Territorial jurisdiction for payment orders: Alternative competence prevails over contractual forum clause

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Odorheiu Secuiesc la data de 29 aprilie 2016 sub dosar nr. x/2016, creditorul A. S.R.L. a solicitat instanţei emiterea ordonanţei de plată prevăzută de art. 1022 alin. (1) C. proc. civ. şi obligarea debitoarei B. S.R.L. la plata sumei 51.025.89 RON, precum şi la plata sumei de 2.842.85 RON, reprezentând dobânzi legale penalizatoare aferente debitului neachitat începând de la scadenţă până la data 28.04.2016 şi în continuare până la achitarea integrală a debitului, cu obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 451-453 şi art. 1014-1025 C. proc. civ., art. 2, art. 3 alin. (1) şi art. 3 alin. (2)1 din O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar.

Prin sentinţa civilă nr. 1566/22.06.2016, Judecătoria Odorheiu Secuiesc a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată de debitoarea B. S.R.L. şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 1016, 126 şi art. 132 alin. (1) C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, la data de 28.07.2016, sub acelaşi număr de dosar.

Judecătoria sector 3 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 11509/2016 din 05.09.2016 a admis excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei, declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Odorheiu Secuiesc şi, constatându-se intervenit conflictul negativ de competenţă, s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru regulatorul de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a apreciat că dispoziţiile art. 129 alin. (3) coroborate cu art. 130 alin. (3) C. proc. civ. vizează situaţia în care instanţa este sesizată prin voinţa reclamantului sau, după caz prin voinţa părţilor litigante, iar nu în cazul unei sesizări judiciare, câtă vreme o interpretare contrară ar conduce la lipsirea de eficienţă juridică a normelor referitoare la competenţă.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, pentru următoarele considerente:

Analizând actele dosarului, Înalta Curte reţine că prin acţiunea introductivă Judecătoria Odorheiu Secuiesc a fost sesizată cu o cerere pentru emiterea ordonanţei de plată, formulată în temeiul art. 1022 C. proc. civ., de către creditoarea A. S.R.L. în contradictoriu cu debitoarea B. S.R.L.. Prin cerere s-a pretins suma de 51.025,89 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor de reparaţii auto prestate în favoarea debitoarei.

În cauza de faţă, Înalta Curte constată că normele de competenţă aplicabile în această materie reglementează o competenţă teritorială alternativă, conform art. 1016 raportat la art. 113 C. proc. civ.

În acest context, se reţine că reclamantul a înţeles să opteze pentru instanţa de la locul executării serviciilor de reparaţii auto-atelier service din Odorheiu-Secuiesc, în raport de dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., potrivit cărora, în cazul competenţei teritoriale alternative, mai este competentă instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract, având, conform dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ., alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Deşi, potrivit contractului de prestări servicii nr. x din 20.03.2014, încheiat între părţi, la art. 12.3 părţile litigante au prevăzut că "prin derogare de la art. 12.2, oricare dintre părţi se va putea adresa instanţelor judecătoreşti din Municipiul Bucureşti ce au competenţa materială pentru soluţionarea disputei, dacă partea respectiva doreşte să acţioneze în acest sens", reclamanta-creditoare a înţeles totuşi să se prevaleze de prevederile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. şi să învestească cu cererea în pretenţii instanţa de la locul executării contractului încheiat cu debitoarea.

Astfel fiind, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei formulată de creditorul A. S.R.L, în contradictoriu cu debitoarea B. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Odorheiu Secuiesc.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Odorheiu Secuiesc.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2017.