Jurisdictional competence for appeals against judgments clarifying enforceable titles in salary disputes after abrogation of special justice system jurisdiction rules

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestaţia la titlu înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, la data de 23 iunie 2016, sub nr. x/2008, contestatorii A., B. şi C. au solicitat lămurirea înţelesului, întinderea şi aplicarea titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 212/F- CM din 25 noiembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul cu nr. x/2008, irevocabilă prin decizia civilă nr. 484/R- CM din 13 martie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2009.

Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 18/2016, pronunţată la data de 4 octombrie 2016, în dosarul nr. x/2008, a admis contestaţia la titlu formulată de contestatorii C., B. şi A. privind sentinţa civilă nr. 212/F-CM din 25 noiembrie 2008, pronunţată de Curtea de apel Piteşti în dosarul nr. x/2008, în contradictoriu cu intimaţii Guvernul României, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, Ministerul Finanţelor Publice- reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti- prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş şi Consiliul National pentru Combaterea Discriminării, şi a lămurit dispozitivul sentinţei civile nr. 212/25.11.2008 pronunţată de Curtea de apel Piteşti, în sensul că tranşele de indexare menţionate în sentinţă au fost şi rămân incluse în salariul lunar.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele motive:

În ceea ce priveşte fondul cauzei, s-a reţinut că, prin sentinţa nr. 212/25.11.2008 pronunţată de Curtea de apel Piteşti în dosarul nr. x/2008, irevocabilă prin decizia nr. 484/13.03.2009 pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2009, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanţii C., B. şi A. şi au fost obligaţi pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de apel Piteşti şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş să plătească reclamanţilor următoarele drepturi băneşti: creşteri salariale de 5% începând cu 1.01.2007 faţă de nivelul din luna decembrie 2006, de 2% începând cu 1.04.2007 faţă de nivelul din luna martie 2007 şi de 11% începând cu 1.10.2007 faţă de nivelul din luna septembrie 2007, precum şi sporul de 15% de confidenţialitate şi sporul de 50% de risc şi suprasolicitare neuropsihică. Totodată, a fost admisă cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva Ministerului Economiei şi Finanţelor. Aceste creşteri salariale au fost acordate reclamanţilor în raport de prevederile O.G. nr. 10/2007, instanţele apreciind că actul normativ trebuie aplicat tuturor bugetarilor, nu doar anumitor categorii, dat fiind scopul acestor creşteri - acela de acoperire a inflaţiei pentru păstrarea puterii de cumpărare.

A constatat Curtea că, O.G. nr. 10/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, a prevăzut majorarea, în trei tranşe, a salariilor de bază. Actul normativ nu a prevăzut că aceste creşteri salariale vor fi eliminate la o dată ulterioară. Ca atare, odată operate creşterile salariale în bază, ele rămân incluse în indemnizaţia sau salariul de bază şi pentru perioada ulterioară.

De altfel, a reţinut că, în titlul executoriu al reclamanţilor s-a prevăzut expres că aceste creşteri salariale se fac "începând cu data de", or dacă intenţia judecătorului era de a acorda creşterile numai pentru anul 2007 ar fi folosit sintagma "pentru anul 2007".

A subliniat Curtea de Apel că, hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a stabilit că reclamanţii beneficiază de creşterile salariale reglementate de O.G. nr. 10/2007 este o hotărâre constitutivă de drepturi, ce nu a fost anulată printr-o altă hotărâre judecătorească sau prin vreun act normativ ulterior. Atunci când s-a dorit suprimarea unui drept, chiar dobândit prin hotărâre judecătorească, s-a legiferat expres, căci pierderea unui drept nu se poate deduce pe cale de interpretare, ci se face numai prin legiferare.

Pe de altă parte, Curtea a apreciat că apărarea intimaţilor Parchetul de pe lângă Curtea de apel Piteşti şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, referitoare la apariţia unor noi legi de salarizare nu poate face obiect de analiză în prezenta contestaţie la titlu, deoarece este vorba despre acte normative ulterioare pronunţării titlului executoriu, acte care în mod evident nu au fost avute în vedere de instanţe la momentul respectiv.

În altă ordine de idei, Curtea a apreciat că nu este vorba despre o cerere nouă a reclamanţilor, aşa cum în mod greşit pretind pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ci de o contestaţie la titlu, reglementată de art. 399 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., text ce permite creditorului ce nu a uzat de procedură instituită de art. 2811 din cod să formuleze contestaţie în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.

În fine, apărarea referirea la pronunţarea deciziei nr. 25/2011 de către ÎCCJ în recurs în interesul legii, a considerat Curtea de Apel că nu poate fi reţinută, deoarece, potrivit art. 3307 alin. (2) C. proc. civ., decizia pronunţată în interesul legii nu are efecte asupra hotărârilor judecătoreşti deja pronunţate şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese. Ca atare, decizia nr. 25 pronunţată la 14.11.2011 nu influenţează în niciun fel hotărârea judecătorească devenită irevocabilă la data de 13.03.2009.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, în termen, pârâţii Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, solicitând admiterea recursului pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 din C. proc. civ., cu aplicarea art. 3041 C. proc. civ., şi modificarea sentinţei recurate, în sensul respingerii contestaţiei, ca tardivă, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată; Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, solicitând admiterea recursului pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 4 şi pct. 9 din C. proc. civ., cu aplicarea art. 3041 C. proc. civ., şi modificarea sentinţei civile nr. 18/04.10.2016 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă în dosarul nr. x/2008, iar, pe fond, respingerea acţiunii formulate de contestatori, ca neîntemeiată, şi Ministerul Finanţelor Publice - prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii şi respingerea acţiunii.

La termenul de judecată din data de 2 martie 2017, Înalta Curte, în condiţiile abrogării art. I şi II din O.U.G. nr. 75/2008, a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea prezentei cauze.

Faţă de dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., examinând, cu prioritate, excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea prezentei cauze, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 27 februarie 2008 pe rolul Tribunalului Argeş, secţia Civilă, sub nr. x/2008, reclamanta C. a chemat în judecată pe pârâţii Guvernul României, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti, în calitate de chemat în garanţie, cu citarea obligatorie a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării Bucureşti, solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce o va pronunţa, pârâţii şi chematul în garanţie să fie obligaţi la: acordarea creşterilor salariale prevăzute de O.U.G. nr. 10/2007 la art. 1 alin. (1) în cele 3 etape, astfel: cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, faţă de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, faţă de nivelul din luna martie 2007; şi, cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, faţă de nivelul din luna septembrie 2007, şi plata unor sporuri.

La 20.06.2008, a intrat în vigoare O.U.G. nr. 75/2008, care la art. I prevedea că cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, formulate de personalul salarizat potrivit O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi potrivit O.G. nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, precum şi din cadrul altor unităţi din sistemul justiţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007, cu modificările ulterioare, sunt soluţionate, în primă instanţă, de curţile de apel, iar recursul împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de curţile de apel se judecă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Potrivit art. II din O.U.G. nr. 75/2008, "(1) dispoziţiile art. I se aplică şi proceselor în curs de judecată, având ca obiect soluţionarea cererilor privind acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul din sistemul justiţiei, începute sub legea anterioară.

(2) Cauzele prevăzute la alin. (1) aflate în curs de judecată în fond la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă vor fi trimise de îndată spre soluţionare curţilor de apel, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac.

(3) Recursurile împotriva hotărârilor pronunţate cu privire la cererile prevăzute la alin. (1) aflate pe rolul curţilor de apel la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se trimit de îndată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac."

Prin încheierea de şedinţă publică de la 26 iunie 2008, Tribunalul Argeş, secţia Civilă, în temeiul disp. art. 1 alin. (1), coroborat cu art. II alin. (2) din O.U.G. nr. 75/2008, a scos cauza de pe rol şi a înaintat-o la Curtea de Apel Piteşti spre competentă soluţionare, instanţă în faţa căreia au formulat cereri de intervenţie în interes propriu A. şi B..

Prin sentinţa nr. 212/F-CM/25.11.2008, Curtea de apel Piteşti, secţia Civilă, pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie a admis în parte acţiunea, iar prin decizia civilă nr. 484/R-CM/13.03.2009 a soluţionat recursurile declarate împotriva acesteia.

În acest context, se cuvine subliniat că prin Decizia nr. 104/20.01.2009 a Curţii Constituţionale a României au fost declarate neconstituţionale dispoziţiile art. I şi art. II din O.U.G. nr. 75/2008, aceasta fiind raţiunea pentru care recursul declarat împotriva sentinţei nr. 212/F-CM/25.11.2008, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia Civilă, pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie a fost soluţionat de aceeaşi curte de apel.

Prezentele recursuri au ca obiect sentinţa civilă nr. 18/2016 din 4 octombrie 2016, prin care Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a admis contestaţia la titlu şi a lămurit dispozitivul sentinţei civile nr. 212/F-CM/25.11.2008 sus- menţionate.

Înalta Curte constată, însă, că dispoziţiile art. I şi art. II din O.U.G. nr. 75/2008 au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 104/20.01.2009 a Curţii Constituţionale a României, iar ulterior, abrogate, prin articolul unic pct. 1 şi 2 din Legea nr. 76/2009.

Prin urmare, o dată cu abrogarea dispoziţiilor legale sus-menţionate, s-a revenit la competenţele anterioare edictării acestora, astfel că, potrivit art. 2 pct. 1 lit. c) din C. proc. civ. de la 1865, aplicabil în speţă (în conformitate cu dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 76/2012), competenţa de soluţionare în primă instanţă a conflictelor de muncă aparţine tribunalului, iar conform art. 3 pct. 3 C. proc. civ., recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate în soluţionarea conflictelor de muncă sunt de competenţa curţii de apel.

Potrivit art. 402 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea prin care s-a soluţionat contestaţia privind înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea ce se execută.

Aşadar, legiuitorul a acordat plenitudine de competenţă tribunalului în soluţionarea în primă instanţă a conflictelor de muncă, iar în ceea ce priveşte soluţionarea căii de atac, curţii de apel.

Aşa fiind, curţii de apel îi revine competenţa soluţionării recursului declarat, motiv pentru care, având în vedere considerentele prezentate, Înalta Curte va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect recursurile declarate de pârâţii PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEŞ şi PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PITEŞTI, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE şi MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE - PRIN DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE PLOIEŞTI PRIN ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE ARGEŞ împotriva sentinţei civile nr. 18/2016 din 4 octombrie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în favoarea Curţii de Apel Piteşti.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2017.