Pension recalculation appeal declared inadmissible due to statutory prohibition on cassation in social security matters

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Suceava, secţia I civilă la data de 6 martie 2018 sub nr. x/2018, reclamanta A. a chemat în judecată pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava, solicitând ca în baza hotărârii pe care o va pronunţa să dispună: obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de pensie în care să fie inclusă majorarea punctajului său cu 50%, conform dispoziţiilor art. 1691 lit. a) din Legea 192/2015; obligarea pârâtei la aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 1691 lit. a) din Legea nr. 192/2015, respectiv majorarea punctajului de la 1,68297 puncte (pentru grupa I de muncă) la 2,524455 puncte, ca urmare a majorării cu 50% a punctajului prin aplicarea dispoziţiilor legale sus menţionate; recalcularea cuantumului pensiei având în vedere punctajul rezultat în urma majorării cu 50% (2,524455 puncte) prin raportare la stagiul complet de cotizare de 20 ani; obligarea pârâtei la plata drepturilor de pensie recalculate începând cu data de 1 ianuarie 2016 actualizate cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective, iar la stabilirea cuantumului pensiei majorate să se ţină seama de faptul că de la 1 ianuarie 2017 punctul de pensie s-a majorat la 917,5 RON, iar de la 1 iulie 2017 punctul de pensie este de 1.000 RON; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente calculată de la data de 1 ianuarie 2016 până la data achitării integrale a drepturilor de pensie şi actualizarea pentru sumele datorate de pârâtă; cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 263/2010 şi ale Legii nr. 192/2015.

La data de 23 aprilie 2018, reclamanta A. şi-a precizat acţiunea, susţinând că înţelege să conteste decizia nr. x din 4 aprilie 2018 emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava, sens în care a solicitat: admiterea contestaţiei formulată împotriva acestei decizii şi, în consecinţă, obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii în aplicarea corectă a prevederilor din Legea nr. 192/2015, privind majorarea cuantumului punctajului fără a se majora stagiul de cotizare; obligarea pârâtei la aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 1691 lit. a) din Legea nr. 192/2015, respectiv majorarea punctajului de la 33,65932 puncte (cât este în prezent) la 47,16535 puncte, ca urmare a majorării cu 50% a punctajului; calcularea cuantumului pensiei având în vedere punctajul rezultat în urma majorării cu 50% (47,16535 puncte) prin raportare la stagiul complet de cotizare de 20 ani (47,16535:20 = 2,3582675 puncte); obligarea pârâtei la plata drepturilor de pensie recalculate începând cu data de 1 ianuarie 2016 actualizate cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective şi pe viitor; la stabilirea cuantumului pensiei majorate să se ţină seama de faptul că de la 1 ianuarie 2017 punctul de pensie s-a majorat la 917,5 RON, iar de la 1 iulie 2017 punctul de pensie este de 1.000 RON; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente calculată de la data de 1 ianuarie 2016 până la plata achitării integrale a drepturilor de pensie, pentru sumele datorate de pârâtă; cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expertiză şi celelalte cheltuieli ocazionate cu prezentul dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 965 din 28 iunie 2018, Tribunalul Suceava, secţia I civilă a admis contestaţia formulată de contestatoarea A. şi a anulat decizia nr. x/04.04.2018, intimata Casa Judeţeană de Pensii Suceava fiind obligată să emită o nouă decizie de pensionare în favoarea contestatoarei, prin aplicarea art. 1691 din Legea nr. 263/2010 şi prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare la determinarea punctajului mediu anual de 20 de ani, în loc de 30 de ani.

A fost obligată intimata să plătească reclamantei noile drepturi începând cu data de 1 ianuarie 2016, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie, la care se va adăuga dobânda legală calculată începând cu data de 1 ianuarie 2016 şi până la data plăţii efective.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava, care a fost admis prin decizia nr. 1320 din 11 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, în sensul schimbării în tot a sentinţei atacate, iar în rejudecare s-a respins acţiunea ca nefondată.

Totodată, s-a respins ca nefondată cererea intimatei privind obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată solicitate în apel.

La data de 18 ianuarie 2019, reclamanta A. a declarat recurs împotriva acestei decizii, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinându-se în esenţă că instanţa de apel a aplicat un text de lege străin situaţiei de fapt, respectiv a aplicat norme de drept comun la situaţii pentru care există normă specială şi, mai mult, textului de lege i s-a dat o interpretare greşită.

În raport cu dispoziţiile din Legea nr. 155/2016, Legea nr. 192/2015, Legea nr. 263/2010 modificată prin Legea nr. 155/2016, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, iar în rejudecare, a solicitat admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată şi precizată.

La data de 1 aprilie 2019, intimata-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Suceava a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, în raport cu dispoziţiile art. 152, art. 155 din Legea nr. 263/2010 şi art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

La 19 aprilie 2019, recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiei şi apărărilor formulate de intimată.

Prin rezoluţia aflată la dosar, s-a stabilit că recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, conform art. art. 29 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 coroborat cu art. 270 Codul muncii.

Magistratul-asistent raportor a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, potrivit art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 15 octombrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului către părţi, cu menţiunea că acestea pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

Recurenta-reclamantă a depus punct de vedere la raport.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului la 11 februarie 2020.

Înalta Curte, constituită în completul de filtru, luând în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prezentul recurs a fost declarat împotriva deciziei nr. 1320 din 11 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, ce are ca obiect soluţia pronunţată cu privire la contestaţia formulată de reclamantă împotriva deciziei de recalculare a pensiei nr. x din 4 aprilie 2018 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Suceava, fiind în domeniul asigurărilor sociale.

Astfel, decizia recurată are caracter definitiv de la pronunţarea sa, motiv pentru care nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, aceasta neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

În accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 din C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv, cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac - care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac - fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunţării lor.

Din coroborarea dispoziţiilor art. 155 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 cu modificările ulterioare, ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 şi ale art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ. care conţin prevederea expresă că hotărârile pronunţate într-un litigiu de asigurări sociale sunt supuse numai apelului, rezultă că pentru acţiunile introduse după intrarea în vigoare a noului C. proc. civ., cum este acţiunea în speţă, hotărârea curţii de apel este definitivă.

Art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 prevede că hotărârile pronunţate în cererile referitoare la conflicte de muncă şi de asigurări sociale nu sunt supuse recursului.

Având în vedere prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, rezultă că decizia atacată în speţă, având ca obiect un litigiu de asigurări sociale, este definitivă, nefiind supusă prin lege cenzurii căii de atac a recursului.

În raport cu prevederile legale evocate, decizia recurată nu este supusă controlului de legalitate prevăzut în calea extraordinară a recursului, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 din C. proc. civ.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile stabilite de aceasta.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

În consecinţă, având în vederea dispoziţiile legale evocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 1320 din 11 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 februarie 2020.