Pension recalc appeal inadmissible after statutory bar on recourse upheld

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestaţia înregistrată la Tribunalul Brăila, secţia I civilă la data de 22 mai 2017 sub nr. x/2017, contestatorul A. a chemat în judecată intimata Casa Naţională de Pensii Publice, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea deciziei nr. x din 12 decembrie 2016 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Brăila şi hotărârea nr. 21563/25.09.2017 emisă de Comisia Centrală de Contestaţii. Totodată, s-a solicitat obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii la recalcularea drepturilor de pensie începând cu data de 7 noiembrie 2016, cu valorificarea sumelor încasate în acord global, conform adeverinţei nr. x/19.09.2016.

Prin sentinţa civilă nr. 31 din 19 ianuarie 2018, Tribunalul Brăila, secţia I civilă a respins excepţia inadmisibilităţii, a admis contestaţia formulată de contestatorul A. şi a anulat decizia nr. x din 12 decembrie 2016 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Brăila şi hotărârea nr. 21563/25.09.2017 emisă de Comisia Centrală de Contestaţii.

A fost obligată pârâta Casa Judeţeană de Pensii Brăila la recalcularea drepturilor de pensie începând cu data de 7 noiembrie 2016, cu valorificarea sumelor încasate în acord global, conform adeverinţei nr. x din 19 septembrie 2016 emisă de S.C. B. S.R.L.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta Casa Judeţeană de Pensii Brăila, care a fost admis prin decizia civilă nr. 747/2018 din 15 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în sensul schimbării în parte a sentinţei atacate, cu consecinţa respingerii contestaţiei ca nefondată. A fost menţinută dispoziţia din sentinţă privind excepţia inadmisibilităţii.

La data de 17 decembrie 2018, reclamantul A. a declarat recurs împotriva acestei decizii, susţinând în esenţă că recalcularea drepturilor de pensie nu se putea face în funcţie de contributivitate în acord global în temeiul Legii nr. 263/2010, ci în baza Legii nr. 57/1974. S-a mai arătat că au fost plătite contribuţiile de 15% de asigurări sociale potrivit Decretului nr. 389/1972.

La data de 22 martie 2019, intimata-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Brăila a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, raportat la faptul că toate criticile formulate în recurs au fost deja analizate, instanţa de apel pronunţând decizia nr. 747/15.11.2018.

La 2 mai 2019, recurentul-reclamant a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimata-pârâtă prin întâmpinare.

Prin rezoluţia aflată la dosar, s-a stabilit că recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, conform art. art. 29 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 coroborat cu art. 270 Codul muncii.

Magistratul-asistent raportor a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, potrivit art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 15 octombrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului către părţi, cu menţiunea că acestea pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

Recurentul-reclamant a depus la dosar punct de vedere la raport.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului la 11 februarie 2020.

Înalta Curte, constituită în completul de filtru, luând în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prezentul recurs a fost declarat împotriva deciziei civile nr. 747/2018 din 15 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, ce are ca obiect soluţia pronunţată cu privire la contestaţia formulată de reclamant împotriva deciziei de recalculare a pensiei nr. x din 12 decembrie 2016 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Brăila şi hotărârii nr. 21563/25.09.2017 emisă de Comisia Centrală de Contestaţii, fiind în domeniul asigurărilor sociale.

Astfel, decizia recurată are caracter definitiv de la pronunţarea sa, motiv pentru care nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, aceasta neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

În accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 din C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv, cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac - care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac - fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunţării lor.

Din coroborarea dispoziţiilor art. 155 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 cu modificările ulterioare, ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 şi ale art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ. care conţin prevederea expresă că hotărârile pronunţate într-un litigiu de asigurări sociale sunt supuse numai apelului, rezultă că pentru acţiunile introduse după intrarea în vigoare a noului C. proc. civ., cum este acţiunea în speţă, hotărârea curţii de apel este definitivă.

Art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 prevede că hotărârile pronunţate în cererile referitoare la conflicte de muncă şi de asigurări sociale nu sunt supuse recursului.

Având în vedere prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, rezultă că decizia atacată în speţă, având ca obiect un litigiu de asigurări sociale, este definitivă, nefiind supusă prin lege cenzurii căii de atac a recursului.

În raport cu prevederile legale evocate, decizia recurată nu este supusă controlului de legalitate prevăzut în calea extraordinară a recursului, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 din C. proc. civ.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile stabilite de aceasta.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

În consecinţă, având în vederea dispoziţiile legale evocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 747/2018 din 15 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 februarie 2020.