Exclusive territorial jurisdiction for child custody and support actions under Art. 114 C. proc. civ.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ineu la data de 15.03.2016 sub nr. x/2016, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi Primăria Comunei Târnova - Serviciul Autoritate Tutelară, a solicitat instanţei exercitarea autorităţii părinteşti în mod exclusiv de către reclamantă, încredinţarea minorei C. spre creştere şi educare, stabilirea unei pensii de întreţinere în sarcina pârâtului în cuantumul legal, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 194, 918 C. proc. civ., art. 398, 400 şi art. 402 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 376/22.06.2016 pronunţată de Judecătoria Ineu s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârât prin întâmpinare şi a fost declinată cauza spre competentă soluţionare la Judecătoria Vişeu de Sus.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ. şi a constatat că Judecătoria Vişeu de Sus este competentă teritorial să judece prezentul litigiu, având în vedere că domiciliul pârâtului se află în localitatea Poienile de sub Munte, judeţul Maramureş, iar această localitate se află în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Vişeu de Sus.

La această instanţă, cauza a fost înregistrat la data de 26.07.2016, sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 1734/2016 din 21 septembrie 2016, Judecătoria Vişeu de Sus a admis excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei, invocată de reclamantă, declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ineu şi, constatându-se intervenit conflictul negativ de competenţă, s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru regulatorul de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 106 alin. (1) C. civ., care prevăd că, ocrotirea minorului se realizează prin părinţi (…), iar art. 107 C. civ., că "procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii".

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ineu, pentru următoarele considerente:

Analizând actele dosarului, Înalta Curte reţine că reclamanta A. a învestit instanţa cu o acţiune având ca obiect exercitarea autorităţii părinteşti şi plata pensiei de întreţinere, care se referă la măsuri ce se cer a fi luate în legătură cu copilul său minor. Potrivit raportului de anchetă psihosocială, locuinţa minorei C. se află la domiciliul mamei, din satul Dud, judeţul Arad.

Faţă de situaţia juridică invocată prin acţiune, derivând din raportul de filiaţie dintre minor şi părinţii săi, care determină incidenţa regulilor în materia autorităţii părinteşti şi obligaţiei de întreţinere, se constată că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., care reprezintă o dispoziţie specială, ce instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, dispoziţie derogatorie de la norma generală reprezentată de art. 107 C. proc. civ.

Prin urmare, având în vedere că minora locuieşte cu mama sa în localitatea Dud, judeţ Arad, aspect necontestat de pârât şi că Judecătoria Ineu este instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul minora (persoana ocrotită) cu privire la care se solicită luarea măsurilor ce fac obiectul demersului judiciar al reclamantei, Înalta Curte constată că, potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., potrivit cărora, "necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura" şi a prevederilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora, "necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe", competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Ineu.

Astfel fiind, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi Primăria Comunei Târnova - Serviciul Autoritate Tutelară, în favoarea Judecătoriei Ineu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ineu.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2017.