Competence for labor law disputes: retention of jurisdiction by initial panel despite suspension of specialized panel composition by interlocutory order

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la Tribunalul Buzău, secţia I civilă, complet specializat în conflicte de muncă şi asigurări sociale la 15 februarie 2019 sub nr. x/2019, reclamanta A. a chemat în judecată pârâţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Bucureşti, Tribunalul Galaţi, Tribunalul Ilfov, solicitând reîncadrarea şi recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente la nivelul indemnizaţiilor procurorilor D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. prin luarea în considerare a coeficienţilor de multiplicare stabiliţi în anexa la O.U.G. nr. 27/2006 lit. A) pct. 6-13, în raport cu funcţiile deţinute începând cu 9 aprilie 2015 şi în continuare pentru viitor, precum şi repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze, respectiv obligarea pârâţilor la calcularea, plata şi alocarea sumelor necesare pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care este îndreptăţită şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie la care se va aplica şi dobânda legală penalizatoare.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2015 şi cum a fost interpretată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin decizia nr. 36 din 4 iunie 2018 şi decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, O.U.G. nr. 20/2016, Legea nr. 153/2017, art. 1531, art. 1535 C. civ. şi art. 166 Codul muncii.

Prin sentinţa civilă nr. 708/2019 din 23 mai 2019, Tribunalul Buzău, secţia I civilă, complet specializat în conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active, invocată de pârâtul Ministerul Justiţiei, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâtul Tribunalul Bucureşti, în privinţa capătului de cerere referitor la reîncadrarea şi recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente, respingând acest capăt de cerere ca fiind introdus împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Totodată, s-a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, pentru perioada anterioară datei de 13 februarie 2016, invocată de pârâţii Tribunalul Bucureşti, Tribunalul Galaţi, Ministerul Justiţiei şi, în consecinţă, s-a respins ca prescrisă acţiunea în privinţa drepturilor solicitate pentru perioada 9 aprilie 2015 - 13 februarie 2016.

S-a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Bucureşti, Tribunalul Galaţi şi Tribunalul Ilfov.

Împotriva acestei sentinţei a declarat apel reclamanta A..

2. Prin încheierea din 2 octombrie 2019, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei funcţionale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea completelor specializate ale secţiei, rămase competente să soluţioneze litigii de muncă, ca urmare a suspendării executării hotărârii Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 12/2019.

În argumentarea soluţiei pronunţate, completul iniţial învestit al secţiei I Civile al Curţii de Apel Ploieşti a reţinut că, în cauză, competenţa de soluţionare a apelurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă în materia analizată revenea, ex lege şi de principiu, completelor specializate în litigii de muncă şi asigurări sociale din cadrul secţiei I Civile.

În continuare au fost evocate măsurile dispuse prin art. II din Hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019 şi art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iulie 2019 ale Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti, prin care s-a aprobat măsura repartizării cauzelor având ca obiect litigii de muncă tuturor secţiilor civile, dispunându-se înfiinţarea de completuri specializate, formate din toţi judecătorii celor trei secţii civile.

S-a mai reţinut că prin sentinţa nr. 554 din 21 august 2019, pronunţată de către Tribunalul Argeş, secţia Civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea nr. 9/22.05.2019 şi art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 ale Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti, principalul efect fiind acela că, în prezent, dispoziţiile suspendate nu mai pot produce efecte juridice, respectiv nu mai pot fundamenta competenţa funcţională în materia litigiilor de muncă a completelor nou înfiinţate, cu judecătorii tuturor secţiilor civile.

Astfel, s-a concluzionat că prin suspendarea celor două hotărâri de colegiu, completele nou înfiinţate în materia litigiilor de muncă au rămas fără fundament juridic, atât în ceea ce priveşte compunerea lor din judecătorii altor secţii decât cea I Civilă, cât şi sub aspectul competenţei lor de a soluţiona astfel de litigii.

3. Prin încheierea din 12 noiembrie 2019, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea completului iniţial învestit.

S-a constatat apariţia conflictului negativ de competenţă, s-a dispus suspendarea de drept a judecării cererii, înaintându-se dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această încheiere, instanţa a reţinut, în esenţă, că prin Hotărârea nr. 12 din 20 iulie 2019, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Ploieşti, având în vedere art. II din Hotărârea nr. 9/2019, a aprobat solicitarea preşedintelui secţiei I civile şi a propus preşedintelui Curţii de Apel Ploieşti înfiinţarea de completuri specializate în cadrul acestei secţii, formate din toţi judecătorii celor trei secţii civile.

În temeiul acestei ultime hotărâri, preşedintele Curţii de Apel Ploieşti a emis decizia nr. 47/2019, prin care a înfiinţat completurile specializate în materia litigiilor de muncă, formate din toţi judecătorii secţiilor civile, iar prin sentinţa nr. 554 din 21 august 2019, pronunţată de către Tribunalul Argeş, secţia Civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9 din 22 mai 2019 şi respectiv a art. I din Hotărârea nr. 1 din 20 iunie 2019 a aceluiaşi Colegiu.

S-a mai reţinut că litigiul a fost repartizat completului iniţial anterior pronunţării sentinţei nr. 554/21.08.2019, iar în aceste condiţii suspendarea produce efecte numai pentru viitor, în caz contrar ar însemna ca instanţa să revină asupra efectelor unui fapt trecut.

Totodată, s-a mai reţinut că, în cauză, completul iniţial investit a procedat la verificarea competenţei în faza de regularizare a cererii şi nu a constatat vreo situaţie care să atragă necompetenţa sa, săvârşind astfel acte de procedură sub imperiul hotărârilor Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/22.05.2019 şi nr. 12/20.06.2019, acte ce nu au fost desfiinţate. Pe cale de consecinţă, s-a constatat că instanţa iniţial investită rămâne competent să soluţioneze cauza ce i-a fost repartizată, nefiind îndeplinite condiţiile pentru declinarea competenţei către alt complet al secţiei I civile.

4. Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două completuri din cadrul secţiei I Civile a Curţii de Apel Ploieşti, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 136 alin. (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea completului iniţial învestit al Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Mai întâi, se observă că sunt întrunite condiţiile conflictului negativ de competenţă, având în vedere declinările reciproce pronunţate în aceeaşi cauză de completurile secţiei I Civile a Curţii de Apel Ploieşti, fiind disputată competenţa specializată a acestora, în sensul art. 136 alin. (4) C. proc. civ., în soluţionarea unui litigiu de muncă şi asigurări sociale.

Este adevărat că prin dispoziţiile art. 200 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. s-a instituit un regim derogatoriu în ce priveşte necompetenţa specializată a instanţei, în sensul că în cadrul procedurii de regularizare în prima instanţă se poate trimite dosarul completului specializat competent ori secţiei specializate din instanţa respectivă.

Chiar şi în această situaţie, completul căruia i s-a repartizat cauza îşi păstrează posibilitatea de a-şi invoca necompetenţa materială procesuală în funcţie de obiectul şi natura litigiului, potrivit art. 130 şi art. 131 din C. proc. civ., limite procedurale în care s-a încadrat primul complet din cadrul secţiei I Civile, învestit, de altfel, cu soluţionarea litigiului ca instanţă de control judiciar, în apel.

Cu privire la competenţa specializată a acestui complet, se reţine că prin art. II din Hotărârea nr. 9/22.05.2019 a Colegiului de conducere al Curţii de Apel Ploieşti, s-a decis repartizarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă şi asigurări sociale tuturor secţiilor care nu erau penale din cadrul instanţei.

Ulterior, prin art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Ploieşti a decis repartizarea cauzelor având ca obiect aceste litigii unor completuri specializate nou înfiinţate, formate cu participarea unor judecători din cadrul altor secţii ale instanţei.

Prin aceste hotărâri ale colegiului de conducere date în executarea dispoziţiilor de organizare judiciară, s-a procedat la stabilirea criteriilor şi a procedurii de determinare a specializării şi, de asemenea, la constituirea completurilor specializate în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale.

Cu alte cuvinte, se distinge între, pe de o parte, repartizarea judecătorilor în virtutea specializării acestora, prin stabilirea compunerii completelor respective şi, pe de altă parte, stabilirea criteriilor de determinare a completelor specializate cărora le revine, în consecinţă, competenţa exclusivă de a soluţiona litigiile de muncă şi asigurări sociale.

Argumentele primului complet învestit cu soluţionarea cauzei, care nu au în vedere specializările în materii diferite ale completelor, ci chestiunea litigioasă a nelegalităţii, inclusiv sub aspectul calitativ al compunerii sale, excedează limitele analizei efectuate în regulatorul de competenţă.

Primul complet nici nu contestă, de altfel, că la data învestirii cu soluţionarea cauzei îi revenea competenţa specializată în raport cu obiectul şi natura litigiului, ci invocă efectele produse de pronunţarea sentinţei civile nr. 554/21.08.2019 a Tribunalului Argeş, secţia I civilă.

Astfel, se reţine că hotărârile menţionate anterior ale Colegiului de conducere au fost contestate de judecătorii curţii de apel şi prin sentinţa civilă nr. 554/21.08.2019, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea în temeiul art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, cu rezultatul întreruperii temporare a efectelor acestora.

Este de subliniat că efectele produse până la adoptarea soluţiei de suspendare se menţin, hotărârile de colegiu antereferite nefiind anulate.

Faptul că, urmare a măsurii suspendării, s-a procedat la repartizarea dosarelor de litigii de muncă şi asigurări sociale, înregistrate ulterior, altor completuri specializate din cadrul secţiei I Civile a Curţii de Apel Ploieşti, nu ar putea constitui un argument valid pentru declinare, atât timp cât completul de judecată căruia i-a fost repartizat iniţial dosarul şi-a păstrat funcţionalitatea, în sensul programării în şedinţele de judecată, în vederea soluţionării cauzelor cu care a fost învestit.

Suspendarea executării este o măsură provizorie care îşi produce efectele odată cu pronunţarea instanţei la 21 august 2019, în timp ce învestirea primului complet de judecată specializat este un fapt epuizat, care s-a realizat anterior, prin înregistrarea cererii de apel şi repartizarea la data de 28 iunie 2019, acestui complet revenindu-i competenţa de soluţionare a cauzei în virtutea principiului repartizării aleatorii, precum şi a continuităţii, potrivit art. 19 C. proc. civ.

Aşa fiind, în raport cu considerentele expuse, în considerarea principiului asigurării accesului efectiv la justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea completului iniţial învestit din cadrul secţiei I Civile a Curţii de Apel Ploieşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completului iniţial învestit al Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 februarie 2020.