Former employee's appeal over ECHR judgment enforcement inadmissible; appellate ruling stands.

Deliberând, în temeiul dispoziţiilor art. 483 alin. (2) şi art. 457 C. proc. civ., din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş la 20.04.2015 sub nr. x/2015, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, a solicitat instanţei obligarea pârâtului la aplicarea efectivă a hotărârii definitive a Curţii de la Strasbourg, pronunţată în dosarul nr. x al CEDO, în data de 23 iunie 2005, în conformitate cu O.G. nr. 94/1999, inclusiv reintegrarea reclamantei în muncă de la data de 1 octombrie 1999 şi plata salariului de la această dată până la reintegrarea în muncă, precum şi obligarea pârâtului la plata daunelor interese, în cuantum de 100.000 euro/zi, începând de la data de 1 octombrie 1999 până la efectuarea totală a plăţilor şi reintegrarea efectivă în muncă.

Prin sentinţa civilă nr. 2490/18.09.2015 pronunţată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Timiş a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului Ministerul Afacerilor Externe şi în consecinţă a respins acţiunea civilă formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe Bucureşti,ce a avut ca obiect executarea unei hotărâri a CEDO, inclusiv reintegrarea sa în muncă de la data de 01.10.1999, precum şi plata salariului de la această dată şi până la reintegrarea efectivă.

Împotriva sentinţei civile nr. 2490/18.09.2015 pronunţată de către Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2015 a declarant apel reclamanta A..

Prin decizia nr. 181 din 10 februarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2015 a fost admis apelul declarat de către reclamanta-apelantă A. împotriva sentinţei civile nr. 2490/18.09.2015, pronunţată de către Tribunalul Timiş în Dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu pârâţii - intimaţi Ministerul Afacerilor Externe a României şi Ministrul Afacerilor Externe. A fost anulată în tot sentinţa apelată şi, în rejudecare a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului Ministrul Afacerilor Externe şi respinsă acţiunea reclamantei în contradictoriu cu acest pârât pentru lipsa calităţii procesual pasive.

La data de 21 martie 2016 a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 181 din 10 februarie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2015.

Recurenta solicită anularea parţială a deciziei atacate în ceea ce priveşte admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministrul Afacerilor Externe şi respingerea acţiunii în contradictoriu cu acest pârât susţinând că ministrul afacerilor externe are obligaţia legală să execute hotărârea CEDO din 23 iunie 2005, respectiv să o reintegreze în muncă.

Recursul a fost comunicat intimatei-pârâte la data de 31 martie 2016, aceasta formulând întâmpinare prin care a fost invocată excepţia inadmisibilităţii recursului.

Recurenta a depus răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte, analizând recursul formulat împotriva deciziei nr. 181 din 10 februarie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2015, reţine că această decizie este pronunţată cu ocazia soluţionării unui litigiu de muncă întrucât prin acţiunea introductivă de instanţă reclamanta a solicitat reintegrarea în muncă.

Dosarul a fost soluţionat în fond de completul specializat în litigii de muncă din cadrul Tribunalului Timiş, fiind înregistrat după 15.02.2013 dată de la care a intrat în vigoare modificarea art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011 în conformitate cu care hotărârile instanţei de fond în materia litigiilor de muncă, sunt supuse numai apelului.

Potrivit art. 480 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Art. 457 alin. (1) C. proc. civ. instituie principiul legalităţii căilor de atac ce presupune faptul că o hotărâre judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

În raport de aceste dispoziţii rezultă faptul că hotărârea atacată nu este susceptibilă să fie cenzurată în calea extraordinară de atac a recursului, motiv pentru care Înalta Curte îl va respinge ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 181 din 10 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia Litigii de Muncă şi Asigurări, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2017.