Service fee claim barred by positive effect of res judicata regarding consortium liability; voluntary payments insufficient to interrupt prescription

Deliberând, în temeiul dispoziţiilor art. 483 alin. (2) şi art. 457 C. proc. civ., din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI a civilă sub nr. x/2014 reclamanta A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. FILIALA BRAILA SPRL a chemat în judecată pe pârâta C. GMBH prin C. GERMANIA SUCURSALA BUCUREŞTI, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună: obligarea pârâtei la plata sumei de 560.000 de Euro, echivalentul a 2.526.384 RON la data introducerii cererii, reprezentând contravaloare prestări servicii; obligarea pârâtei, în principal, la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,25% pe zi de întârziere (la data introducerii cererii - 1.536.850 Euro, echivalentul a 6933345.09 RON), iar în subsidiar, plata dobânzii legale, conform prevederilor legale aplicabile (la data introducerii cererii - 166.145,93 Euro, echivalentul a 749550.74 RON), urmând ca accesoriile să fie calculate până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1658/02.04.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI a civilă în dosarul nr. x/2014 s-au respins excepţiile formulate ca neîntemeiate şi s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. Filiala Brăila SPRL în contradictoriu cu parata C. GMBH prin C. Sucursala Bucureşti, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. FILIALA BRAILA SPRL, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinţei atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

Prin decizia civilă nr. 1815 din 05.11.2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost respins apelul ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. FILIALA BRĂILA SPRL solicitând admiterea recursului, casarea în tot a deciziei atacate şi transmiterea cauzei spre rejudecare, cererea de recurs fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Recurenta se raportează la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 arătând că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat întrucât, deşi intimata pârâtă nu a formulat apel sau apel incident împotriva soluţiei de respingere a excepţiei autorităţii de lucru judecat, instanţa de apel a pus în discuţie acest aspect.

Prin cel de al doilea motiv de recurs se susţine faptul că decizia atacată a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii conform art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sens în care se arată că instanţa de apel, cu depăşirea rolului său activ a dispus calificarea excepţiei de lucru judecat drept o apărare, în sensul că se invocă efectul pozitiv al lucrului judecat, complinind astfel lipsa de diligenţă a intimatei pârâte care nu a înţeles să formuleze apel.

Printr-un ultim motiv de recurs se arată că decizia recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material deoarece s-a reţinut că plata efectuată de intimata pârâtă nu reprezintă recunoaşterea datoriei.

Înalta Curte, analizând cererea de recurs prin prisma motivelor formulate, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed.

Conform art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. casarea unor hotărâri se poate cere atunci când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat.

Din perspectiva acestui motiv de recurs se susţine că, deşi intimata pârâtă nu a formulat apel sau apel incident împotriva soluţiei de respingere a excepţiei autorităţii de lucru judecat, instanţa de apel a pus în discuţie acest aspect.

Critica este nefondată. Din considerentele deciziei atacate rezultă că prima instanţă s-a pronunţat pe excepţia autorităţii de lucru judecat, reţinând că puterea de lucru judecat a considerentelor nu era prevăzută la data pronunţării deciziei civile nr. 65/A/21.10.2013 de către Curtea de Apel Galaţi, secţia a I-a civilă în dosarul nr. x/2011, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului şi că nu sunt întrunite cele trei condiţii pentru a opera autoritatea de lucru judecat, faţă de obiectul diferit al cauzelor.

Contrar susţinerilor recurentei instanţa de apel nu a analizat excepţia autorităţii de lucru judecat ci efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al deciziei civile nr. 65/A/21.10.2013 de către Curtea de Apel Galaţi, secţia a I-a civilă în dosarul nr. x/2011, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului.

Legat de acest aspect, Înalta Curte, reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ. judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. În acest scop, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc.

În virtutea acestui text de lege care reglementează rolul activ al instanţei, la termenul de judecată din data de 22.10.2015 instanţa de apel a calificat susţinerile intimatei apelante formulate prin întâmpinare ca fiind o apărare în sensul că nu se invocă excepţia autorităţii de lucru judecat, ci efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

Instanţa de apel a reţinut că efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat este reglementat de art. 431 alin. (2) noul C. proc. civ. şi se referă la faptul că oricare dintre părţi poate opune într-o nouă judecată o chestiune litigioasă dezlegată printr-o hotărâre judecătorească anterioară. În acest caz nu trebuie să existe triplă identitate (părţi/obiect/cauză), iar dezlegarea dată printr-o hotărâre judecătorească unei probleme litigioase a părţilor nu poate fi contrazisă de către o altă instanţă de judecată într-un litigiu viitor.

Curtea a constatat că aceasta este situaţia şi în cauză deoarece prin decizia civilă nr. 65/A/21.10.2013 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a I a civilă în dosarul nr. x/2011 s-a reţinut că: în baza actului adiţional nr. x la contractul nr. x/RO/16/P/PE/010-03 a fost încheiat, la data de 20.09.2010, un acord denumit Agreement prin care Consorţiul accepta la plată sumele restante de la D. faţă de S.C. A. S.R.L. Brăila, datoria urmând să fie achitată eşalonat până la data de 20.01.2011, în 8 rate, în total suma de 840.000 Euro; din conţinutul Agreementului rezultă că părţile semnatare ale acestuia au fost S.C. A. S.R.L. Brăila, pe de o parte, şi consorţiul Germania - Turcia C. GMBH - D., pe de altă parte; obligaţia de a accepta la plată sumele restante de la D. faţă de S.C. A. S.R.L. Brăila a fost asumată de Consorţiu şi nu de C. GMBH; împrejurarea că la momentul încheierii Agreementului C. GMBH era liderul consorţiului nu poate conduce la concluzia că acceptarea la plată a sumelor pe care S.C. A. S.R.L. le avea de încasat de la celălalt partener al Consorţiului a fost asumată de lider în nume propriu, rezultând evident din conţinutul actului că obligaţia a fost asumată de consorţiu.

În aceste condiţii, susţinerile recurentei că instanţa de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat a hotărârii primei instanţe având în vedere că intimata apelantă nu a declarat recurs împotriva soluţiei de respingere a excepţiei autorităţii de lucru judecat, sunt nefondate în contextul în care soluţia instanţei de apel nu se sprijină pe această excepţie.

Astfel cum s-a arătat, instanţa de apel a calificat ca apărare excepţia autorităţii de lucru judecat şi a judecat-o ca atare, intimata apelantă necontestând şi neaducând argumente contrare.

Nici critica întemeiată pe cel de al doilea motiv de recurs nu este fondată, prin decizia atacată nefiind încălcate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Astfel cum a fost reţinut în contextul analizei primului motiv de recurs, instanţa de apel şi-a exercitat în mod corect rolul activ prin punerea în discuţia părţilor litigante a unei chestiuni de ordine publică, respectiv efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat. Chiar în condiţiile în care intimata apelantă nu ar fi susţinut în apărare că dezlegarea problemei de drept potrivit căreia nu are calitatea de debitor faţă de apelanta reclamantă leagă instanţa, această chestiune fiind de ordine publică nu este lăsată la aprecierea părţilor, instanţa fiind obligată să o invoce din oficiu, prin urmare nu a fost încălcat art. 478 alin. (2) C. proc. civ. Dimpotrivă, prin punerea în discuţia părţilor a unei chestiuni de ordine publică, cum este efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, instanţa de apel a făcut aplicarea art. 479 teza ultimă C. proc. civ., în conformitate cu care motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu.

Prin criticile aferente celui de al treilea motiv de recurs se arată că decizia atacată este dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv art. 16 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă.

Recurenta a susţinut că efectuarea unor plăţi de către pârâtă şi soluţia de respingere a autorităţii de lucru judecat de către prima instanţă sunt de natură a reprezenta o recunoaştere a pretenţiilor solicitate prin acţiunea ce formează obiectul judecăţii.

Critica este nefondată. Pentru a se produce efectul întreruptiv al prescripţiei extinctive recunoaşterea trebuie să fie expresă şi neechivocă cu privire la creanţa pretinsă. Or, plăţile voluntare efectuate de pârâtă nu au acest caracter întrucât vizează alte sume decât cele pretinse prin acţiune. Pe de altă parte, reţinerea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat prin raportare la decizia civilă nr. 65/A/21.10.2013 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a I a civilă în dosarul nr. x/2011, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, are prevalenţă faţă de incidenţa prescripţiei.

Faţă de considerentele reţinute, Înalta Curte, în temeiul art. 497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă A. S.R.L. - PRIN LICHIDATOR JUDICIAR B. FILIALA BRĂILA SPRL împotriva deciziei civile nr. 1815 din 5 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2017.