Territorial competence waiver: Ex officio declination invalid where defendant failed to invoke relative incompetence exception
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of competence by assigning the case to the Jitsi Roman, definitively determining that this court was competent to hear the claim. The dispute arose from a plaintiff's request to have a vehicle sale recognized as an authentic deed, which triggered a jurisdictional standoff after the initial court at the plaintiff's chosen location declined territorial competence in favor of the defendant's domicile, and the latter subsequently declined it back, citing the absence of a contractual choice of venue. The Court held that territorial competence rules in this context are of private order and can be waived by the defendant's failure to invoke an exception of incompetence within the statutory deadline; consequently, the ex officio declination by the initial court was procedurally invalid, as only the defendant could raise such an objection, rendering the Jitsi Roman legally invested with jurisdiction.
Legislator headnote
AI generatedart. 1674 C. civ, art. 107 C. proc. civ, art. 113 pct. 3 C. proc. civ, art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ, art. 133 pct. 2 C. proc. civ, art. 130 alin. (3) C. proc. civ; Territorial competence waiver: Ex officio declination invalid where defendant failed to invoke relative incompetence exception: The dispute arose from a plaintiff's request to have a vehicle sale recognized as an authentic deed, which triggered a jurisdictional standoff after the initial court at the plaintiff's chosen location declined territorial competence in favor of the defendant's domicile, and the latter subsequently declined it back, citing the absence of a contractual choice of venue. The Court held that territorial competence rules in this context are of private order and can be waived by the defendant's failure to invoke an exception of incompetence within the statutory deadline; consequently, the ex officio declination by the initial court was procedurally invalid, as only the defendant could raise such an objection, rendering the Jitsi Roman legally invested with jurisdiction.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvision cited as the legal basis for the court's power to resolve the negative conflict of competence and assign the case to the competent court.
Full text
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Roman, sub nr. x/2015, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanţei să constate vânzarea-cumpărarea încheiată cu pârâtul la data de 16.08.2003, cu privire la autoturismul marca x cu nr. de identificare x şi cu nr. de înmatriculare x şi să oblige pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1674 C. civ.
Din oficiu, instanţa a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Roman, iar prin sentinţa civilă nr. 1317/12.05.2016 a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale relative şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că domiciliul pârâtului se află în judeţul Constanţa, aşa cum rezultă din cartea de identitate a acestuia, astfel că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., iar faţă de obiectul cererii - pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare - s-a apreciat că determinarea competenţei teritoriale atrage dispoziţiile art. 113 pct. 3 C. proc. civ.
Aşadar, competenţa teritorială a soluţionării cererii s-a apreciat că revine instanţei de la domiciliul pârâtului ori instanţei locului prevăzut în contract pentru executarea, fie şi în parte, a obligaţiei, instanţe deopotrivă competente, reclamantul fiind cel care are alegerea între acestea.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa la data de 19.07.2016, iar la termenul din 5.10.2016 instanţa a invocat din oficiu necompetenţa teritorială a Judecătoriei Constanţa.
Judecătoria Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 11583 din 12.10.2016 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roman şi, constatându-se intervenit conflictul negativ de competenţă, s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru regulatorul de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că în convenţia încheiată, părţile nu au prevăzut o clauză prin care să se stipuleze locul unde obligaţia urmează să fie executată, astfel că, dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. nu îşi mai găsesc aplicarea, competenţa teritorială urmând a se stabili potrivit regulii de drept comun, în condiţiile în care reclamantul şi-a manifestat opţiunea de a alege o anumită instanţă.
Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roman, pentru următoarele considerente:
Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.
În principiu, normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepţia situaţiilor în care au fost instituite norme de competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică.
Înalta Curte constată că, în speţă, obiectul cererii de chemare în judecată nu atrage incidenţa unor norme de competenţă teritorială exclusivă, ci a unora de ordine privată.
Una dintre caracteristicile competenţei de ordine privată o reprezintă posibilitatea derogării prin acordul părţilor de la norma care o stabileşte.
Potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., "necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe."
Prin urmare, pentru a nu fi decăzut din drept, pârâtul trebuia să invoce excepţia necompetenţei teritoriale relative prin întâmpinare, iar întâmpinarea să fie depusă în termenul stabilit prin art. 201 alin. (1) C. proc. civ.. Numai dacă întâmpinarea nu era obligatorie, excepţia putea fi invocată cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile erau legal citate în faţa primei instanţe.
Cum, în speţă, reclamantul a înţeles să introducă cererea de chemare în judecată la Judecătoria Roman, iar pârâtul nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale în termenul prevăzut de art. 130 alin. (3) C. proc. civ., aspect care, în plan procesual, lipseşte de efecte excepţia necompetenţei teritoriale invocate cu depăşirea termenului legal şi faţă de împrejurarea că în cauza de faţă se pun în discuţie norme de necompetenţă teritorială de ordine privată pe care numai pârâtul le putea invoca, iar nu şi instanţa din oficiu, Înalta Curte constată că, şi din această perspectivă, Judecătoria Roman a fost legal învestită cu soluţionarea cauzei.
Astfel fiind, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., în favoarea Judecătoriei Roman.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roman.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2017.