Negative jurisdictional conflict resolved: Bucharest Tribunal competent to hear revision of liquidators' fee order

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă la 21 martie 2019 sub numărul x/2019, revizuenţii A. şi Centrul European de Afaceri Inventică şi Cercetare S.A. au solicitat, în contradictoriu cu intimaţii B. şi C.. revizuirea şi anularea hotărârilor pronunţate în dosarul nr. x/2012, respectiv a încheierii de şedinţă din 25 octombrie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi a deciziei nr. 171 din 12 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă având în vedere unele înscrisuri descoperite în susţinerea cauzei, reţinute de părţile adverse.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 148 - 151, art. 192, art. 194 -195, art. 322 pct. 5, art. 333, art. 334 alin. (1) şi alin. (2), art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., art. 135 alin. (2) lit. c) şi art. 148 alin. (2) din Constituţia României, dispoziţiile art. 116, art. 173 şi art. 179 din Tratatul de Funcţionare al U.E., precum şi art. 3, alin. (1) din Directiva C.E. nr. 48/2004.

Prin sentinţa civilă nr. 4590 din 4 septembrie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

În argumentarea soluţiei pronunţate, prima instanţă a reţinut că, în speţă, Curtea de Apel Bucureşti este competentă să soluţioneze litigiul potrivit art. 323 alin. (1) din vechiul C. proc. civ., coroborat cu faptul că cererea de revizuire este îndreptată atât împotriva încheierii de şedinţă din 25 octombrie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, cât şi împotriva deciziei civile nr. 171 din 12 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă în acelaşi dosar.

Prin urmare, având în vedere că cererea de revizuire are la bază aceleaşi motive împotriva a două hotărâri, respectiv una prin care s-a soluţionat fondul, iar prin cealaltă calea de atac, Tribunalul Bucureşti - judecătorul sindic a apreciat că se impune soluţionarea unitară a cererii de revizuire de către Curtea de Apel Bucureşti, instanţa care a soluţionat prin decizia civilă nr. 171 din 12 iunie 2018 calea de atac promovată împotriva încheierii de şedinţă din 25 octombrie 2017.

Prin decizia civilă nr. 1078 R din 11 noiembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire a deciziei civile nr. 171 din 12 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2012 şi, în consecinţă, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire.

Prin aceeaşi decizie, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti cu privire la cererea de revizuire a încheierii din 25 octombrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2012 şi s-a dispus declinarea competenţei soluţionării acestei cereri de revizuire, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă.

Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

În ceea ce priveşte cererea de revizuire a încheierii din 25 octombrie 2017, pronunţată de Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă, cea de-a doua instanţă a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 323 alin. (1) C. proc. civ. "cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea rămasă definitivă şi a cărei revizuire se cere", în speţă instanţa care a judecat cauza cu privire la această încheiere, fiind irelevant faptul că revizuenţii ar fi invocat motive comune în cererea de revizuire a celor două hotărâri judecătoreşti, neoperând în acest sens o prorogare de competenţă.

În consecinţă, instanţa a constatat că, în cauză, competentă a judeca cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. a încheierii din 25 octombrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2012 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă este instanţa care a pronunţat hotărârea atacată, respectiv Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, în temeiul normei generale de competenţă cuprinsă în art. 323 alin. (1) C. proc. civ., respectiv instanţa care s-a pronunţat asupra fondului pricinii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 10 ianuarie 2020:

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit între cele două instanţe, care s-au declarat deopotrivă necompetente în a judeca cererea de revizuire formulată împotriva încheierii din 25 octombrie 2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă, Înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa soluţionării acestei cereri în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că obiectul litigiului îl reprezintă cererea de revizuire formulată de revizuenţii A. şi Centrul European de Afaceri Inventică şi Cercetare S.A. împotriva încheierii de şedinţă din 25 octombrie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, prin care s-a admis cererea pentru stabilirea onorariului consorţiului de lichidatori judiciari ai societăţii debitoare.

Deşi iniţial revizuenţii au formulat cerere de revizuire împotriva încheierii de şedinţă din 25 octombrie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi împotriva deciziei civile nr. 171 din 12 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, Înalta Curte constată că a fost învestită să stabilească competenţa soluţionării cauzei doar cu privire la cererea de revizuire promovată împotriva încheierii din 25 octombrie 2017, având în vedere că cererea de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 171 din 12 iunie 2018 a fost respinsă ca inadmisibilă prin decizia civilă nr. 1078 R din 11 noiembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Raportat la obiectul litigiului, se constată că sunt incidente prevederile art. 323 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora "cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea rămasă definitivă şi a cărei revizuire se cere".

Prin urmare, având în vedere că cererea de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a fost formulată împotriva încheierii de şedinţă din 25 octombrie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze această cerere de revizuire este cea care a pronunţat încheierea atacată.

În consecinţă, faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 februarie 2020.