Concession lessor's standing and interest upheld on appeal; annulment action remanded, costs awarded.

Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 179 din 11.02.2016 a Tribunalului Mureş, pronunţată în dosarul nr. x/2014 s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A. S.A., s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia lipsei de interes a reclamantei Comuna Sângeorgiu de Mureş şi în consecinţă, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta Comuna Sângeorgiu de Mureş în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.R.L. şi A. S.A. ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

De asemenea, s-a respins cererea de intervenţie în interesul reclamantei formulată de intervenienţii C. şi D., continuată de moştenitorii E., F. şi D..

Pentru a pronunţa această hotărâre Tribunalul a reţinut că pârâta A. figurează înscrisă în carta funciară ca titulară a unui drept de ipotecă asupra imobilului în cauză, iar o eventuală transmisiune a drepturilor băncii, aşa cum reiese din contractul de cesiune de creanţă nr. x nu are nici o relevanţă raportat la obiectul cauzei, care priveşte radierea ipotecii înscrise în favoarea acestei pârâte, motiv pentru care s-a apreciat că are legitimare procesuală pasivă.

Instanţa a reţinut că aceleaşi considerente sunt incidente şi în ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes invocată de aceeaşi pârâtă, prin prisma aceloraşi motive relative la transmiterea drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din contractul de credit nr. x/14.02.2006.

Referitor la excepţiile care vizează interesul şi calitatea procesuală a reclamantei, instanţa a subliniat că texul art. 34 din Legea nr. 7/1996 foloseşte sintagma de "persoană interesată", iar în cauză noţiunea de interes şi cea de calitate procesuală se suprapun până la confuzie, astfel că nu pot fi examinate independent, în fapt calitatea procesuală decurgând din justificarea unui interes.

Examinând această chestiune instanţa a reţinut că înscrierea dreptului de proprietate al pârâtei S.C. B. S.R.L. în CF nr. x/Sângeorgiu de Mureş s-a dispus prin încheierea nr. 3373/09.06.2008, astfel încât validitatea operaţiunii efectuate trebuie raportată la momentul la care s-a efectuat înscrierea, cu menţiunea că s-a procedat la intabularea dreptului de proprietate "cu titlu de drept edificare".

S-a constatat că din cuprinsul proceselor-verbale de recepţie a căror nevalabilitate se invocă, din comisia de recepţie au făcut parte şi reprezentanţi ai reclamantei, iar autorizaţiile de desfiinţare şi respectiv construire (asupra cărora s-a pronunţat instanţa de contencios administrativ şi fiscal) au fost eliberate tot de către reclamantă.

Totodată, în certificatul de urbanism nr. x/04.06.2008 emis de Comuna Sîngeorgiu de Mureş se face menţiune la pct. 3 că acesta poate fi utilizat în scopul declarat pentru: unificare (alipire) teren, evidenţiere construcţie neevidenţiată şi reevidenţiere construcţie.

Tribunalul a mai reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 5 din anexa 1 a Ordinului 634/2006, pentru imobilele care fac obiectul unor acte şi fapte juridice aflate la prima înscriere, proprietarul este cel care face demersurile în vederea întocmirii documentaţiei necesare.

Însă, Tribunalul a reţinut că, deşi potrivit clauzelor contractului de concesiune, pârâta S.C. B. S.R.L. nu dobândise calitatea de proprietar asupra bunurilor construcţii, nici reclamanta nu poate invoca existenţa unui astfel de drept în ceea ce o priveşte, câtă vreme, conform art. 3 din contractul de concesiune, aşa cum acesta a fost modificat prin actul adiţional nr. x, este specificat faptul că bunurile de retur, cele existente la momentul încheierii contractului, sunt doar în folosinţa concesionarului pe perioada concesiunii, iar bunurile de predare sunt cele care se realizează în conformitate cu caietul de sarcini şi a căror situaţie este reglementată în sensul că la expirarea contractului de concesiune vor reveni concesionarului, în schimbul plăţii unei compensaţii egale cu valoarea actualizată a acestora.

Prin urmare, instanţa a reţinut că în privinţa acestor construcţii nou edificate potrivit caietului de sarcini situaţia dreptului de proprietate urmează a fi reglementată la încetarea contractului de concesiune.

În condiţiile în care, în temeiul contractului de concesiune nu s-a statuat transferul sau constituirea unui drept de proprietate în favoarea pârâtei S.C. B. S.R.L., Tribunalul a apreciat că apar ca întemeiate susţinerile reclamantei.

Cu toate acestea, instanţa, subliniind că nu s-a invocat vreun motiv de nevalabilitate al actelor care au stat la baza intabulării (şi nici că procesele-verbale de recepţie, certificatul de urbanism sau autorizaţiile de construire/desfiinţare au fost întocmite în frauda legii), a constatat că registratorul de carte funciară, prin încheierea nr. 33773/09.06.2008 a reţinut ca fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 48 din Legea nr. 7/1996, subliniind totodată că părţile puteau urma procedura reglementată de art. 50 din acelaşi act normativ, respectiv formularea unei plângeri împotriva acestei încheieri.

Tribunalul a subliniat faptul că, în cauză, este esenţială împrejurarea că reclamanta, neavând un drept propriu asupra construcţiilor, finalitatea cererii pe care a formulat-o ar fi aceea de radiere a construcţiilor din cartea funciară, ceea ce ar presupune, la încetarea contractului de concesiune, în funcţie de clarificarea situaţiei acestora ca fiind de retur sau preluare să fie reluată procedura de evidenţiere.

În situaţia în care s-ar aprecia că actele în temeiul cărora s-ar fi efectuat înscrierile în cartea funciară nu ar fi legale, aceasta nu ar duce doar la radierea dreptului de proprietate al pârâtei S.C. B. S.R.L. din cartea funciară, ci restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară ar presupune şi radierea construcţiilor.

Instanţa a conchis că o evidenţiere frauduloasă a construcţiilor în carte funciară ar putea justifica un interes al reclamantei de a solicita radierea construcţiilor, însă în cauză nu reiese că înscrierea s-a efectuat în această modalitate.

Totodată, s-a arătat că în condiţiile în care reclamanta a semnat contractul de credit, în calitate de garant (şi actele adiţionale), şi a convenit în ceea ce priveşte garantarea creditului şi prin instituirea unei ipoteci asupra imobilului teren şi a construcţiilor (inclusiv cele calificate ca fiind de retur prin contractul de concesiune), aceasta nu justifică un interes privitor la radierea dreptului de proprietate al pârâtei S.C. B. S.R.L. asupra construcţiilor, câtă vreme şi-a asumat prin aceste contracte mai sus menţionate obligaţii de garantare a creditului.

În ceea ce priveşte cererea de intervenţie, având în vedere că potrivit precizării făcute de C. şi D., în ceea ce priveşte petitele 1 şi 2 s-a apreciat că este vorba de o intervenţie în favoarea reclamantei, astfel că, urmare a respingerii cererii formulate de reclamantă, a fost respinsă şi cererea de intervenţie în interesul acesteia.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanta Comuna Sângeorgiu de Mureş şi intervenienţii E., D. şi F..

Apelanta reclamantă a solicitat anularea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia nr. 455/A din 15 septembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă au fost admise apelurile declarate de reclamanta Comuna Sângeorgiu de Mureş, şi de intervenienţii E., D. şi F., împotriva sentinţei civile nr. 179 din 11 februarie 2016, pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr. x/2014. A fost anulată hotărârea atacată şi a fost trimisă cauza spre rejudecare în fond primei instanţe.

Analizând sentinţa atacată din perspectiva motivelor invocate, instanţa de control judiciar a constatat următoarele:

În ceea ce priveşte apelul reclamantei, s-a reţinut că este întemeiat, hotărârea instanţei de fond fiind nelegală sub aspectul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi a lipsei de interes.

În acest sens, Curtea a reţinut că raporturile juridice dintre părţi se întemeiază pe contractul de concesiune nr. x din 20.04.1999, având ca obiect cedarea şi preluarea în concesiune a patrimoniului Complexului de tratament recuperator, de odihnă şi agrement B. Sângeorgiu de Mureş şi a terenului aferent de 134.644 mp, Primăria Sângeorgiu de Mureş, în calitate de administrator al bunurilor concesionate, având calitatea de concedent.

Obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost stabilit la momentul disjungerii efectuate prin încheierea din data de 30.09.2014, constă în constatarea nulităţii absolute a actelor în temeiul cărora s-au evidenţiat construcţiile în cartea funciară, cu excepţia autorizaţiilor de construire şi constatarea nulităţii absolute a intabulării dreptului de proprietate în favoarea pârâtei S.C. B. S.R.L., rectificarea înscrierilor din cartea funciară concomitent cu restabilirea situaţiei de carte funciară, constatarea nulităţii absolute a contractului de ipotecă nr. x/24.09.2008 în ceea ce priveşte construcţiile şi rectificarea înscrierii din foaia C a cărţii funciare în sensul radierii ipotecii.

Tribunalul a apreciat că reclamanta nu are interes în promovarea acţiunii şi deci nici calitate procesuală activă, deoarece o eventuală a admitere a acţiunii nu ar avea ca efect înscrierea dreptului de proprietate al acesteia asupra construcţiilor, reclamanta neavând un drept propriu asupra acestora.

Faţă de cele reţinute anterior, având în vedere că regimul juridic al bunurilor în discuţie este reglementat de clauzele contractului de concesiune încheiat între părţi, în contextul în care finalitatea urmărită este respectarea clauzelor contractuale, este evident că interesul, respectiv legitimarea procesuală a reclamantei, decurge din calitatea de concedent a acesteia.

Curtea a constatat, de asemenea, că sunt întemeiate criticile apelantei referitoare la aspectele reţinute de prima instanţă privind necesitatea formulării unei plângeri împotriva încheierii de carte funciară prin care s-a dispus evidenţierea construcţiilor şi înscrierea dreptului reclamantei, anterior formulării unei cereri în rectificarea înscrierii de carte funciară. Dispoziţiile legale aplicabile, respectiv art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996 nu condiţionează promovarea acţiunii în rectificarea înscrierii de carte funciară de promovarea anterior a unei plângeri împotriva încheierii de carte funciară.

Cu toate acestea, nu acesta a fost motivul pentru care Tribunalul a respins acţiunea reclamantei, însă în măsura în care reclamanta avea legitimare procesuală să promoveze o plângere împotriva încheierii de carte funciară, acelaşi interes justifica şi legitimarea procesuală activă în prezenta cauză, în ambele situaţii ea decurgând din calitatea de parte a contractului de concesiune.

Celelalte aspecte care au fost reţinute de prima instanţă în considerentele hotărârii, chiar dacă au fost criticate prin motivele de apel, nu au fost analizate de instanţa de control judiciar, aceasta reţinând că ţin de fondul cauzei iar soluţia pronunţată şi care face obiectul controlului judiciar vizează respingerea acţiunii pentru lipsa calităţii procesuale active, respectiv pentru lipsa interesului.

În ceea ce priveşte apelul intervenienţilor, Curtea a constatat că şi acesta este întemeiat, având în vedere împrejurarea că prima instanţă nu a lămurit natura cererii de intervenţie formulată de intervenienţi şi cu care s-a considerat învestită.

Faţă de cele reţinute anterior, Curtea a constatat că în mod greşit prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs recurenta - pârâtă S.C. B. S.R.L..

Recurenta susţine că în raport de considerentele hotărârii recurate este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 teza finală din vechiul C. proc. civ., respectiv "hotărârea pronunţată ...a fost dată ...cu aplicarea greşită a legii".

În concret, susţine recurenta, instanţa de apel a reţinut în considerentele hotărârii recurate faptul că "interesul" în sens juridic trebuia interpretat prin raportare la clauzele contractului de concesiune, respectiv, finalitatea urmărită de către reclamantă, adică "respectarea clauzelor contractuale", fără a indica, în concret, clauza contractuală pretins încălcată.

Prin raportare la această motivaţie se apreciază că în mod greşit instanţa de apel a interpretat argumentaţia pârâtei-apelante privind incidenţa respectivei excepţii.

Reclamanta-intimată nu are calitate procesuală activă (în speţă suprapusă cu excepţia lipsei de interes) în legătură cu petitul privind rectificarea înscrierilor în C.F. nr. x/Sângeorgiu de Mureş, nr. topo x, întrucât prin radierea dreptului de proprietate al pârâtei cu privire la edificate reclamanta nu dobândeşte un drept al său întrucât niciodată aceasta din urmă nu a avut în proprietate edificatele respective. Din acest punct de vedere, reclamanta nu-şi poate proba calitatea de persoană interesată, în sensul dispoziţiilor. art. 34 din Legea nr. 7/1996.

Cu deosebită relevanţă în soluţionarea acestei excepţii sunt însă dispoziţiile art. 89 alin. (2) din Ordinul nr. 633 din 13 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare si funcţionare a birourilor de cadastru si publicitate imobiliară, care definesc noţiunea de "persoana interesată", prevăzând că prin persoana interesată se înţelege acea persoana care a avut sau are un drept referitor la imobilul înscris în cartea funciară, drept care a fost lezat prin înscrierile anterioare.

În speţă rezultă cu puterea evidenţei împrejurarea că reclamanta nu are calitate procesuala activă, câtă vreme nu este înscrisă în CF nr. x/Sîngeorgiu de Mureş ca titulară a dreptului de proprietate sau a vreunui alt drept asupra imobilului - construcţie şi nici nu a dovedit ca ar fi avut ori ar avea un drept care să fi fost lezat prin înscrierea a cărei anulare se solicită.

Pe de altă parte, orice demers în justiţie trebuie să se sprijine pe un interes actual, determinat, personal şi direct. În cazul acţiunii în rectificare reglementată de art. 34 din Legea nr. 7/1996, interesul se suprapune cu calitatea procesuală activă, concluzie ce rezultă chiar din definiţia acţiunii în rectificare care prevede că o atare acţiune poate fi promovată de orice persoană interesată.

Trebuie însă avut în vedere faptul că interesul pe care se sprijină acţiunea în rectificare, ca şi în cazul oricărei acţiuni în justiţie, trebuie să fie direct şi personal, ceea ce înseamnă că folosul urmărit aparţine titularului cererii de chemare în judecată, acesta din urmă trebuind să urmărească asigurarea propriilor interese.

Mai mult, în cazul acţiunii în rectificare, prin raportare la definiţia noţiunii de "persoană interesată", trebuie îndeplinită o cerinţă suplimentară şi anume aceea că persoana care iniţiază demersul judiciar să deţină un drept referitor la imobilul (construcţie) in litigiu, drept care a fost lezat prin înscrierile anterioare.

Or, în cauza dedusă judecăţii reclamanta nu a fost niciodată titulara vreunui drept real asupra construcţiilor evidenţiate în cartea funciară (drept care să fie lezat prin înscrierile a căror radiere se solicită actualmente) şi, mai mult decât atât, nici nu a pretins prin petitele prezentei un atare drept.

Un argument suplimentar în sensul lipsei interesului reclamantei, prin prisma inexistenţei unui folos practic în ipoteza admiterii acţiunii principale şi a restabilirii situaţiei de carte funciară, se relevă şi din împrejurarea potrivit căreia, radierea înscrierilor contestate ar fi lipsită de finalitate, în condiţiile în care, primul şi unicul proprietar al construcţiilor este chiar societatea pârâtă, care a dobândit dreptul de proprietate prin construire, în temeiul contractului de concesiune asupra terenului, care se afla la acel moment în proprietatea comunei.

Totodată, este de necontestat faptul că interesul reclamantului trebuie să subziste pe tot parcursul derulării litigiului. Prin urmare, chiar dacă s-ar admite cu totul ipotetic că reclamanta justifica un interes la momentul promovării acţiunii în condiţiile în care, actualmente, terenul concesionat nu se mai află în proprietatea statului, lipsa/pierderea interesului acesteia este cu atât mai evidentă.

În concluzie, se susţine că interesul reclamantei nu poate fi raportat generic la existenţa unui contract de concesiune, în condiţiile în care, pe de o parte, actualmente terenul ce face obiectul contractului nu se află în proprietatea reclamantei iar, pe de altă parte, dovada interesului nu se poate deduce din sintagma "respectarea clauzelor contractuale" cu atât mai mult cu cât nu este indicată în concret clauza pretins încălcată, împrejurate ce ar justifica, în opinia instanţei de apel, interesul reclamantei în promovarea acţiunii.

Admiţând în mod ipotetic raţionamentul instanţei de apel ar rezulta că a fost analizată o acţiune în răspundere contractuală (ipoteză exclusă în speţă) şi că în acest mod se justifică interesul reclamantei, deşi instanţa a fost sesizată cu un capăt de cerere privind constatarea nulităţii absolute a proceselor-verbale de recepţie la terminarea lucrărilor şi de rectificare a înscrierilor în cartea funciară, în sensul restabilirii situaţiei anterioare.

Pe de altă parte, se arată că întabularea dreptului de proprietate al pârâtei cu privire la edificate s-a realizat cu respectarea dispoziţiilor legale. În acest sens, precizează recurenta că, din interpretarea per a contrario la dispoziţiile art. 37 din Legea nr. 50/1991 (forma în vigoare la momentul întabulării pârâtei), rezultă că pentru întabularea unui edificat este necesară o documentaţie cuprinzând autorizaţia de construire şi procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor.

Din nicio probă administrată în cauză şi nici din dispoziţii legale incidente, nu rezultă motive de nulitate absolută a proceselor-verbale de recepţie la terminarea lucrărilor, singurele înscrisuri ce pot fi afectate de respectiva sancţiune civilă. De altfel în legătură cu acestea reclamanta înţelege să-şi invoce propria culpă, acreditând nelegalitatea unor înscrisuri semnate de reprezentanţii săi legali cu ocazia recepţiei, moment la care s-a statuat asupra îndeplinirii tuturor condiţiilor legale pentru întocmirea actului. în concret, la acel moment, s-a statuat asupra existenţei unei autorizaţii de construire eliberate în condiţiile legii, precum şi cu privire la finalizarea lucrărilor realizate cu respectarea proiectului vizat spre neschimbare.

În legătură cu apelul intervenienţilor, se menţionează că aceştia au formulat atât cerere de intervenţie în interes propriu (petitul privind constatarea încetării de drept a contractului de ipotecă) cât şi cerere în interesul uneia dintre părţi, ambele fiind admise în principiu prin încheierea din data de 17.12.2013.

Împrejurarea că, după repunerea pe rol intervenienţii au fost citaţi doar ca intervenienţi în interes propriu nu este prejudiciabilă pentru aceştia, întrucât intervenţia accesorie a fost soluţionată prin raportare la modul de soluţionare al petitelor cu care a fost investită instanţa de către partea în interesul căreia a fost formulată intervenţia accesorie.

Intimata reclamantă COMUNA SANGEORGIU DE MUREŞ a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului iar pe fond a susţinut respingerea recursului ca neîntemeiat.

Intimata - pârâtă A. S.A. a formulat întâmpinare prin care a achiesat la motivele de recurs formulate şi a susţinut respingerea recursului.

Înalta Curte, analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimata reclamantă COMUNA SANGEORGIU DE MUREŞ, recalificată de instanţă ca fiind excepţia nulităţii recursului, o va respinge pentru următoarele considerente:

Intimata reclamantă a susţinut că recursul este inadmisibil întrucât criticile cuprinse în memoriul de recurs vizează motive de netemeinicie ale deciziei atacate aspecte care nu pot fi invocate pe calea recursului.

Înalta Curte reţine că inadmisibilitatea unei căi de atac nu vizează lipsa motivelor de nelegalitate ale deciziei atacate ci inexistenţa căii de atac din punct de vedere procedural.

Referitor la nulitatea cererii de recurs, Înalta Curte respinge această excepţie având în vedere că susţinerile recurentei pot fi încadrate în motivul de nelegalitate invocat, respectiv art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Analizând recursul prin prisma motivelor formulate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Recurenta invocă motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 teza finală din vechiul C. proc. civ., respectiv "hotărârea pronunţată ...a fost dată ...cu aplicarea greşită a legii".

Din perspectiva acestui motiv de recurs se susţine că reclamanta-intimată nu are calitate procesuală activă în legătură cu petitul privind rectificarea înscrierilor în C.F. întrucât prin radierea dreptului de proprietate al pârâtei cu privire la edificate reclamanta nu dobândeşte un drept al său, niciodată aceasta din urmă neavând în proprietate edificatele respective, prin urmare reclamanta nu-şi poate proba calitatea de persoană interesată, în sensul dispoziţiilor Art. 34 din Legea nr. 7/1996.

Critica este nefondată.

Calitatea procesuală activă presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care este titularul dreptului afirmat. În cazul situaţiilor juridice pentru a căror realizare calea justiţiei este obligatorie, calitatea procesuală activă aparţine celui ce se poate prevala de acest interes.

În acest sens se constată că raporturile juridice dintre părţi sunt circumscrise Contractului de concesiune nr. x/20.04.1999 având ca obiect cedarea şi preluarea în concesiune a patrimoniului Complexului de Tratament recuperator, de odihna si agrement B. Sângeorgiu de Mureş str. x şi a terenului aferent de 134,644 mp.

Aşadar, reclamanta intimată are calitatea de concedent în Contractul de concesiune nr. x/20.04.1999, fiind astfel îndreptăţită la promovarea prezentei acţiuni având deopotrivă calitate procesuală activă şi justificând un interes, legitim direct şi actual.

Interesul reclamantei este reprezentat de scopul urmărit prin promovarea acţiunii şi anume respectarea limitelor contractului de concesiune.

Dispoziţiile art. 34 din Legea nr. 7/1996 prevăd expres şi limitativ cazurile de admisibilitate a acţiunii în rectificare. Potrivit acestui text de lege, în forma în vigoare la data promovării acţiunii, orice persoana interesată poate cere rectificarea unor înscrieri de carte funciară, dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă se constată unul dintre cele patru cazuri prevăzute de lege, respectiv: înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil, dreptul înscris a fost greşit calificat, nu mai sunt întrunite condiţiile de existenţă ale dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea sau înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanţă cu situaţia reală actuală a imobilului.

Cum reclamanta intimată susţine greşita calificare a dreptului înscris în cartea funciară, rezultă că acţiunea este admisibilă, prin urmare are calitate procesuală activă iar instanţa de apel a aplicat corect dispoziţiile art. 34 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996 precum şi ale Ordinului nr. 633 din 13/10/2006 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Birourilor de Cadastru şi Publicitate Imobiliară.

În aceste condiţii, este evident că susţinerea reclamantei că mai trebuie îndeplinită o cerinţă suplimentară şi anume aceea ca persoana care iniţiază demersul judiciar să deţină un drept de proprietate referitor la imobilul in litigiu, drept care a fost lezat prin înscrierile anterioare, nu are susţinere întrucât în discuţie nu se pune problema unui drept de proprietate, raporturile dintre părţi izvorând dintr-un contract de concesiune al cărui obiect îl formează un drept de proprietate publică al cărui regim juridic este reglementat de Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică.

Pe de altă parte, susţinerile recurentei privind faptul că reclamanta nu are un drept de proprietate care să fi fost încălcat prin înregistrarea în cartea funciară a pârâtei aduce în discuţie principiul nemo plus iuris ad alium transferre potest quam ipse habet raportat la temeiul înscrierilor în cartea funciară, temei contestat prin prezenta acţiune, aspect care va fi avut în vedere odată cu rejudecarea cauzei în fond.

În mod greşit se prevalează recurenta de calitatea sa de prim şi unic proprietar al construcţiilor pentru a evoca inexistenţa unui folos practic în ipoteza admiterii acţiunii principale şi a restabilirii situaţiei de carte funciară, atâta timp cât însăşi această calitate este contestată de reclamantă.

În mod similar şi pentru aceleaşi argumente se va respinge şi susţinerea recurentei cu privire la faptul reclamanta nu justifica un interes în condiţiile în care, actualmente, terenul concesionat nu se mai află în proprietatea statului.

Contrar susţinerilor recurentei, dovada existenţei contractului de concesiune şi a faptului că înregistrările în cartea funciară au fost generate de acesta, reprezintă elemente suficiente a justifica legitimarea procesuală a reclamantei fără a mai fi necesară indicarea în concret a clauzei pretins încălcate, întrucât legitimarea procesuală nu presupune analizarea pe fond a cauzei, în speţă a vreunei clauze contractuale.

Recurenta face şi aprecieri pe fond în sensul că întabularea dreptului de proprietate al pârâtei cu privire la edificate s-a realizat cu respectarea dispoziţiilor legale, or aceste aspecte nu pot fi analizate în acest stadiu procesual.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 137 şi 312 C. proc. civ. va respinge excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimata reclamantă COMUNA SANGEORGIU DE MURES şi recursul declarat de recurenta - pârâtă S.C. B. S.R.L..

În temeiul art. 274 C. proc. civ., reţinând culpa procesuală, Înalta Curte va obliga recurenta pârâtă S.C. B. S.R.L. să plătească intimatei reclamante COMUNA SANGEORGIU DE MURES suma de 10.710 RON cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimata reclamantă COMUNA SANGEORGIU DE MURES.

Respinge recursul declarat de recurenta - pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 455/A din 15 septembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, ca nefondat.

Obligă recurenta pârâtă S.C. B. S.R.L. să plătească intimatei reclamante COMUNA SANGEORGIU DE MURES suma de 10.710 RON cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2017.