Medical Service Reimbursement Dispute: Nullity of Appeal Due to Lack of Specific Grounds Under Civil Procedure Code Art. 486, 488, and 489

Asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Comisia Centrală de Arbitraj Casa Naţională de Asigurări de Sănătate Colegiul Medicilor din România Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România la data de 12 februarie 2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti la plata sumei de 580.000 RON, reprezentând contravaloarea investigaţiilor medicale paraclinice de înaltă performanţă PET-CT acordate asiguraţilor în luna aprilie 2013, conform facturii fiscale nr. x/14.05.2013 emise în baza contractului de furnizare de servicii medicale în asistenţă medicală de specialitate din ambulatoriu pentru specialităţi paraclinice nr. x/2011 şi a actului adiţional la acest contract, înregistrat la CASMB sub nr. x/29.03.2013.

Totodată, a solicitat şi plata sumei de 320.000 de RON, reprezentând contravaloarea investigaţiilor medicale paraclinice de înaltă performanţă PET-CT acordate asiguraţilor în perioada 01 - 23 mai 2013, conform facturii fiscale nr. x/12.06.2013 emise în baza Contractului de furnizare de servicii medicale în asistenţă medicală de specialitate din ambulatoriu pentru specialităţi paraclinice nr. x/2013/30.04.2013, înregistrat la CASMB sub nr. x/30.04.2013.

Prin hotărârea arbitrală nr. 7 din 7 august 2014 pronunţată de Comisia Centrală de Arbitraj - Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Colegiul Medicilor din România, Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, în dosarul nr. x/2014, a fost respinsă cererea de arbitrare formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L..

Împotriva acestei hotărâri a formulat acţiune în anulare reclamanta S.C. A. S.R.L., prin care a solicitat anularea hotărârii arbitrale şi, pe fond, admiterea cererii de arbitrare, astfel cum a fost precizată, în sensul obligării pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti (C.A.S.M.B.) la decontarea sumelor pretinse prin cererea de arbitrare.

Prin sentinţa civilă nr. 53/F/2016 din 16 februarie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis acţiunea în anulare formulată de S.C. B. S.R.L. (fostă S.C. A. SRL), în sensul anulării hotărârii arbitrale nr. 7 şi, în urma judecării pe fond, în limitele convenţiei arbitrale, a admis cererea precizată formulată de reclamanta S.C. B. S.R.L. şi a obligat pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti la decontarea către reclamantă a sumei de 580.000 RON, reprezentând contravaloarea investigaţiilor medicale paraclinice de înaltă performanţă PET-CT acordate în luna aprilie 2013, conform facturii fiscale nr. x/14.05.2013 şi a sumei de 319.998,56 RON, reprezentând contravaloarea investigaţiilor medicale paraclinice de înaltă performanţă PET-CT acordate în perioada 01-22 mai 2013, conform facturii fiscale nr. x/12.06.2013.

Totodată, a obligat pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti la plata către S.C. B. S.R.L. a sumei de 6302,49 RON cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru.

La data de 20 mai 2016, recurenta-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti a formulat recurs împotriva acestei sentinţe, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. În cadrul recursului a solicitat admiterea căii extraordinare de atac astfel cum a fost formulată, casarea hotărârii atacate, iar în urma rejudecării cauzei pe fond a solicitat respingerea cererii reclamantei şi menţinerea hotărârii arbitrale.

În motivarea recursului, recurenta-pârâtă a susţinut în esenţă că, în conformitate cu Ordinul MS/CNAS 1423/191/2013 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a contractului cadru pe anul 2013-2014, cu modificările şi completările ulterioare, la capitolul II, Nota 6 pct. 2 din Anexa 7, decontarea investigaţiei PET-CT se face pe baza biletului de trimitere, însoţit de decizia de aprobare emisă de comisia de experţi, iar începând cu luna mai 2013 până la 31 iulie 2013 se folosea formularul cu regim special utilizat pentru recomandarea serviciilor de înaltă performanţă CT.

Recurenta-pârâtă a mai arătat că, potrivit Ordinului nr. 691/261/2013, până la tipărirea biletelor de trimitere pentru recomandarea investigaţiei paraclinice de înaltă performanţă PET-CT în formatul prevăzut la anexa 1e şi a achiziţionării acestora de către furnizorii de servicii medicale, pentru recomandarea investigaţiei PET-CT era prevăzută utilizarea biletului de trimitere pentru investigaţii paraclinice, fiind un formular cu regim special utilizat pentru recomandarea serviciilor de înaltă performanţă CT, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 1b. Acest ordin se aplica începând cu luna mai 2013, dar nu mai târziu de 31 iulie 2013 inclusiv.

În consecinţă, recurenta-pârâtă a învederat că nu avea posibilitatea de a deconta sumele solicitate de reclamantă cu titlu de investigaţii PET-CT efectuate în perioada 1.04.2013 - 23.05.2013 întrucât nu existau prevederi legale care să permită acest lucru.

Intimata-reclamantă S.C. B. S.R.L. (fostă S.C. A. SRL) a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului recurentei-pârâte, susţinând că motivele invocate prin cererea de recurs nu se circumscriu dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. În plus, a mai arătat că recurenta nu a indicat normele de drept material pretins încălcate sau greşit aplicate la pronunţarea sentinţei civile nr. 53/F/2016. De asemenea, a solicitat cheltuieli de judecată, fără a anexa înscrisuri doveditoare în acest sens.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil în principiu, reţinându-se totodată, că instanţa urmează a se pronunţa cu prioritate asupra excepţiei nulităţii recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 18 octombrie 2016 a fost încuviinţat, în unanimitate, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, fiind dispusă comunicarea acestuia părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din acelaşi Cod, "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenta aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Aceasta, întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, astfel că autorul acestuia trebuie să îşi exprime nemulţumirea în tiparele fixate de lege.

În speţă, Înalta Curte constată că recursul nu este motivat în raport cu cerinţele art. 486 şi 488 C. proc. civ., fiind aplicabilă sancţiunea nulităţii recursului în reglementarea art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În plus, analizând motivele de recurs, Înalta Curte constată că în cadrul acestora se regăsesc reiterate motivele cuprinse în întâmpinările formulate de pârâtă la fond, recurenta neformulând veritabile critici de nelegalitate care să vizeze sentinţa atacată şi care să permită astfel exercitarea controlului de legalitate în această fază procesuală din perspectiva motivelor de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ.. Mai mult decât atât, invocarea de către recurentă a art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este una formală, nefiind indicate normele de drept material pretins a fi încălcate sau greşit aplicate la pronunţarea sentinţei nr. 53/F/2016. Din această perspectivă, se constată că motivele de recurs se limitează la aspecte de fapt referitoare la neîndeplinirea de către reclamantă a obligaţiilor prevăzute în Ordinul nr. 511/196/2013, Ordinul nr. 691/261/2013 şi Ordinul nr. 1423/191/2013 care conţineau dispoziţii cu privire la modalitatea în care se putea efectua decontarea investigaţiei PET-CT efectuate de reclamantă în perioada 1 aprilie 2013 - 23 mai 2013.

În considerarea celor ce preced, constatând că recurenta-pârâtă nu s-a conformat obligaţiei reglementată de dispoziţiile art. 488 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-reclamantă S.C. B. S.R.L. prin întâmpinarea depusă la dosar, Înalta Curte urmează să respingă această solicitare, conform art. 452 C. proc. civ., având în vedere că nu au fost dovedite cheltuielile de judecată, prin depunerea la dosar a înscrisurilor justificative.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 53/F/2016 din 16 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Respinge cererea intimatei-reclamante S.C. B. S.R.L. de acordare a cheltuielilor de judecată.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2017.