Debtor’s execution challenge assigned to Sector 6 Bucharest court as sole enforcement forum.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău, contestatorul A. a formulat în contradictoriu cu intimata B.. contestaţie la executare solicitând anularea încheierii Judecătoriei Buzău din data de 30 iunie 2016 pronunţată în dosarul nr. x/2016 şi a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare silită nr. x/2016 al BEJ C. (înştiinţării privind declanşarea urmăririi sale silite la data de 19 iulie 2016, înştiinţării privind măsura popririi din data de 19.07.2016, adresei privind înfiinţarea popririi la data de 19 iulie 2016 comunicate DGPMB, oricăror alte acte de executare silită efectuate împotriva acestuia în respectivul dosar execuţional), suspendarea executării silite până la soluţionarea dosarului nr. x/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti având ca obiect nulitate act.

Prin sentinţa civilă nr. 6030/2016 din 28 septembrie 2016 pronunţată de Judecătoria Buzău, secţia Civilă în dosarul nr. x/2016, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale şi, în consecinţă, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

În argumentarea soluţiei pronunţate, prima instanţă a reţinut în esenţă că, în raport cu dispoziţiile art. 714 alin. (1) coroborate cu art. 651 C. proc. civ., văzând şi art. 129 şi 130 acelaşi cod competenţa de soluţionare a cauzei aparţine instanţei de la domiciliul sau sediul debitorului, care în speţă se află în Bucureşti. În plus, s-a mai reţinut, că prin încheierea din 25 februarie 2016 pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, în dosarul nr. x/2016, a fost încuviinţată executarea silită, prin poprire, împotriva celor 3 debitori, inclusiv împotriva contestatorului. Ulterior a mai fost formulată o cerere de încuviinţare a executării silite, care însă a fost respinsă, însă prin încuviinţarea executării silite de către prima instanţă, respectiv Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, acesta a devenit instanţă de executare, faţă de unicitatea instanţei de executare cu privire la acelaşi debitor, motiv pentru care s-a apreciat că această primă instanţă este competentă a soluţiona cauza pendinte.

Prin sentinţa civilă nr. 9374 din 9 noiembrie 2016, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, invocată de instanţă din oficiu şi, în consecinţă, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău. Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Buzău şi Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, s-a suspendat din oficiu judecarea cauzei şi s-a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, cea de-a doua instanţă a reţinut în esenţă că, domiciliul contestatorului A. era, la momentul sesizării organului de executare în jud. Buzău. În plus, s-a apreciat că reclamantul a înţeles să conteste încheierea Judecătoriei Buzău din 30 iunie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2016 de încuviinţare a executării silite, precum şi actele de înfiinţare a popririi întocmite ca urmare a acestei încuviinţări. În consecinţă, s-a apreciat că instanţa competentă să soluţioneze litigiul este cea de la domiciliul contestatorului, care în speţă se află în circumscripţia Judecătoriei Buzău.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi la data de 21 noiembrie 2016, stabilindu-se termen de judecată astăzi când instanţa a hotărât următoarele:

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 135 C. proc. civ. ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, pentru următoarele considerente:

Instanţa reţine că, în speţă, creditorul a formulat cerere de executare silită la data de 16 februarie 2016 a titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut nr. x/04.09.2013 împotriva debitorului principal Temereacă Catalin-Ionuţ şi giranţilor D., A., toţi având domiciliul în Bucureşti, iar contestatorul având stabilită reşedinţa în Bucureşti.

Înalta Curte apreciază că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora "instanţa competentă să soluţioneze contestaţia este instanţa de executare".

Astfel, conform art. 651 C. proc. civ., "(1) Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. (…) (3) Instanţa de executare soluţionează contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

Analizând actele dosarului, se constată că prin încheierea din 25 februarie 2016 pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti în dosarul nr. x/2016 a fost încuviinţată executarea silită, prin poprire, împotriva celor 3 debitori, fiind emise dispoziţiile de poprire la DGPMB Bucureşti şi IPJ Ilfov la data de 08.03.2016.

Ulterior, executorul judecătoresc formulează încă două cereri de încuviinţare a executării silită împotriva contestatorului, înregistrate pe rolul Judecătoriei Buzău, dintre care una a fost respinsă prin încheierea din 17 martie 2016 şi alta admisă prin încheierea din 30 iunie 2016.

Cum în mod corect a reţinut şi Judecătoria Buzău, în cauză se contestă, printre altele, toate formele de executare silită, inclusiv cele emise de executorul judecătoresc anterior pronunţării încheierii din 30 iunie 2016 de către Judecătoria Buzău.

În plus, prin încuviinţarea executării silite de către prima instanţă, acesta a devenit instanţă de executare, faţă de unicitatea instanţei de executare cu privire la acelaşi debitor, astfel încât şi Înalta Curte apreciază că această primă instanţă este competentă a soluţiona cauza pendinte.

În raport cu aspectele precizate şi dispoziţiile legale evocate, având în vedere şi faptul, în speţă, competenţa este una de ordine publică, instanţa apreciază că invocarea excepţiei necompetenţei teritoriale de către Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale precitate.

În consecinţă, în raport de considerentele arătate, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2017.