Enforcement opposition: Admissibility of territorial incompetence objection at the second hearing

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la data de 15 decembrie 2015, sub nr. x/2015, contestatoarea S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimata C.D.A.D.N.R. - Direcţia Generală de Drumuri şi Poduri Iaşi, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea executării încheierii de încuviinţare a executării silite pronunţată la data de 13 octombrie 2015 de B. şi anularea actelor de executare îndeplinite în dosarul execuţional nr. x/2015 al BEJ C. şi suspendarea executării silite.

Prin sentinţa civilă nr. 6339/2016 din 24 mai 2016 pronunţată de Judecătoria Iaşi, secţia Civilă în dosarul nr. x/2015, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale şi, pe cale de consecinţă, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.

În argumentarea soluţiei pronunţate, prima instanţă a reţinut în esenţă că, în raport cu dispoziţiile art. 650 alin. (1) raportat la art. 651 C. proc. civ., văzânt şi obiectul litigiului, precum şi faptul că debitorul are sediul în Iaşi, competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Suceava.

Prin sentinţa civilă nr. 3220 din 15 septembrie 2016, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Suceava, invocată de contestatoare şi, în consecinţă, s-a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Iaşi. Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă teritorială între Judecătoria Suceava şi Judecătoria Iaşi şi, în consecinţă, a fost suspendată din oficiu judecarea cauzei şi s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut în esenţă că, în raport cu dispoziţiile art. 130 alin. (2) coroborat cu art. 131 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Iaşi trebuia invocată la primul termen de judecată la care părţile erau legal citate, în speţă acest termen fiind la 22 februarie 2016, lucru care nu s-a întâmplat, astfel că invocarea excepţiei la al doilea termen de judecată încalcă limita temporală prevăzută de lege, motiv pentru care Judecătoria Iaşi devine competentă să soluţioneze litigiul.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi la data de 16 noiembrie, stabilindu-se termen de judecată astăzi când instanţa a hotărât următoarele:

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 135 C. proc. civ. ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Iaşi, contestatoarea S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimata C.D.A.D.N.R. - Direcţia Generală de Drumuri şi Poduri Iaşi, anularea încheierii de încuviinţare a executării silite pronunţată la data de 13 octombrie 2015 de B. şi anularea actelor de executare îndeplinite în dosarul execuţional nr. x/2015 al BEJ C. şi suspendarea executării silite.

În speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 129 alin. (2) pct. 3, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

Conform art. 130 alin. (2) C. proc. civ. necompetenţa teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Mai mult, potrivit art. 131 alin. (1) C. proc. civ. "la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, iar potrivit alin. (2) din acelaşi articol, în mod excepţional, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop.

În cauză, contestatoarea, prin acţiunea introductivă, a ales să învestească Judecătoria Iaşi cu soluţionarea cauzei, astfel încât eventuala necompetenţă teritorială trebuia să urmeze regulile stabilite de art. 130 alin. (2) şi art. 131 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte constată că la primul termen de judecată cu părţile legal citate, respectiv 22 februarie 2016, nici părţile - prin reprezentant şi nici judecătorul cauzei nu au înţeles să invoce excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Iaşi, nefiind dispusă nici prorogarea momentului de verificare a competenţei de soluţionare a cauzei pentru un termen ulterior.

În schimb, la cel de-al doilea termen de judecată, Judecătoria Iaşi a invocat excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti, încălcând astfel dispoziţiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

În consecinţă, Înalta Curte reţine că excepţia necompetenţei teritoriale nu a fost invocată în termen, cu respectarea dispoziţiilor legale evocate, motiv pentru care apreciază că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei rămâne câştigată instanţei sesizate de către contestatoare, respectiv Judecătoriei Iaşi.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Iaşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2017.