Appeal declared perimated after six-month inactivity in creditor's insolvency contestation.

Deliberând asupra excepţiei perimării cererii de recurs, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Vrancea, secţia a II-a civilă la 26 mai 2014, contestatoarea S.C. A. S.A. a formulat contestaţie în temeiul art. 72, 73 şi următoarele din Legea nr. 85/2006 prin care a solicitat înscrierea la masa credală a creanţei sale certe, lichide şi exigibile în sumă de 25.000.000 RON, precum şi înlăturarea din tabelul preliminar al creditorilor S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L.

Prin sentinţa nr. 138 din 18 martie 2015, pronunţată de Tribunalul Vrancea, secţia a II-a civilă, s-a admis în parte contestaţia formulată de S.C. A. S.A. la tabelul preliminar de creanţe al S.C. E. S.A., s-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind înscrierea în tabelul preliminar al creanţei în sumă de 25.000.000 RON, s-a respins ca neîntemeiată contestaţia cu privire la creanţele S.C. B. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L. înscrise în tabel. Totodată, s-a admis contestaţia formulată cu privire la înscrierea în tabelul preliminar de creanţe al S.C. C. S.R.L. cu o creanţă în sumă de 10.062.541,85 RON şi s-a dispus refacerea tabelului preliminar cu înscrierea acestui creditor cu o creanţă în sumă de 4.065.210,94 RON.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel S.C. A. S.A. şi S.C. C. S.R.L. prin practicieni în insolvenţă C.I.I. F. şi G..

La termenul din 23 septembrie 2015, S.C. A. S.A. prin administrator special H. a formulat cerere de recuzare a completului de judecată învestit cu soluţionarea apelului ce formează obiectul dosarului nr. x/2014

Prin încheierea de şedinţă din 23 septembrie 2015, Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă a respins ca nefondată cererea de recuzare a doamnelor judecător I. şi J., formulată de S.C. A. S.A. prin administrator special H..

Pentru a pronunţa această încheiere, instanţa de apel a reţinut că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 41, 42 alin. (1) şi art. 13 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 247/2015 din 23 septembrie 2015, Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă a respins ca nefondate apelurile declarate de S.C. A. S.A. şi de către C.I.I. F. şi G.. desemnaţi pentru S.C. C. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 138 din 18 martie 2015, pronunţată de Tribunalul Vrancea.

La data de 12 octombrie 2015, recurenta S.C. A. S.A. a declarat recurs împotriva încheierii de şedinţă din 23 septembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, prin care s-a respins cererea de recuzare.

Recursul recurentei a fost întemeiat pe dispoziţiile 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. şi art. 41, 42 alin. (1) pct. 1 şi 13 C. proc. civ., iar în cuprinsul acestuia s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea în tot a încheierii atacate, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

Recursul a fost legal timbrat cu suma de 100 RON taxă judiciară de timbru, dovada aflându-se la dosar.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 15 martie 2016, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu menţiunea că părţile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

C.I.I. F. şi G.. desemnaţi pentru S.C. C. au depus la dosar punct de vedere la raport.

Prin încheierea din 28 iunie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis în principiu recursul şi a acordat termen la 18 octombrie 2016, când instanţa a invocat din oficiu excepţia de neconstituţionaliate a dispoziţiilor art. 53 alin. (1) teza a II-a şi (3) teza a II-a C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, stabilindu-se termen de judecată la 13 decembrie 2016.

La acest termen s-a dispus sesizarea Curţii Constituţionale a României cu această excepţie, dispunându-se, totodată, suspendarea judecării cauzei, până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate. În motivarea acestei încheieri, s-a reţinut, în esenţă, că efectele anulării unei încheieri prin care s-a respins cererea de recuzare se răsfrâng şi asupra hotărârii pronunţate în apel, cu toate că are un caracter definitiv, creându-se practic o cale excepţională de atac împotriva deciziei, în egală măsură imprevizibilă.

Prin decizia nr. 138 din 20 martie 2018, pronunţată de Curtea Constituţională, s-a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, cu motivarea că reglementarea căii de atac împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare prin dispoziţiile legale criticate apare ca un mijloc eficient de apărare şi ca o modalitate de asigurare chiar a securităţii raporturilor juridice şi a dreptului la un proces echitabil, întrucât în lipsa acesteia ar fi posibil ca o instanţă nelegal constituită să pronunţe o hotărâre dată chiar în numele legii, situaţie prin care să fie afectat chiar fundamentul statului de drept.

Prin încheierea din 13 noiembrie 2018, în temeiul art. 415 C. proc. civ., instanţa a repus cauza pe rol, după care, având în vedere lipsa părţilor, s-a dispus suspendarea judecării recursului, conform art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin încheierea din 12 februarie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins cererea de repunere pe rol formulată de S.C. A. S.A. prin administrator judiciar F., menţinându-se măsura suspendării dispusă prin încheierea din 13 noiembrie 2018.

În motivarea acestei încheieri s-a reţinut că cererea de recurs a fost formulată de S.C. A. S.A. prin administrator special H., iar cererea de repunere pe rol a fost formulată de societate prin administrator judiciar F., motiv pentru care Înalta Curte a pus în vedere administratorului judiciar să precizeze dacă îşi însuşeşte recursul promovat în cauză, însă acesta nu a depus la dosar niciun înscris în acest sens. În consecinţă, Înalta Curte a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 415 C. proc. civ., astfel încât a respins cererea de repunere pe rol.

La data de 6 decembrie 2019 a fost întocmit referatul cu propunerea de fixare a unui termen în vederea constatării perimării, potrivit dispoziţiilor art. 416 C. proc. civ., instanţa stabilind termen la 11 februarie 2020.

Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., a luat în examinare excepţia perimării cererii de recurs şi a reţinut următoarele:

Buna administrare a justiţiei impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condiţiilor impuse de lege, precum şi ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.

Potrivit art. 416 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă."

Perimarea este sancţiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerinţa de a exista continuitate între actele de procedură şi constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găseşte din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părţii, timp de 6 luni.

Perimarea, pe lângă rolul sancţionator, are şi natura unei prezumţii de desistare, care reiese din lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea cauzei.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părţii, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei, acest moment putând fi reprezentat de data încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei.

Înalta Curte constată că judecata recursului a fost suspendată în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. prin încheierea de şedinţă din 13 noiembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, măsură ce a fost menţinută prin încheierea din 12 februarie 2019. În cauză, se constată că de la momentul suspendării a trecut un termen mai mare de 6 luni.

Prin urmare, constatând că dosarul a rămas în nelucrare din vina părţilor mai mult de 6 luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului perimării în condiţiile art. 417 - 418 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 raportat la art. 416 alin. (1) şi (2) şi art. 420 C. proc. civ., va constata perimat recursul declarat de recurenta S.C. A. S.A. prin administrator special H..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenta S.C. A. S.A. prin administrator special H. împotriva încheierii din 23 septembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare. Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 februarie 2020.