Labor reclassification dispute: negative conflict of jurisdiction resolved by assigning competence to Prahova Court of Appeal

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2015 la data de 29 iunie 2015, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA. Ş.A. - Reprez. Legal Al Reclamanţi Cu Sediul Ales La Judecătoria Ploieşti, BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ. şi KKKK. au chemat în judecată pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Ploieşti, Tribunalul Prahova şi Ministerul Finanţelor Publice solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtelor la reîncadrarea personalului conform dispoziţiilor Legii nr. 284/2010 începând cu data de 1 ianuarie 2011 şi la stabilirea corectă a modului de calcul a drepturilor salariale lunare; obligarea pârâtei Curtea de Apel Ploieşti la emiterea deciziilor de reîncadrare conform dispoziţiilor Legii nr. 284/2010 începând cu data de 1 ianuarie 2011; obligarea pârâţilor la plata diferenţelor salariale aferente perioadei 1 ianuarie 2011 şi până la pronunţarea sentinţei actualizată cu rata inflaţiei; obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la emiterea grilelor de salarizare în care să apară noul salariu de încadrare în care au fost incluse unele sporuri având în vedere că la acest moment pentru calculul salariului de încadrare sunt folosite O.U.G. nr. 27/2006, O.G. nr. 8/2007, O.G. nr. 10/2008, Legea nr. 330/2009, legi abrogate în prezent, creându-se astfel confuzii între vechimea în muncă, vechimea în specialitate (sporul de fidelitate) şi sporurile care au fost incluse în salariu, iar sporul de risc (25%) şi confidenţialitate (5%) se aplică în mod diferenţiat de la un salariat la altul conducând astfel la discriminări (de la un salariat la altul procentul variază fără a se indica în vreo decizie motivul pentru care unii beneficiază de un spor mai mare, iar alţii de unul mai mic) şi obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice să asigure pârâtului Ministerul Justiţiei sumele necesare acordării acestor drepturi salariate.

Prin sentinţa civilă nr. 1460 din 11 mai 2016 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2015, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Prahova, invocată din oficiu şi, în consecinţă, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

În argumentarea soluţiei pronunţate, prima instanţă a reţinut în esenţă că, în raport cu dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. legiuitorul nu a avut în vedere doar instanţa de acelaşi grad cu cea la care funcţionează reclamantul, ci a avut în vedere şi posibilitatea exercitării căilor de atac, aceasta fiind raţiunea pentru care a făcut trimitere la circumscripţia curţii de apel în care se află instanţa unde se introduce cererea. În consecinţă, s-a apreciat că trebuie avută în vedere nu numai instanţa la care funcţionează reclamanţii, ci şi curtea de apel în circumscripţia căreia se află această instanţă.

Prin sentinţa civilă nr. 1471 din 31 octombrie 2016, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Vâlcea şi, în consecinţă, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova. Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a fost înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie în vederea soluţionării acestui conflict.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, în raport cu dispoziţiile art. 269 din Codul muncii şi art. 210 din Legea nr. 62/2011 raportat la art. 127 C. proc. civ. şi Decizia nr. 7 din 16 mai 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recursul în interesul legii, sintagma "instanţa la care îşi desfăşoară activitatea" prevăzută de art. 127 alin. (1) C. proc. civ., se referă strict la situaţia în care judecătorul îşi desfăşoară efectiv activitatea în cadrul instanţei care este competentă să se pronunţe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanţă, în speţă fiind vorba despre Tribunalul Prahova. În plus, raportat la domiciliile şi locul de muncă al reclamanţilor, care se află în Ploieşti, jud. Prahova, s-a apreciată că Tribunalul Prahova este competent să soluţioneze cauza.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi la data de 21 noiembrie 2016, stabilindu-se termen de judecată astăzi când instanţa a hotărât următoarele:

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 135 C. proc. civ. ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, pentru următoarele considerente:

În principiu, normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepţia situaţiilor în care au fost instituite norme de competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică.

Înalta Curte constată că, în speţă, instanţa a fost învestită să se pronunţe asupra cererii reclamanţilor privind obligarea pârâtelor la reîncadrarea personalului conform dispoziţiilor Legii nr. 284/2010 începând cu data de 1 ianuarie 2011 şi la stabilirea corectă a modului de calcul a drepturilor salariale lunare, emiterea deciziilor de reîncadrare conform dispoziţiilor Legii nr. 284/2010, obligarea pârâţilor la plata diferenţelor salariale, precum şi obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la emiterea grilelor de salarizare

În speţă, au fost invocate dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. care prevăd că "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar alin. (3) prevede că aceste dispoziţii se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.

Prin decizia nr. 7/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recursul în interesul legii, s-a reţinut că interpretarea extensivă a dispoziţiilor art. 127 din C. proc. civ. contravine redactării restrictive a textului de lege, întrucât circumstanţiază atât persoanele care intră sub incidenţa normei (calitatea de reclamant a judecătorului, procurorului, asistentului judiciar, grefierului), cât şi instanţa vizată (care nu poate fi decât prima instanţă).

În plus, s-a mai reţinut că dispoziţiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. nu pot fi aplicate decât strict şi limitativ, având în vedere caracterul special al normei care face trimitere în mod expres la instanţa în care reclamantul îşi desfăşoară activitatea.

Sub acest aspect, Înalta Curte reţine că reclamanţii au domiciliul şi locul de muncă în mun. Ploieşti, jud. Prahova şi deţin funcţia de judecător, respectiv de grefier în cadrul Judecătoriei Ploieşti, iar nu în cadrul Tribunalului Prahova, situaţie în raport cu care se constată a nu fi aplicabile prevederile art. 127 C. proc. civ., nefiind întrunite cerinţele textului legal evocat, din perspectiva faptului că cererea formulată nu este de competenţa instanţei unde reclamanţii îşi desfăşoară activitatea. În plus, având în vedere obiectul litigiului, care este unul de muncă, în condiţiile art. 269 Codul Muncii raportat la art. 208 şi 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, fiind aplicabil în speţă art. 127 C. proc. civ., astfel cum acesta a fost interpretat prin decizia nr. 7/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în recursul în interesul legii, se constată că în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Prahova.

Faţă de considerentele anterior expuse şi văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2017.