Subrogated recovery of paid damages and passive procedural standing predicated on unproven tacit acceptance of inheritance

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2014, reclamanta Administraţia Spitalelor şi Serviciilor Medicale Bucureşti în contradictoriu cu pârâţii A. - descendent (fiu) - moştenitor legal al prepusului defunct B. şi C. - descendent (fiu) - moştenitor legal al prepusului defunct B., în temeiul dreptului de regres pentru recuperarea prejudiciului plătit a solicitat:

- obligarea pârâţilor la plata sumei de 1.138.592,04 RON reprezentând despăgubiri (daune morale, daune materiale, diferenţa dintre venitul minim pe economie şi cuantumul pensiei de invaliditate pe perioada 1 iulie 2006 - 1 noiembrie 2013, cheltuieli de judecată şi cheltuieli de executare) pe care reclamanta în calitate de succesoare a comitentului Spitalul Clinic Caritas - Academician Nicolae Cajal - parte responsabilă civilmente în dosarul nr. x/2007, a plătit-o părţii civile conform extrasului de cont din data de 18 iulie 2011 şi a ordinelor de plată nr. x din 25 februarie 2013, nr. 383 din 15 mai 2013 şi nr. 1391 din 5 decembrie 2013, în temeiul titlurilor executorii decizia penală nr. 168/A din 4 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a Penală, modificată prin decizia penală nr. 200/R din 2 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală;

- restituirea prestaţiilor periodice lunare recalculate periodic de la data de 1 noiembrie 2013 reprezentând diferenţa între venitul minim pe economie şi cuantumul pensiei de invaliditate până la încetarea stării de invaliditate a părţii civile, pe care reclamanta le va plăti, astfel cum au fost stabilite prin titlurile executorii decizia penală nr. 168/A din 4 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, modificată prin decizia penală nr. 200R din 2 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, precum şi cheltuielile ocazionate cu plata acestor prestaţii periodice.

La data de 15 mai 2014, reclamanta a formulat cerere completatoare a acţiunii, prin care a solicitat instanţei să constate:

- deschiderea procedurii succesorale de pe urma defunctului B.;

- constatarea calităţii de moştenitori a pârâţilor A.-fiu şi C.-fiu de pe urma defunctului B.,

- acceptarea moştenirii de către pârâţi, având în vedere faptul că aceştia au făcut acte cu valoare de acceptare tacită a moştenirii, respectiv acte de administrare şi folosinţă a unor bunuri din moştenire, în speţă a imobilului situat în Bucureşti, str. x.

2. Prin sentinţa civilă nr. 8017 din 2 septembrie 2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei a VIII-a şi a înaintat dosarul secţiei civile a Tribunalului Bucureşti.

3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub nr. x/2014.

4. Prin sentinţa civilă nr. 699 din 25 mai 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor, iar acţiunea reclamantei Administraţia Spitalelor şi Serviciilor Medicale Bucureşti în contradictoriu cu pârâţii A. - moştenitor al defunctului B. şi C. - moştenitor al defunctului B. a fost respinsă, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă că, pârâţii nu au calitate procesuală pasivă întrucât între reclamantă şi pârâţi nu există niciun raport de drept material care să poată fi transpus în plan procesual prin prezenta cerere.

Astfel, s-a constatat că pârâţii A. şi C. nu şi-au manifestat în niciun fel dreptul de opţiune succesorală şi nu au acceptat succesiunea tatălui lor B. - decedat la data de 30 octombrie 2008 - prin vreuna din modalităţile exprese şi limitativ prevăzute de art. 689 şi art. 703 C. civ.

Totodată, instanţa de fond a analizat pricina prin prisma prevederilor art. 1108 şi art. 1110 C. civ. reţinând că nu a fost făcută dovada acceptării tacite a succesiunii prin preluarea unor bunuri ale moştenirii. Vocaţia succesorală a pârâţilor nefiind suficientă pentru a deveni moştenitorul unui defunct, fiind necesar ca în termenul de opţiune succesorală aceştia să îşi manifeste dreptul de opţiune într-una din formele prevăzute de lege, în caz contrar urmând a se considera că pârâţii sunt străini de moştenire.

5. Prin decizia nr. 537 A din 9 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a fost respins ca nefondat apelul reclamantei Administraţia Spitalelor şi Serviciilor Medicale Bucureşti. Totodată, apelanta - reclamantă a fost obligată la 3.000 RON cheltuieli de judecată către intimatul - pârât A..

Prin încheierea din 11 ianuarie 2016, Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea de îndreptare eroare materială formulată de petentul C., în sensul că apelanta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimatul - pârât C., iar nu A., cum din eroare s-a consemnat.

Pentru a pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut în esenţă că, deşi instanţa de fond a reţinut ca temei de drept dispoziţiile Noului C. civ., respectiv art. 1108 şi art. 1110 C. civ., dreptul aplicabil în cauză îl reprezintă dispoziţiile vechiul C. civ., respectiv art. 689, 659 şi 666 C. civ., potrivit dispoziţiilor art. 3, 5 şi 91 din Legea nr. 71/2011.

Astfel că, indicarea greşită de către instanţa de fond a dispoziţiilor Noului C. civ. nu atrage anularea hotărârii, câtă vreme dispoziţiile sunt similare, presupunând aceeaşi marjă de apreciere a instanţelor, în privinţa actelor care pot fi considerate expresii ale acceptării tacite.

Sub aspectul probatoriului privind acceptarea succesiunii de către pârâţi - fii defunctului -, instanţa de apel a reţinut că imobilul situat în str. x, Sector 2 a fost atribuit în deplină proprietate lui D., conform sentinţei civile nr. 4337/2005 a Judecătoriei Sectorului 2, iar faptul că aceasta figurează în cartea funciară doar cu 1/2 din dreptul de proprietate dobândit prin sus-menţionata hotărâre judecătorească nu duce la concluzia că cealaltă jumătate de 1/2 ar fi intrat în patrimoniul intimaţilor-pârâţi, fiii defunctului, prin acceptare tacită a succesiunii tatălui lor.

În ceea ce priveşte situaţia intimatului - pârât A., în raport cu probele administrate s-a reţinut că acesta a locuit şi locuieşte în imobilul situat în comuna Voluntari.

Faţă de considerentele expuse, instanţa de apel în baza art. 480 Noul C. proc. civ. a respins ca nefondat apelul reclamantei.

6. Împotriva deciziei nr. 537 A din 9 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, reclamanta Administraţia Spitalelor şi Serviciilor Medicale Bucureşti a declarat recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului şi casarea în tot a deciziei atacate.

În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. s-a invocat nesocotirea de către instanţa de apel a regulilor de procedură prevăzute de art. 480 alin. (3) teza I C. proc. civ.

Sub acest aspect, s-a arătat că instanţa de fond nu a judecat fondul cauzei şi că s-a pronunţat doar asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a intimaţilor-pârâţi.

În acest sens, recurenta - reclamantă a arătat că fondul cauzei a vizat atât acţiunea în regres întemeiată pe subrogaţia legală în dreptul persoanei păgubite - art. 1108 pct. 3 din C. civ. de la 1865, aplicabil în cauză - dar şi deschiderea procedurii succesorale pe cale oblică întemeiată pe dispoziţiile art. 974 din acelaşi cod, de pe urma defunctului B. şi constatarea calităţii de moştenitori acceptaţi a intimaţilor pârâţi, potrivit cererii de modificare a acţiunii.

În cadrul cererii modificatoare, s-a solicitat ca, în cazul în care se apreciază că ar fi incidente dispoziţiile art. 99 C. proc. civ., să se dispună disjungerea cauzei pentru acest capăt de cerere referitor la deschiderea succesiunii, şi declinarea competenţei, instanţa competentă fiind Judecătoria în raza căreia defunctul a avut ultimul domiciliu, nicidecum Tribunalul.

Însă, instanţa de fond nu s-a pronunţat în niciun fel pe acest capăt de cerere referitor la deschiderea succesiunii şi constatarea calităţii de moştenitori, ci a analizat numai excepţia lipsei calităţii procesuale pasive raportată doar la acţiunea iniţial formulată - acţiune în regres - şi nu la acţiunea ulterior precizată.

Observând faptul că instanţa de fond a soluţionat procesul în mod greşit fără a intra în judecata fondului pe cererea de deschidere a succesiunii pe cale oblică şi constatarea calităţii de moştenitori acceptatori, instanţa de apel a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 480 alin. (3) C. proc. civ. şi a judecat procesul evocând şi fondul cererii modificatoare.

În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta - reclamantă a invocat aplicarea şi încălcarea greşită a prevederilor vechiul C. civ. aplicabil în speţă, a Legii nr. 71/2011 pentru punerea în aplicarea Legii nr. 287/2009 privind C. civ.

Referitor la capătul de cerere privitor la deschiderea succesiunii pe cale oblică, instanţa a omis să reţină faptul că neacceptarea s-a făcut în mod evident cu rea-credinţă, declaraţiile de neacceptare fiind date ulterior introducerii acţiunii, neavând valoarea juridică şi neechivocă a unei declaraţii de renunţare.

Mai mult decât atât, instanţa de apel a nesocotit dispoziţiile art. 974 din vechiul C. civ., temei în baza căruia în doctrină s-a admis faptul că acţiunea oblică are aplicabilitate şi în materia dreptului de opţiune succesorală, deoarece acest drept are natură patrimonială şi nu este exclusiv personal, fiind o măsură de protecţie a creditorilor succesiunii.

Recurenta - reclamantă a mai arătat că aplicarea greşită a normei legale evocate nu face altceva decât să o prejudicieze în realizarea creanţei certe, lichide şi exigibile pe care o are, întrucât plata prejudiciului a fost efectuată, iar intimaţii în calitate de moştenitori ai defunctului refuză să înregistreze procedura succesorală de pe urma defunctului B. decedat la data de 30 octombrie 2008, în dauna evidentă a sa.

Totodată, hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 3, 5 şi art. 91 din Legea nr. 71/201l.

Astfel, instanţa de apel deşi a reţinut că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 1110 C. civ. invocate de către instanţa de fond, aceasta a respins apelul şi a menţinut ca temeinică şi legală hotărârea primei instanţe greşit întemeiată pe dispoziţiile noului C. civ., motivând faptul că prevederile art. 1110 C. civ. sunt asemănătoare cu cele ale art. 689 din vechiul C. civ.

Această apreciere este total eronată, întrucât prevederile art. 1110 C. civ. vizează actele de dispoziţie, respectiv vânzarea, cesionarea, donarea bunurilor succesorale, iar art. 689 din vechiul C. civ. nu face vorbire despre actele de dispoziţie greşit invocate de instanţa de apel.

De asemenea, instanţa de apel a nesocotit dispoziţiile art. 659 şi art. 669 C. civ., având în vedere faptul că aceştia sunt fii defunctului B., iar instanţa a apreciat probele administrate de către aceştia.

Pentru argumentele expuse, recurenta - reclamantă a solicitat admiterea recursului şi casarea în tot a deciziei recurate.

7. Prin întâmpinările depuse la dosar, intimaţii - pârâţi A. şi C. au solicitat respingerea recursului şi menţinerea deciziei recurate ca fiind legală şi temeinică.

8. Examinând decizia atacată din perspectiva criticilor formulate, Înalta Curte urmează să respingă recursul reclamantei pentru următoarele considerente:

Criticile recurentei vizând greşita soluţionare a cauzei pe excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor, în argumentarea cărora au fost invocate încălcarea mai multor norme de drept material, respectiv a art. 480 alin. (3) C. proc. civ., art. 974 C. civ., art. 3, 5 şi art. 91 din Legea nr. . 71/2011, art. 659 şi art. 669 C. civ., sunt neîntemeiate.

În analiza calităţii procesuale pasive a pârâţilor, instanţa de apel a pornit de la dreptul de opţiune succesorală a celor doi pârâţi A. şi C., moştenitori ai defunctului B., reţinându-se că această prerogativă nu a fost manifestată de către pârâţi şi că reclamanta nu a probat acceptarea succesiunii de către fii defunctului prin vreuna din modalităţile exprese şi limitativ prevăzute de legiuitor.

Sub aspectul probării acceptării succesiunii, instanţa de apel a avut în vedere probatoriul administrat în cauză în raport cu normele de drept incidente cauzei, în urma cărora s-a constatat că reclamanta nu a făcut dovada vreunei preluări a masei succesorale de către pârâţi de pe urma defunctului.

Astfel, faptul că pricina a fost soluţionată pe excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor şi că fondul litigiului nu a făcut obiectul analizei instanţelor anterioare, fiind menţinută legalitatea şi temeinicia soluţiei apelate, nu constituie o încălcare a prevederilor art. 480 alin. (3) C. proc. civ.

Cu privire la normele de drept aplicabile prezentului litigiu se constată că instanţa de apel în mod corect a reţinut că sunt incidente dispoziţiile C. civ. de la 1865 şi nu cele din noul C. civ. adoptat prin Legea nr. 287/2009, având în vedere prevederile art. 3, 5 şi 91 din Legea nr. 71/2011 şi faptul că situaţia juridică dedusă judecăţii s-a născut sub incidenţa vechiul C. civ., iar actele de acceptare tacită rămân la aprecierea instanţelor, dispoziţiile fiind similare în ceea ce priveşte acceptarea moştenirii de către succesibili.

În ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la deschiderea succesiunii pe cale oblică în raport cu dispoziţiile art. 974 C. civ. de la 1865 se observă că recurenta - reclamantă sub pretextul încălcării prevederilor art. 659 şi art. 669 C. civ. tinde să repună în discuţie aspecte ce ţin de modul de interpretare a probatoriului administrat în cauză, reproşând instanţei de apel că nu a reţinut reaua-credinţă a pârâţilor prin neacceptarea de către aceştia a succesiunii de pe urma defunctului B..

Or, aceste aspecte de netemeinicie exced prezentei etape procesuale faţă de caracterul nedevolutiv al recursului.

În consecinţă, în condiţiile în care nu s-a demonstrat că instanţa de apel a nesocotit neregularităţile de ordin procedural şi care sunt sancţionate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ. sau că a fost încălcată sau aplicată greşit legea, criticile recurentei vor fi respinse.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul reclamantei Administrarea Spitalelor şi Serviciilor Medicale Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 537/A din 9 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.

În baza dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ., recurenta - reclamantă Administrarea Spitalelor şi Serviciilor Medicale Bucureşti va fi obligată să-i achite intimatului-pârât C. suma de 3.000 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Administrarea Spitalelor şi Serviciilor Medicale Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 537/A din 9 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.

Obligă recurenta-reclamantă Administrarea Spitalelor şi Serviciilor Medicale Bucureşti să-i achite intimatului-pârât C. suma de 3000 RON cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2017.