Finality of appellate insolvency rulings and inadmissibility of cassation against suspension of bankruptcy execution

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub dosar nr. x/2018, administratorul judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă A. a solicitat începerea procedurii falimentului debitorului S.C. CTT SUD 2010 S.R.L..

Prin sentinţa nr. 141/2019 din 4 aprilie 2019 Tribunalul Buzău a admis cererea formulată de administratorul judiciar şi în temeiul art. 145 alin. (1) lit. D) din Legea privind procedura insolvenţei a dispus începerea procedurii falimentului debitoarei S.C. CTT SUD 2010 S.R.L..

În temeiul art. 145 alin. (2) lit. c) din Legea privind procedura insolvenţei, a confirmat lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă A. cu o retribuţie de 500 RON lunar, care va îndeplini atribuţiile prevăzute de art. 64 din lege.

În temeiul art. 145 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2014 a dispus dizolvarea şi ridicarea dreptului de administrare al debitoarei.

A fixat termenul maxim de predare a gestiunii către lichidator, împreună cu lista actelor şi operaţiunilor efectuate şi a dispus predarea către lichidator, în termen de 10 zile de la pronunţarea prezentei, a tabelului definitiv al creanţelor şi a listei creanţelor născute în cursul procedurii.

A dispus notificarea deschiderii procedurii de faliment către debitor, creditori şi Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Buzău pentru efectuarea menţiunii, precum şi publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă.

A fixat termenul limită pentru depunerea cererilor creanţelor născute în cursul procedurii la 16 mai 2019.

A fixat termenul limită pentru verificarea creanţelor născute în cursul procedurii, întocmirea, afişarea şi comunicarea tabelului suplimentar al creanţelor la 10 iunie 2019.

Termenul limită pentru depunerea contestaţiilor la creanţele născute în cursul procedurii va fi de 7 zile de la publicarea în BPI a tabelului suplimentar.

A fixat termenul pentru soluţionarea contestaţiilor la creanţele născute în cursul procedurii la 18 iunie 2019.

A fixat termenul limită pentru întocmirea şi afişarea tabelului definitiv consolidat al creanţelor la 10 iulie 2019.

În temeiul art. 151 din Legea privind procedura insolvenţei, a dispus sigilarea bunurilor din averea debitorului şi îndeplinirea celorlalte operaţiuni de lichidare.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel debitoarea S.C. CTT SUD 2010 S.R.L. şi administratorul special B., solicitând în principal anularea acesteia şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, iar în subsidiar schimbarea acesteia, în sensul respingerii cererii administratorului judiciar de trecere la procedura falimentului, ca neîntemeiată.

Totodată, debitoarea S.C. CTT SUD 2010 S.R.L. a solicitat suspendarea executării sentinţei primei instanţe până la soluţionarea apelului declarat împotriva acesteia, cerere fundamentată pe dispoziţiile art. 43 alin. (5) din Legea nr. 85/2014, coroborat cu art. 468 alin. (5) din C. proc. civ.

Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, prin încheierea din 13 iunie 2019 a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării sentinţei apelate formulată de către debitoarea S.C. CTT SUD 2010 S.R.L., în contradictoriu cu intimatul lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă A., fiind restituită cauţiunea, în cuantum de 1.000 RON către petentă.

Împotriva acestei încheieri, recurenta S.C. CTT SUD 2010 S.R.L. a declarat recurs, iar în temeiul art. 450 alin. (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 719 alin. (6) C. proc. civ. şi art. 496 C. proc. civ., raportat la art. 488 pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi: în principal, în temeiul art. 425 C. proc. civ., constatarea nulităţii hotărârii atacate faţă de lipsa motivării, respectiv a nepronunţării şi a neanalizării tuturor susţinerilor, motivelor şi probatoriilor invocate, iar în subsidiar a solicitat casarea cu reţinere şi rejudecând, admiterea cererii de suspendare, astfel cum a fost formulată si motivată, respectiv să se dispună, în temeiul art. 43 alin. (5) lit. c) din Legea nr. 85/2014, coroborat cu art. 468 alin. (5) C. proc. civ., suspendarea executării sentinţei nr. 141/04.04.2019 pronunţată în cadrul dosarului nr. x/2018 aflat pe rolul Tribunalului Buzău până la soluţionarea apelului declarat împotriva acestei hotărâri ce face obiectul dosarului asociat x/2018, cu cheltuieli de judecată.

În opinia recurentei, hotărârea pronunţată este netemeinică şi nelegală, în contradicţie cu dispoziţiile legale aplicabile, întrucât nu cuprinde motivarea proprie a instanţei în raport cu susţinerile şi motivele recurentei, pe care instanţa de apel le-a ignorat şi asupra cărora nu s-a pronunţat, hotărârea fiind pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, fără a se pronunţa asupra susţinerilor formulate şi a răspunde motivat acestora, în cauză, fiind astfel incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 pct. 5, 6 si 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte nulitatea hotărârii având în vedere nemotivarea - motiv de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 şi 6 C. proc. civ., se susţine că motivarea în fapt şi în drept a soluţiei pronunţate este o condiţie de legalitate a hotărârii în sensul explicării dispozitivului ce intră în puterea lucrului judecat, lipsa acestei motivări sau argumentarea insuficientă echivalând cu o nesoluţionare pe fond a cauzei.

Astfel, hotărârea atacată nu cuprinde o motivaţie proprie a judecătorului privind soluţia astfel dispusă, ci reprezintă o preluare a susţinerilor lichidatorului, situaţie faţă de care se apreciază că hotărârea este nemotivată, fiind lovită de nulitate.

Pe cale de consecinţă, instanţa de apel nu a făcut o analiză a obiectului dedus judecăţii în concret, prin raportare strict la susţinerile sale, ci şi-a însuşit fără rezerve motivaţia părţii adverse.

În plus, instanţa ignoră susţinerile sale în raport cu înscrisurile depuse de lichidatorul judiciar şi nu se pronunţă asupra acestora, în cuprinsul hotărârii nici măcar nu sunt menţionate apărările recurentei.

Astfel, instanţa de apel nu are în vedere aparenţa de drept invocată, pe care de altfel nici nu o analizează şi nici motivele prin care recurenta combate pretinsele debite acumulate de debitoare în perioada de observaţie invocate de lichidatorul judiciar.

Deşi s-a invocat faptul că titlul executoriu este unul întocmit pro causa, care nici nu a fost avut în vedere la pronunţarea hotărârii de trecere la faliment, fiind emis ulterior şi necomunicat societăţii, astfel încât nu produce efecte, aceste susţineri ale recurentei nu se regăsesc în considerentele încheierii recurate, întrucât nu au fost analizate, iar instanţa nu s-a pronunţat asupra acestora.

Mai mult, instanţa nu analizează şi nici nu se pronunţă nici asupra efectelor ireversibile pe care trecerea la faliment le produce, motive invocate de recurentă în susţinerea cererii de suspendare.

Pe cale de consecinţă, hotărârea este lovită de nulitate, întrucât instanţa nu a motivat soluţia dispusă şi nu s-a pronunţat cu privire la susţinerile recurentei, având în vedere că în hotărâre nu se regăsesc considerentele proprii pentru care acestea sunt înlăturate, deoarece se nu analizează în întregime actele şi lucrările dosarului.

În ceea ce priveşte nelegalitatea hotărârii recurate - motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Raportat la situaţia de fapt prezentată, la actele şi lucrările dosarului, la probatoriile administrate în cauză, instanţa de judecată în mod nelegal a respins cererea recurentei ca neîntemeiată, apreciind că în cauză nu s-a făcut dovada necesităţii evitării unui prejudiciu concret ce s-ar aduce debitoarei.

In opinia recurentei, instanţa a pornit de premisa greşită, de altfel de la susţinerile lichidatorului judiciar pe care şi le-a însuşit fără rezerve, în sensul în care recurenta a acumulat datorii pe perioada de observaţie şi nu ar fi achitat cheltuielile curente.

Ori, un asemenea raţionament este total greşit, din toate actele de la dosar reieşind o situaţie contrară celei reţinută de instanţa de apel în considerentele încheierii recurate.

Susţinerea privind acumularea de datorii în perioada de observaţie este nereală, atitudinea administratorului judiciar, care anterior a lucrat la finanţe fiind vădit părtinitoare, la formularea cererii, a propunerii privind trecerea la faliment nefiind invocate aceste aspecte, aceste împrejurări nu au fost avute în vedere nici la momentul pronunţării soluţiei instanţei de fond.

De asemenea, în ceea ce priveşte pretinsele datorii invocate către AJFP, titlul executoriu ce stă la baza acestora este întocmit pro causa, în data de 24 aprilie 2019, după data pronunţării treceri la faliment.

Acesta nu a fost comunicat debitoarei, astfel că nu a existat posibilitatea de a-l contesta, iar în lipsa comunicării, titlul executoriu nu produce efecte juridice.

Potrivit art. 226 Codul de procedură fiscală niciun titlu executoriu nu se poate emite în absenţa unui titlu de creanţă fiscală emis şi comunicat în condiţiile legii sau a unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.

Cu privire la prejudiciu şi preîntâmpinarea producerii acestuia, instanţa de apel, în mod nelegal, nu analizează efectele ireversibile ale punerii în executare a hotărârii, acestea constituind prin ele însele motive suficiente pentru a se dispune suspendarea executării hotărârii de trecere la faliment, cu atât mai mult cu cât în nici un caz nu se poate pune problema reparării prejudiciilor suferite de debitoare printr-o eventuală întoarcere a executării.

Procedura insolvenţei nu este o procedură care are ca scop desfiinţarea persoanelor juridice şi eliminarea acestora de pe piaţă, ci urmăreşte redresarea activităţii astfel încât să se poată achita datoriile restante către creditori, venind în sprijinul debitorului.

Contrar opiniei instanţei de apel, recurenta apreciază că în cauză se impune admiterea cererii de suspendare a executării, fiind îndeplinite cumulativ, în totalitate, condiţiile impuse de lege, astfel:

Urgenţa - se justifică prin aceea că, dacă nu se suspendă executarea societatea îşi va înceta complet activitatea, fiind astfel în imposibilitate să se onoreze contractele în derulare, nu se vor mai recupera sumele de la debitorii noştri, practic o societate cu o vechime şi o experienţa pe piaţa de aproximativ 10 de ani, care a avut contracte importante, va fi ştearsă, ca si cum nici nu ar fi existat.

În ceea ce priveşte prevenirea unei pagube - rezultă implicit din îndeplinirea primei condiţii. Numai în cazul în care s-ar dispune suspendarea executării hotărârii ar mai exista o şansa ca societatea debitoare să fie salvată de la procedura falimentului, timp în care prin desfăşurarea de activitate, prin reinserţia în circuitul economic, societatea să revină la puterea financiară de dinaintea stării de insolvenţă şi prin recuperarea din creanţele pe care le are de încasat s-ar mai acoperi din datoriile societăţii.

În cauza de faţă, recurenta apreciază că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, existând un caz bine justificat pentru care se solicită suspendarea executării hotărârii apelate prin care s-a dispus trecerea la faliment până la soluţionarea apelului şi anume paguba iminentă care este adusă societăţii recurente prin încetarea completă a funcţionării activităţii.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de consiliu din 17 octombrie 2019, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia, prin raport reţinându-se că recursul este inadmisibil.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 22 octombrie 2019, părţile nedepunând punct de vedere.

La termenul din 6 februarie 2020, completul de filtru, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, a luat în examinare excepţia inadmisibilităţii recursului invocată din oficiu şi, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, a reţinut următoarele:

În cauză, se constată că obiectul prezentului recurs este reprezentat de o încheiere pronunţată de instanţa de apel în temeiul dispoziţiilor art. 43 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 85/2014 raportat la art. 450 şi 719 C. proc. civ., prin care instanţa a respins cererea de suspendare a executării sentinţei apelate formulată de apelanta S.C. CTT SUD 2010 S.R.L. în insolvenţă.

Aşadar, încheierea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea recurată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum şi alte hotărâri prevăzute de lege.

În cauză se constată că prezentul litigiu are ca obiect cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă sub nr. x/2018, având ca obiect cererea de deschidere a procedurii falimentului formulată de administratorul judiciar CII A., privind pe debitorul S.C. CTT SUD 2010 S.R.L. formulată în temeiul Legii 85/2014.

Conform art. 46 alin. (1) hotărârile judecătorului sindic sunt executorii şi pot fi atacate, separat, numai cu apel.

Potrivit art. 43 din Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenţei, curtea de apel va fi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul sindic. Hotărârile curţii de apel sunt definitive.

Se reţine că, sub aspect material Legea nr. 85/2014 reglementează deschiderea procedurii şi efectele deschiderii procedurii insolvenţei, iar aplicarea dispoziţiilor art. 719 alin. (6) C. proc. civ. în procedura insolvenţei, şi consecutiv a mecanismului procedural pe care îl presupune modificarea încheierii prin care s-a respins cererea privind suspendarea provizorie a executării silite, presupune verificarea compatibilităţii între C. proc. civ. şi normele speciale prevăzute de Legea nr. 85/2014.

Conform art. 342 din Legea nr. 85/2014 dispoziţiile acestei legi se completează în măsura în care nu contravin, cu cele ale C. proc. civ. şi ale C. civ.

Pe de altă parte potrivit art. 40 din Legea nr. 85/2014 organele care aplică procedura sunt instanţele judecătoreşti, judecătorul sindic, administratorul judiciar şi lichidatorul judiciar.

Atribuţiile pe care legea le prevede pentru fiecare dintre participanţii la procedura insolvenţei sunt de competenţa exclusivă, ele neputând fi îndeplinite de un alt participant la procedură.

Totodată principalele atribuţii ale judecătorului sindic sunt reglementate de art. 45 din lege.

În acest context este exclusă posibilitatea ca instanţa de recurs să se pronunţe asupra suspendării efectelor deschiderii procedurii insolvenţei, întrucât deschiderea procedurii insolvenţei este în atributul şi în competenţa exclusivă a judecătorului sindic, conform art. 40 din Legea nr. 85/2014, iar pe de altă parte, hotărârea de deschidere a procedurii are caracter unitar şi nu poate fi partajată între instanţa de recurs şi judecătorul sindic, altfel nefiind nici în litera nici în spiritul Legii nr. 85/2014 privind procedura insolvenţei.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

În accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv recurs pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunţării lor.

Aşadar, încheierea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., prin raportare la art. 43 alin. (1) teza finală şi art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta S.C. CTT SUD 2010 S.R.L. împotriva încheierii din 13 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimatul CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENŢĂ A..

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 februarie 2020.