Revision against annulment ruling in same underlying case inadmissible despite alleged contradiction with remand order.

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin încheierea de şedinţă din data de 7 martie 2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă în dosarul nr. x/2014, a fost suspendată judecata contestaţiei în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 1330 din 21 mai 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata Academia de Studii Economice.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs contestatorul A., care a fost soluţionat prin decizia civilă nr. 787 R din 3 septembrie 2015 de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în sensul admiterii recursului, casării încheierii recurate şi trimiterii cauzei pentru continuarea judecăţii la acelaşi tribunal. Totodată, a fost respinsă ca nefondată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea de şedinţă din 18 septembrie 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în dosarul nr. x/2014, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a fost suspendată judecata cauzei privind contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile 1330 din 21 mai 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2010, în contradictoriu cu intimata Academia de Studii Economice, pentru lipsa părţilor.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs contestatorul A., care a fost soluţionat prin decizia civilă nr. 756 din 10 octombrie 2016 de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în sensul respingerii ca inadmisibil a recursului.

A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., prin care a susţinut că decizia nr. 756/10.10.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie este contradictorie deciziei nr. 787/3.09.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, susţinându-se că prin prima decizie s-a respins recursul la suspendare, iar prin cea de-a doua s-a admis. S-a învederat că cele două decizii au fost pronunţate în aceeaşi pricină, respectiv recurs la suspendarea cauzei nr. 258/3/2014, cu a1 în 2015 şi cu a2 în 2016, fiind aceleaşi părţi, cu aceeaşi calitate.

În motivarea cererii de revizuire, revizuentul a mai arătat că după pronunţarea deciziei nr. 787/3.09.2015, deşi pentru termenul de la tribunal din 19 septembrie 2015 a trimis dovada imposibilităţii de prezentare, care însă nu se află la dosarul nr. x/2014, completul a suspendat din nou cauza, ignorând cererea sa de amânare.

Analizând cererea de revizuire, în raport cu temeiul de drept invocat, Înalta Curte constată că este inadmisibilă pentru considerentele care succed:

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., fiind invocată contradictorialitatea dintre decizia nr. 756/10.10.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi decizia nr. 787/3.09.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Verificând actele dosarului, se constată că litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2014 a fost suspendat iniţial la data de 7 martie 2014, pentru lipsa părţilor, în temeiul art. 242 C. proc. civ.

La data de 18 mai 2015, contestatorul a depus recurs la încheierea de suspendare din data de 7 martie 2014, formându-se astfel dosarul nr. x/2014 Prin hotărârea nr. 787/03.09.2015 pronunţată în acest dosar, s-a admis recursul, s-a casat încheierea atacată şi s-a dispus continuarea judecăţii.

Astfel, în acest dosar, a fost fixat termenul de 18 septembrie 2015, în vederea discutării cererii de repunere pe rol a cauzei, după soluţionarea cererii de recurs.

La data de 18 septembrie 2015, cauza a fost din nou suspendată, pentru lipsa părţilor, în temeiul art. 242 C. proc. civ.

La data de 14 septembrie 2016, contestatorul A. a formulat recurs împotriva încheierii de suspendare din data de 18 septembrie 2015, formându-se astfel dosarul cu nr. x/2014 Prin decizia nr. 756/10.10.2016 pronunţată în dosarul nr. x/2014, instanţa a respins recursul ca inadmisibil.

Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi părţi, având aceleaşi calităţi procesuale.

Din textul menţionat rezultă că legiuitorul a impus o condiţie generală de admisibilitate a unei cereri de revizuire şi anume aceea ca hotărârile potrivnice să fie definitive sau să fie pronunţată în recurs cu evocarea fondului.

Din această perspectivă, se constată că în speţă această condiţie nu este îndeplinită întrucât, în primul litigiu soluţionat prin decizia nr. 787 R din 3 septembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, instanţa a dispus admiterea recursului şi casarea încheierii atacate, cu consecinţa trimiterii cauzei pentru continuarea judecăţii, iar în cel de al doilea litigiu soluţionat prin decizia nr. 756 din 10 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, instanţa a respins ca inadmisibil recursul.

În plus, raţiunea reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. derivă din necesitatea de a se înlătura nesocotirea principiului autorităţii de lucru judecat, atunci când instanţele au pronunţat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.

Revizuirea poate fi solicitată în ipoteza existenţei unor hotărâri potrivnice, adică a unor hotărâri al căror dispozitiv cuprinde dispoziţii care nu se pot aduce la îndeplinire.

Asemenea hotărâri trebuie să fie definitive, să fie pronunţate între aceleaşi părţi, având aceeaşi calitate, în una şi aceeaşi pricină, dar în dosare diferite, şi nu în aceeaşi cauză, pe parcursul mai multor cicluri procesuale. Ca atare, cerinţele art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite în situaţiile în care hotărârile contradictorii au fost pronunţate în aceeaşi cauză şi în acelaşi dosar, pe parcursul mai multor cicluri procesuale, determinate de căile de atac exercitate de părţi. În speţă, se constată că este incidentă această ipoteză.

În consecinţă, faţă de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 756 din 10 octombrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 756 din 10 octombrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2014.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2017.