Failure to frame cassation grounds within statutory illegality limits renders appeal null, even where lower court discretion on attorney fees is challenged

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi sub dosar nr. x/2019, petenta A. S.A. a solicitat, în temeiul prevederilor art. 450 alin. (1) C. proc. civ., suspendarea executării provizorii a sentinţei civile nr. 1730 din 14 noiembrie 2018 pronunţată de Tribunalul Iaşi, în dosarul nr. x/2018.

Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale prin încheierea din 16 ianuarie 2019 a respins cererea de suspendare a executării provizorii a sentinţei civile nr. 1730 din 14 noiembrie 2018 a Tribunalului Iaşi, formulată de petenta A. S.A., în contradictoriu cu intimatul B..

A dispus restituirea către petentă a cauţiunii în sumă de 4.430,55 RON consemnată la C. S.A. la data de 9 ianuarie 2019.

A obligat petenta să plătească intimatului suma de 500 RON, cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei încheieri, B. a declarat recurs, cererea nefiind întemeiată în drept.

În ceea ce priveşte memoriul de recurs, recurentul a arătat că îşi exprimă nemulţumirea faţă de încheierea atacată doar sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată solicitate, care au fost admise în parte, prin reducerea acestora de la 1.500 RON la 500 RON.

Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, modificarea încheierii recurate în sensul admiterii lor în totalitate.

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de consiliu din 3 iulie 2019, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia, prin raport reţinându-se nulitatea recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 8 iulie 2019, recurentul depunând concluzii scrise pe aspectul nulităţii cererii de recurs.

La termenul din 6 februarie 2020, completul de filtru, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, a luat în examinare excepţia nulităţii recursului invocată din oficiu şi, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, a reţinut următoarelor:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Aşa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerinţă care consacră legislativ o practică îndelungată şi stabilă a instanţelor judecătoreşti, în condiţiile în care şi sub imperiul vechii legi de procedură sancţiunea nulităţii exista şi era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.

Astfel, din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţa nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Din analiza memoriului de recurs, se constată că motivele invocate prin memoriul de recurs nu pot fi analizate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ., conform cărora, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.

În speţă, se constată că în dezvoltarea motivelor de recurs principala critică a recurentului vizează cuantumul cheltuielilor de judecată acordate de către instanţa de apel, critică, ce vizează aspecte de netemeinicie şi care nu poate fi examinată prin prisma motivelor de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., invocate de către recurent.

Potrivit deciziei nr. 3 din 20 ianuarie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019, în materia recursului în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor legii art. 488 alin. (1) C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, solicitate de partea care a câştigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Pe de altă parte, se constată că prin cererea de recurs, recurentul nu a indicat şi nici nu a dezvoltat în memoriul de recurs motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., pentru a se putea efectua controlul de legalitate de către instanţa de recurs.

Aşadar, recurentul nu formulează critici de nelegalitate, care să poată fi examinate din perspectiva vreunui caz de casare prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., pentru exercitarea controlului judiciar şi care să poată constitui obiect de analiză în recurs.

În consecinţă, se constată că recurentul nu indică în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. şi ce dispoziţii legale au fost încălcate de către Curtea de Apel Iaşi când a respins cererea de suspendare a executării provizorii a sentinţei civile nr. 1730 din 14 noiembrie 2018 a Tribunalului Iaşi, formulată de petenta A. S.A. şi când a dispus reducerea cheltuielilor de judecată.

Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea nulităţii, în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar potrivit art. 493 alin. (5) din acelaşi cod va anula recursul declarat de recurentul-reclamant B. împotriva încheierii din 16 ianuarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant B. împotriva încheierii din 16 ianuarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. S.A..

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 februarie 2020.