Life sentence for double sword killings upheld; civil appeal rejected as inadmissible.

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 357 din 14 noiembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, inculpatul T.D.G. a fost condamnat la 20 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c) și art. 176 C. pen.

S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă de la 2 iulie 2002 la zi.

S-a luat act că partea vătămată B.M. nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 118 C. pen., s-a confiscat în folosul statului sabia artizanală.

Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pe baza probelor administrate, instanța a reținut că la data de 29 iunie 2002 între inculpat și soția sa, victima T.P.D., au apărut certuri cu privire la suma de bani strânsă cu ocazia petrecerii „tăierii moțului” fiului lor mai mic, jignindu-se reciproc.

La cearta dintre soți a intervenit și soacra inculpatului, S.O., care a încercat să-l lovească pe inculpat, când acesta i-a aplicat mai multe lovituri cu sabia.

Inculpatul s-a înarmat cu o sabie și a înțepat-o pe soacra sa cu tăișul săbiei, la mână după care a urmărit-o pe soția sa care a încercat să fugă. Ajungând-o pe aceasta, inculpatul a tăiat-o cu sabia.

După săvârșirea faptelor inculpatul a anunțat organele de poliție că a omorât pe soția sa și pe soacră.

Din raportul medico-legal a rezultat că moartea numitei T.P.D. a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii de tip central prin plăgi despicate craniene cu dilacerare corticală cerebrală și secțiune cerebeloasă.

Cu privire la victima S.O., raportul medico-legal a constatat că moartea acesteia a fost violentă și s-a datorat șocului hemoragic, consecutiv unor plăgi înjughiate, abdomino-lombară, transfixiantă și radio carpiană dreapta. Leziunile constatate au putut fi produse prin lovire cu un corp tăietor-înțepător cu o singură margine ascuțită, posibil sabie.

A concluzionat instanța că fapta inculpatului de a lovi cu tăișul și vârful săbiei artizanale, cele două victime, cărora le-a provocat leziuni ce au condus la deces, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c) și art. 176 lit. b) C. pen.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, inculpatul și partea civilă B.M.

Parchetul a criticat sentința pentru netemeinicia pedepsei aplicate și a solicitat a se aplica pedeapsa detenției pe viață.

Partea civilă a solicitat aplicarea unei pedepse mai aspre inculpatului.

Inculpatul a solicitat reținerea de circumstanțe atenuante, cu consecința reducerii pedepsei.

Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul declarat de parchet și în baza art. 174, art. 175 lit. c) și art. 176 lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul T.D.G. la detențiunea pe viață și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

A dispus respingerea ca nefondat al apelului declarat de inculpat. Apelul declarat de partea civilă B.M. a fost respins ca inadmisibil.

A motivat instanța de apel că multiplele lovituri aplicate de inculpat soției și respectiv soacrei sale cu sabia, pe care o ținea la domiciliu și pe care o ascuțea periodic, dovedește periculozitatea sporită a faptelor comise.

Având în vedere numărul victimelor și poziția procesuală a inculpatului de a nega faptele, modalitatea în care acestea au fost comise, instanța de apel a apreciat că se justifică aplicarea pedepsei detențiunii pe viață.

În ceea ce privește apelul declarat de inculpat s-a apreciat că nu este fondat. În cauză nu există temei pentru a reține că inculpatul a acționat sub imperiul unei tulburări, care să justifice reținerea unei eventuale provocări din partea victimelor.

Referitor la apelul declarat de partea civilă, s-a constatat că aceasta vizează latura penală a cauzei. În condițiile în care acțiunea penală a fost pusă în mișcare din oficiu, s-a apreciat că apelul este inadmisibil.

Împotriva acestei decizii penale, inculpatul T.D.G. a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicia pedepsei aplicate și nereținerea în favoarea sa a circumstanței provocatorii din partea victimelor, solicitând reindividualizarea pedepsei aplicate.

Recursul declarat de inculpat nu este fondat.

În cauză au fost administrate toate probele necesare aflării adevărului, care au fost complet și just apreciate, faptele și împrejurările reținute corespunzând probelor administrate.

Vinovăția inculpatului a fost corect reținută, iar încadrarea juridică reținută de omor deosebit de grav este legală.

Corect cele două instanțe au apreciat că în cauză nu se justifică reținerea circumstanței atenuante a provocării, neexistând probe, care să ateste această împrejurare. Deși a existat o stare conflictuală între părți, aceasta a fost determinată de inculpat, iar comportarea victimelor nu a creat o stare de tulburare inculpatului, sub imperiul căreia să comită faptele.

În ceea ce privește pedeapsa detențiunii pe viață, aceasta a fost just individualizată. Pericolul social deosebit de ridicat al faptelor comise, constând în uciderea soției și soacrei sale, violența deosebită de care a dat dovadă inculpatul, aplicându-le multiple lovituri cu sabia, lipsa oricărei motivații și poziția de totală indiferență față de faptele comise, justifică pe deplin tratamentul sancționator aplicat.

În conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Se va deduce perioada executată prin arest preventiv.

Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.D.G., împotriva deciziei penale nr. 727 din 8 decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 2 iulie 2002 la 6 aprilie 2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de 1.800.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6 aprilie 2004.