Cassation inadmissibility of real estate contract resolution claim below the statutory monetary threshold

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, reclamanţii A., B. şi C. au chemat în judecată pe pârâta S.C. D. S.R.L. solicitând instanţei să dispună rezoluţiunea contractului de lotizare şi vânzare cumpărare autentificat, la B.N.P. E., sub nr. x/23.05.2003 privind imobilul situat în Cluj-Napoca, str. x, azi str. x înscris în CF x, provenit din conversia de pe hârtie a CF x Cluj, cu nr. top x, pentru neplata restului de preţ.

În motivarea cererii arată că preţul a fost de 102.794 euro, echivalentul sumei de 387.276 RON, cumpărătorul predând un avans de 17.000 euro, restul preţului urmând să fie achitat în rate, la termenele scadente menţionate în acte. În cursul anului 2005, pârâta a încetat să mai facă plăţi în contul restului de preţ, în sumă de 85.662 euro şi drept urmare, a promovat o cerere de executare silită soldată cu vânzarea la licitaţie a imobilului care a fost adjudecat de reclamant, însă în urma contestaţiei la executare promovată, actul de adjudecare a fost declarat nul.

În drept, se invocă dispoziţiile art. 1020-102, art. 1368 C. civ., art. 148, 149, 192, 194 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat excepţia inadmisibilităţii, pe considerentul că creditorii au ales executarea silită a contractului existând autoritate de lucru judecat şi chiar dacă ar putea opta pentru rezoluţiune se impunea punerea în întârziere a pârâtei, rezoluţiunea neoperând decât după notificare.

De asemenea, a invocat excepţia prescripţiei acţiunii, împlinindu-se termenul de 3 ani şi cea a lipsei de interes în condiţiile în care creanţa rezultată din contractul în discuţie a fost cesionată către numitul F..

Totodată, pârâta a invocat excepţia de neexecutare a contractului, reclamanţii neîndeplinindu-şi obligaţia de a preda bunul deşi nu există un titlul în baza căruia să-l deţină.

În drept, s-au invocat prevederile art. 205 C. proc. civ., art. 1020 C. civ., art. 1313, 1320,1361-1362 C. civ., art. 187 alin. (1) lit. a), art. 451-453 C. proc. civ.

Prin cererea reconvenţională formulată, pârâta a solicitat obligarea pârâţilor la plata sumei de 72.000 euro, în echivalent RON la cursul BNR de la data formulării cererii, reprezentând lipsa de folosinţă imobil în perioada februarie 2012- februarie 2014, obligarea în continuare a pârâţilor la plata sumei de 2.000 euro lunar, calculată începând cu luna martie 2014 şi până la predarea imobilului şi a dobânzii legale aferente sumei de 72.000 euro calculată de la scadenţa fiecărei prestaţii lunare şi până la data formulării acţiunii în cuantum de 6.660 euro şi în continuare dobânda aferentă sumei de 72.000 euro de la data formulării acţiunii şi până la plata efectivă.

În drept, s-au invocat aceleaşi prevederi art. 209 C. proc. civ., art. 482, 485 C. civ., art. 1314-1335 C. civ., art. 451-453 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 74 din 05 februarie 2015 Tribunalul Cluj, secţia I Civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de către pârâta S.C. D. S.R.L.; a admis acţiunea civilă formulată de către reclamanţii A., C. şi B., decedat în timpul soluţionării dosarului, cererea fiind continuată de către ceilalţi reclamanţi împotriva pârâtei S.C. D. S.R.L., şi în consecinţă a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/23.05.2003 de către B.N.P. E.; a respins cererea reconvenţională formulată de către pârâta S.C. D. S.R.L. împotriva reclamanţilor şi a obligat pârâta să achite reclamanţilor suma de 4.650 RON cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 74 din 05 februarie 2015 Tribunalul Cluj, secţia I Civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de către pârâta S.C. D. S.R.L.; a admis acţiunea civilă formulată de către reclamanţii A., C. şi B., decedat în timpul soluţionării dosarului, cererea fiind continuată de către ceilalţi reclamanţi împotriva pârâtei S.C. D. S.R.L., şi în consecinţă a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/23.05.2003 de către B.N.P. E.; a respins cererea reconvenţională formulată de către pârâta S.C. D. S.R.L. împotriva reclamanţilor şi a obligat pârâta să achite reclamanţilor suma de 4.650 RON cheltuieli de judecată.

Prin încheierea civilă nr. 38/CC din 16 februarie 2015 pronunţată de Tribunalul Cluj s-a dispus îndreptarea din oficiu a erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinţei civile nr. 74/05 februarie 2015 pronunţată de Tribunalul Cluj, în sensul obligării pârâtei S.C. D. S.R.L. la plata sumei de 20.678,8 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru datorată de către reclamanţi şi redusă.

Împotriva sentinţei civile nr. 74 din 05 februarie 2015 a Tribunalului Cluj pârâta S.C. D. S.R.L. a declarat apel, solicitând schimbarea ei, evocarea fondului, cu refacerea actelor de procedură administrate după data soluţionării cererii de recuzare, respingerea acţiunii principale şi admiterea cererii reconvenţionale.

Prin decizia civilă nr. 1400/A/2016 din 02 iunie 2016 Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, a respins ca nefondat apelul formulat de pârâta S.C. D. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 74 din 05 februarie 2015 şi a încheierilor civile nr. 38/CC din 16 februarie 2015 şi nr. 286/CC din 16 octombrie 2014 ale Tribunalului Cluj pe care le-a menţinut.

Împotriva deciziei civile nr. 1400/A/2016 din 02 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, a declarat recurs pârâta S.C. D. S.R.L. ce a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 6, 7 şi 8 C. proc. civ., motive pentru care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimaţii-reclamanţi au invocat excepţia inadmisibilităţii recursului în raport de dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, având în vedere că obiectul litigiului de faţă este reprezentat de o cerere în pretenţii cu valoare sub 1.000.000 RON. De asemenea, a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, raportat la împrejurarea că pretinsele motive de recurs nu reprezintă în realitate critici de nelegalitate formulate faţă de decizia din apel, neîncadrându-se în dispoziţiile art. 488 pct. 6, 7 şi 8 C. proc. civ. Pe fondul recursului a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi a solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat, în cuantum de 300 RON, potrivit dovezii depusă la dosarul cauzei, fila x.

În cadrul termenului legal de 30 de zile, intimatul-reclamant F. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului în principal ca inadmisibil şi în subsidiar ca nefondat. În ceea ce priveşte excepţia de inadmisibilitate, intimatul reclamant a arătat că valoarea litigiului este sub pragul de 1.000.000 RON, stabilit de art. 483 alin. (2) C. proc. civ. raportat la art. XVIII alin. (1) şi (2) din Legea nr. 2/2013.

Faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) Noul C. proc. civ., luând în examinare excepţia de inadmisibilitate a recursului invocată de către intimaţii-reclamanţi şi intimatul-intervenient, conform art. 483 alin. (1), Înalta Curte constată că prezentul recurs este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, reclamanţii A., B. şi C. au chemat în judecată pe pârâta S.C. D. S.R.L. solicitând instanţei să dispună rezoluţiunea contractului de lotizare şi vânzare cumpărare autentificat, la BNP E., sub nr. x/23.05.2003 privind imobilul situat în Cluj-Napoca, str. x, azi str. x înscris în CF x, provenit din conversia de pe hârtie a CF x Cluj, cu nr. top x, pentru neplata restului de preţ.

Potrivit art. 98 alin. (1) C. proc. civ. competenţa se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, pentru stabilirea valorii nu se vor avea în vedere accesoriile pretenţiei principale precum dobânzile, penalităţile, fructele etc.

Conform art. XVIII din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 62/2015:

"(1) Dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017.

(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

În speţă, reclamanţii prin cererea de chemare în judecată au solicitat instanţei să dispună rezoluţiunea contractului de lotizare şi vânzare cumpărare autentificat, la BNP E., sub nr. x/23.05.2003 privind imobilul situat în Cluj-Napoca, str. x, pentru neplata preţului vânzării, stabilit de către părţi la suma de 102.794 euro.

Potrivit art. 483 alin. (2), penultima teză C. proc. civ., în forma în vigoare la data introducerii acţiunii, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

Raportând datele speţei la dispoziţiile legale evocate, se constată că recursul este inadmisibil, întrucât valoarea pretenţiilor solicitate în prezentul litigiu, prin capătul principal din cererea de chemare în judecată, se raportează la preţul stabilit prin contractul în litigiu, respectiv suma de 102.794 euro, care se află sub plafonul prevăzut de lege, în forma în vigoare la data introducerii acţiunii, pentru exercitarea căii de atac a recursului.

Aşadar, decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea atacată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Conform art. 457 C. proc. civ. care reglementează legalitatea căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Este ştiut că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Faţă de cele de mai sus, nefiind întrunite condiţiile art. 483 alin. (1) Noul C. proc. civ., având în vedere că inadmisibilităţile se situează în categoria excepţiilor peremptorii, de fond, Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii, cu consecinţa respingerii prezentului recurs dedus judecăţii, ca inadmisibil.

Constatând culpa procesuală a recurentei-pârâte în declanşarea litigiului de faţă, Înalta Curte urmează ca în temeiul art. 453 C. proc. civ. să admită cererea intimaţilor-reclamanţi şi să dispună obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, astfel cum au fost solicitate şi dovedite cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. D. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1400/A din 2 iunie 2016 şi a încheierii din 29 octombrie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Obligă recurenta S.C. D. S.R.L. la plata sumei de 300 RON reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimaţilor reclamanţi A. şi C..

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2017.