Cassation appeal annulled for failing to develop specific illegality grounds under Art. 488 CPC in contractual remuneration dispute

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a Civilă la data de 06.04.2015, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta B., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la îndeplinirea obligaţiei asumată prin contractul de consultanţă nr. x din 07.04.2011, autentificat sub nr. x din 23.05.2011 al BNP C. respectiv acelaşi contract de consultanţă autentificat sub nr. x/23.05.2011 al aceluiaşi BNP.

În drept a invocat dispoziţiile art. 1270 din C. civ. (art. 969 din C. civ. vechi) raportat la art. 1170 din C. civ. (art. 970 din C. civ. vechi).

Prin sentinţa civilă nr. 1029/16.09.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă s-a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, ca neîntemeiată.

S-a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., ca neîntemeiată.

A fost obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 6.101,85 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

S-a dat în debit reclamantul la Primăria sector 3 şi la Primăria comunei Cornetu, jud. Ilfov, pentru recuperarea diferenţei de taxă judiciară de timbru datorată în viitor, începând cu luna octombrie 2015, potrivit încheierii pronunţată la data de 20.05.2015, prin care a fost acordat reclamantului ajutor public sub forma plăţii eşalonate a taxei de timbru.

Împotriva sentinţei civile nr. 1029/16.09.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2015 a formulat apel reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie potrivit art. 466 C. proc. civ., solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinţei apelate şi pronunţarea unei hotărâri temeinice şi legale.

Prin decizia civilă nr. 292 A din 06.05.2016 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a Civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-reclamant A..

Împotriva deciziei civile nr. 292 A din 06.05.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a Civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, a declarat recurs recurentul-reclamant A., dezvoltarea motivelor de casare fiind efectuată prin memoriul înregistrat la 01.07.2016 la Curtea de Apel Bucureşti.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În temeiul acestei dispoziţii legale, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurată şi în principal trimiterea cauzei spre o nouă judecată către instanţa de apel.

Argumentele recurentului au vizat faptul că decizia atacată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

O primă critcă adusă deciziei recurată vizează faptul că ambele instanţe au interpretat eronat obiectul contractului de consultanţă şi au stabilit eronat situaţia de fapt, stabilind o concluzie în contradicţie cu probele administrate în cauză.

În ceea ce priveşte încălcarea normelor de drept material, recurentul-reclamant arată că au fost interpretate greşit dispoziţiile art. 1523 alin. (2) lit. b) şi c) C. civ., dispoziţii legale incidente în cauză.

Acţiunea de faţă a avut ca obiect protecţia dreptului subiectiv la remuneraţia convenită contractual, având ca fapt generator scadenţa obligaţiei de plată, coroborat cu punerea de drept în întârziere a debitorului, care a înţeles să nu îşi execute obligaţia asumată, în condiţiile în care executarea în natură nu mai era posibilă.

În esenţă, criticile aduse deciziei recurată vizează faptul că instanţele de fond nu au examinat pricina prin prisma temeiul de drept invocat, cercetarea judecătorească şi considerentele hotărârilor pronunţate privind aspecte străine acţiunii.

Pentru aceste considerente, recurentul-reclamant solicită admiterea acţiunii, casarea deciziei recurată, admiterea apelului declarat împotriva hotărârii primei instanţe şi schimbarea în tot a sentinţei pronunţată, în sensul admiterii acţiunii.

Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din acelaşi cod, "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Astfel, pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menţionat mai sus.

Trebuie subliniat însă că, pentru a conduce la casarea hotărârii recurate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., condiţia legală a dezvoltării motivelor presupunând ca ele să poată fi încadrate într-unul dintre acestea.

Din observarea criticilor formulate, se constată că recurentul-reclamant deşi a indicat în cuprinsul recursului motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., criticile nu au fost dezvoltate şi argumentate cu trimitere la textele legale care au fost aplicate greşit de către instanţa de apel.

În motivarea recursului, criticile recurentului-reclamant au vizat aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1523 alin. (2) lit. b) şi c) C. proc. civ. Este de constatat că aspectele antamate vizează exclusiv critici de netemeinicie, fără a se arăta, în concret, în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluţia pronunţată şi la argumentele folosite de instanţă în fundamentarea acesteia.

Concret, recurentul-reclamant în susţinerea criticii de nelegaliutate invocate solicită reanalizarea probatoriului administrat de instanţele inferioare din perspectiva îndeplinirii obligaţiei asumate contractual, coroborat cu refuzul pârâtei de a-şi îndeplini, la rândul său, obligaţiile contractuale.

Pe de altă parte, recurentul-reclamant susţine neanalizarea obiectului dedus judecăţii, la modul general, dezvoltarea acestei critici fiind fundamentată, însă, pe probatoriul administrat în cauză.

Totodată, recurentul-reclamant invocă interpretarea eronată a contractului supus analizei prin acţiune dar se referă tot la probatoriul administrat din perspectiva îndeplinirii propriei obligaţii, corelativ cu neîndeplinirea obligaţiei asumate de pârâta-intimată.

Prin urmare, susţinerile privind respingerea cererii formulată în cadrul judecăţii în apel, nu sunt suficiente, dacă nu s-au indicat încălcările de lege care pot să atragă examenul de legalitate.

În considerarea argumentelor expuse mai sus, Înalta Curte constată că examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurentul nu a formulat nicio critică care să poată fi încadrată în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar indicarea celui reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 a fost făcută doar formal.

Sancţiunea nulităţii recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului. O astfel de situaţie intervine şi în cauza de faţă din moment ce, aşa cum s-a arătat, recurentul nu a dezvoltat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci s-a limitat la simpla afirmare a netemeiniciei şi nelegalităţii deciziei atacate.

În alţi termeni, se poate reţine că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

În consecinţă, pentru considerentele arătate, Înalta Curte, dând eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 292-A din 6 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 292-A din 6 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2017.