Competence for tax enforcement challenge based on debtor’s registered office location

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa la data de 30.05.2016 sub nr. x/2016, contestatorul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice a solicitat, în contradictoriu cu intimata S.C. A. S.R.L., anularea actelor de executare silită emise în dosarul de executare nr. 293/2016 al Biroului Executorului Judecătoresc B., respectiv: somaţia din data de 10.05.2016, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 10.05.2016, adresa de înfiinţare a popririi din data de 16.05.2016, precum şi suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare.

În drept au fost invocate prevederile art. 712 şi următoarele C. proc. civ., Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002.

Judecătoria Constanţa, secţia Civilă, prin sentinţa civilă nr. 10671 din 23.09.2016 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Constanţa, ridicată de instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Analizând cu prioritate excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Constanţa, instanţa a reţinut următoarele:

Potrivit art. 714 C. proc. civ., contestaţia la executare se depune la instanţa de executare, această noţiune fiind definită de art. 651 în sensul că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului.

Norma de competenţă astfel instituită este de ordine publică, părţile neputând deroga de la aceasta, concluzie desprinsă din interpretarea per a contrario a art. 126 C. proc. civ., potrivit căruia competenţa este de ordine privată în situaţia în care obiectul cererii introductive de instanţă priveşte bunuri ori alte drepturi de care părţile pot să dispună.

Sediul persoanei juridice reprezintă acel atribut de identificare constând în locaţia spaţială căreia fondatorii persoanei juridice i-au conferit această semnificaţie.

În ceea ce priveşte Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa, instanţa constată că potrivit art. 10 alin. (1)-(2) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 74/2013, prima se înfiinţează în subordinea Agenţiei Naţionale de Administraţie Fiscală şi are personalitate juridică, iar cea de-a doua se înfiinţează în subordinea direcţiilor generale, neavând personalitate juridică şi funcţionând ca reprezentanţi ai acestora.

Astfel cum rezultă din titlul executoriu constând în decizia civilă nr. 157/20/01/2016 a Tribunalului Constanţa, intimata obligată este Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, iar contestaţia la executare ce face obiectul prezentei cauze a fost formulată de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de DGRFP Galaţi, la rândul său reprezentată de AJFP Constanţa.

Noţiunea de sediu în sensul art. 651 C. proc. civ. se referă la sediul debitorului, iar nu la sediul persoanei care reprezintă pe acesta în proces.

Astfel, instanţa a reţinut că debitor în prezenta cauză este Statul Român, care stă în proces prin Ministerul Finanţelor Publice, cu sediul în Bucureşti, iar nu în municipiul Constanţa.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la data de 31.10.2016 sub nr. x/2016.

La termenul de judecată din data de 14.12.2016, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale şi analizând cu prioritate excepţia invocată, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., constată următoarele:

Din cererea creditorului şi încheierea de încuviinţare a executării silite rezultă că s-a solicitat executarea silită a debitorilor ANAF - Direcţia Generală Antifraudă Fiscală şi ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi. Însă, actele de executare silită au fost efectuate numai împotriva debitorului ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi. În plus, încuviinţarea executării silite s-a făcut de către Judecătoria Constanţa.

Pentru aceste considerente, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 8823/2016 din 14.12.2016 a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

Analizând actele şi lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 alin. (2) C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe, Judecătoria Constanţa şi Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti s-au declarat, deopotrivă, necompetente, prin hotărâri fără nici o cale de atac, că declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi că, cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Contestaţia la executare se introduce, potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., prin depunerea cererii la executorul judecătoresc, la instanţa de executare, iar noţiunea de instanţă de executare este definită în art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că aceasta este judecătoria în circumscripţia căreia se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Această instanţă, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol soluţionează contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Astfel cum rezultă din cererea creditorului şi încheierea de încuviinţare a executării silite, creditoarea S.C. A. S.R.L. a solicitat executarea silită a debitorilor ANAF Direcţia Generală Antifraudă şi ANAF Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi, însă actele de executare silită au fost efectuate faţa de ANAF Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa.

Cum, în speţă, sediul debitoarei ANAF Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa este situat în Judeţul Constanţa, competenţa de soluţionare a cauzei revine acestei instanţe.

Văzând şi dispoziţiile art. 135 Noul C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Constanţa, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2017.