Territorial competence in professional-consumer installment sales: validity of jurisdiction clause agreed after the right to compensation arose

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti sub nr. x/07.04.2016, reclamantul Întreprindere Individuală A. a chemat în judecată pe pârâţii B. şi C., solicitând obligarea acestora la plata sumei de 1.426 RON şi a penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,12%/zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.

Analizând cu prioritate excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Piteşti, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a reţinut următoarele:

Stabilirea competenţei de soluţionare a prezentei cauze implică stabilirea calităţii părţilor în raport de categoriile juridice profesionist şi consumator.

Prin urmare, instanţa a constatat că raportul juridic dedus judecăţii este unul stabilit între un profesionist şi consumatori, astfel că sunt incidente prevederile art. 121 şi art. 126 C. proc. civ.

Conform art. 121 C. proc. civ., cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului; dispoziţiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile.

Art. 126 alin. (2) C. proc. civ. prevede că în litigiile din materia protecţiei drepturilor consumatorilor, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, părţile pot conveni alegerea instanţei competente numai după naşterea dreptului la despăgubire, orice convenţie contrară fiind considerată ca nescrisă.

Examinând validitatea alegerii de competenţă susţinute de reclamant, instanţa a reţinut că părţile au încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 33/22.07.2013, modificat ulterior prin actul adiţional semnat la data de 29.07.2014. Prin acest ultim act, reclamantul a acordat pârâţilor un termen suplimentar de 30 de zile pentru îndeplinirea obligaţiei de plată integrală a preţului, iar părţile au convenit ca orice litigiu legat de contractul încheiat să fie soluţionat de Judecătoria Piteşti.

Având în vedere termenul de plată convenit de părţi, dreptul la despăgubire al reclamantei (dreptul de a obţine plata preţului bunurilor vândute) s-a născut la data împlinirii acestui termen, respectiv la data de 29.08.2014, iar alegerea de competenţă s-a făcut prin actul adiţional încheiat la data de 29.07.2014.

Convenţia părţilor prin care au stabilit competenţa de soluţionare a litigiului ca fiind a Judecătoriei Piteşti, fiind făcută anterior naşterii dreptului la despăgubire, este considerată nescrisă, astfel că nu va putea produce efectul convenit de părţi în sensul atragerii competenţei Judecătoriei Piteşti.

Prin urmare, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 121 C. proc. civ.: cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului.

În raport de prevederile art. 129 C. proc. civ., competenţa teritorială în materia soluţionării acestor cereri are caracter exclusiv, fiind reglementată prin norme de ordine publică de la care părţile nu pot deroga de vreme ce convenţia de alegere a competenţei este considerată nescrisă.

Invocarea necompetenţei teritoriale de ordine publică poate fi invocată de părţi sau de judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate (art. 130 alin. (2) C. proc. civ.).

În cauză, pârâtul B. are domiciliu în jud. Giurgiu, iar pârâtul C. are domiciliul în jud. Giurgiu.

În conformitate cu dispoziţiile H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă judecătorii, localităţile de domiciliu ale pârâţilor se află în circumscripţia Judecătoriei Giurgiu.

Prin urmare, domiciliul pârâţilor care au calitatea de consumatori se află în circumscripţia Judecătoriei Giurgiu, iar nu în raza de competenţă a Judecătoriei Piteşti.

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3), Judecătoria Piteşti, secţia Civilă prin sentinţa civilă nr. 6736/2016 din 14.11.2016 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Piteşti invocată din oficiu; a declinat competenţa soluţionării cauzei privind pe Întreprindere Individuală A. în favoare Judecătoriei Giurgiu, judeţul Giurgiu.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Giurgiu la data de 07.12.2016 sub nr. x/2016.

Judecătoria Giurgiu prin sentinţa civilă nr. 290 din 27.01.2017 a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată de reclamantul A.; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti, a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă; potrivit art. 134 C. proc. civ., a suspendat din oficiu judecata, dosarul cauzei fiind înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, competentă să soluţioneze conflictul ivit între Judecătoria Piteşti şi respectiv, Judecătoria Giurgiu.

Analizând cu prioritate excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Giurgiu, conform art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., instanţa a reţinut următoarele:

Instanţa a avut în vedere că, potrivit contractului ce face obiectul pretenţiilor reclamantei, a fost stabilit un termen de plată anterior încheierii convenţiei prin care părţile au înţeles să stabilească instanţa care se va pronunţa asupra fondului cauzei.

Întrucât înainte de încheierea convenţiei de stabilire a instanţei competente, termenul de plată pentru ultima rată s-a scurs, creanţa cel puţin în aparenţă - în vederea evitării antepronunţării de către instanţă - a dobândit caracter cert, lichid şi exigibil, născându-se dreptul la despăgubire al reclamantei în sensul prevăzut de art. 126 C. proc. civ. atât în ceea ce priveşte debitul principal, cât şi cel accesoriu.

În textul convenţiei se prevede faptul că alegerea instanţei competente în cazul neplăţii va opera după expirarea noului termen instituit în acest sens pentru debitul principal. Însă, instanţa are în vedere faptul că punctul 1 din Actul adiţional de la fila x prevede faptul debitorul datorează penalităţi de întârziere chiar şi în perioada termenului de graţie pentru achitare a obligaţiei principale.

Dreptul la despăgubire, cel puţin pentru creanţa accesorie, în sensul prevăzut de art. 126 alin. (2) C. proc. civ., era în fiinţă la momentul alegerii instanţei competente. Condiţia prevăzută de textul legal era deci întrunită, întrucât nu se face nicio distincţie între despăgubirea stabilită pentru debitul principal sau pentru cel accesoriu de către legiuitor.

Analizând actele şi lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 alin. C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe, Judecătoria Piteşti şi Judecătoria Giurgiu s-au declarat, deopotrivă, necompetente, prin hotărâri fără nici o cale de atac, că declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi că, cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Pretenţiile din acţiune sunt solicitate în baza raporturilor contractuale conform contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 49 din 26 iunie 2013.

Potrivit dispoziţiilor art. 121 C. proc. civ., cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului, dispoziţiile art. 126 alin. (2) rămânând aplicabile. Aceste norme au un caracter imperativ, de la care nu se poate deroga decât în condiţiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ.

Conform art. 126 alin. (2) C. proc. civ. "În litigiile din materia protecţiei consumatorilor, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, părţile pot conveni alegerea instanţei competente, în condiţiile prevăzute la alin. (1) numai după naşterea dreptului la despăgubire".

În aplicarea dispoziţiei art. 126 alin. (2) C. proc. civ. se constată că dreptul la despăgubire al reclamantei s-a născut la data scadenţei obligaţiei de plată, stabilită contractual la data de 29 mai 2014. De asemenea, se constată că clauza atributivă de competenţă a fost inserată în actul adiţional semnat de părţi la data de 29 iulie 2014, ulterior, deci, naşterii dreptului reclamantei la despăgubire.

Aşadar, în ceea ce priveşte soluţionarea cererilor formulate de un profesionist împotriva unui consumator, competenţa devine absolută numai în lipsa alegerii de competenţă, situaţie care nu se regăseşte în speţa de faţă, părţile manifestând alegerea de competenţă teritorială în favoarea Judecătoriei Piteşti.

În aceste context, Înalta Curte constată că Judecătoria Giurgiu a apreciat în mod corect situaţia de fapt şi de drept, reţinând că, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 121 C. proc. civ., dând eficienţă clauzei atributive de competenţă inserată în actul adiţional încheiat la data de 29 iulie 2014.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte stabileşte că Judecătoria Piteşti este instanţa competentă teritorial în soluţionarea cauzei.

Văzând şi dispoziţiile art. 135 Noul C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Piteşti, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2017.