Jurisdictional conflict over enforcement objection for garnished securities: execution place defined by central depository location rather than third-party custodian seat

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Năsăud la data de 02.08.2016 sub nr. x/2016 contestatoarea Autoritatea Pentru Administrarea Activelor Statului - AAAS în contradictoriu cu intimaţii S.C. A. S.A. (creditor) şi S.C. B. S.A. (terţ poprit) a solicitat suspendarea executării silite până la soluţionarea irevocabilă a contestaţiei la executare şi anularea actelor de executare reprezentate de publicaţia de vânzare din data de 20.07.2016 şi a raportului de expertiză contabilă judiciară care au fost comunicate contestatoarei prin adresa nr. x/21.07.2016, anularea actelor de executare subsecvente care au legătură cu acestea, precum şi întoarcerea executării silite.

În drept, au fost invocate disp. art. 399 şi urm., art. 403 alin. (1) şi urm. C. proc. civ., art. 3791 C. proc. civ., art. 3715 lit. b), d) C. proc. civ., art. 404 şi urm. C. proc. civ., Legea nr. 15/1990 R, Legea nr. 92/2011, O.G. nr. 22/2002 rep., O.U.G. nr. 51/1998, O.U.G. nr. 88/1997 rep., Legea nr. 137/2002.

La termenul de judecată din data de 06.10.2016, instanţa a reţinut cauza spre soluţionare asupra excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Năsăud, invocată din oficiu.

Prin sentinţa civilă nr. 1877/06.10.2016, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Năsăud şi a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Obiectul prezentei contestaţii la executare este reprezentat de publicaţia de vânzare din data de 20.07.2016 emisă de executorul judecătoresc C., în cadrul dosarului de executare 10/2011.

Instanţa a reţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ. de la 1865, şi potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ. contestaţia se judecă de către instanţa de executare, instanţa de executare fiind judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.

S-a mai reţinut că atât creditoarea, cât şi debitoarea au sediul în sectorul 1 Bucureşti, însă locul executării silite este sediul Bursei de Valori S.A. sector 2 Bucureşti, faţă de care instanţa de executare este Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, indiferent de sediul terţului poprit.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti la data de 03.11.2016, sub nr. de dosar x/2016

Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, secţia Civilă, prin sentinţa civilă nr. 14963/13.12.2016 a admis excepţia necompetenţei teritoriale absolute a instanţei şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind pe contestatoarea AAAS în favoarea Judecătoriei Năsăud; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s suspendat din oficiu orice altă procedură şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Analizând excepţia necompetenţei teritoriale absolute a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, excepţie invocată din oficiu, instanţa a reţinut:

Instanţa a reţinut că acţiunile sunt titluri ce atestă un drept de proprietate asupra unei părţi a capitalului social al societăţii emitente, proprietarul lor fiind proprietarul unei părţi din societatea emitentă (modalitate de participare la capitalul social).

De asemenea, potrivit art. 373 alin. (1) C. proc. civ. dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătoreşti şi celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în care urmează să se efectueze executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în care se află acestea. Dacă bunurile urmăribile, mobile sau imobile, se află în circumscripţiile mai multor curţi de apel, este competent oricare dintre executorii judecătoreşti care funcţionează pe lângă una dintre acestea.

Totodată, conform art. 432 C. proc. civ. vânzarea la licitaţie se va face la locul unde se află bunurile sechestrate sau, dacă există motive temeinice, în alt loc.

Astfel, instanţa a reţinut că, în raport de aceste dispoziţii legale, în cazul urmăririi bunurilor, locul unde se realizează în mod efectiv executarea, este locul situării acestora, respectiv la sediul terţului poprit - S.C. B. S.A. cu sediul în Năsăud, judeţul Bistriţa Năsăud.

Împrejurarea că procedura de vânzare a valorilor mobiliare prin vânzare specială la ordin se realizează prin intermediul Bursei de Valori Bucureşti, nu poate duce la concluzia că executarea silită se desfăşoară la sediul acesteia, iar nu la sediul terţului poprit unde se află acţiunile, întrucât aceasta (BVB) doar intermediază vânzarea dintre terţul poprit şi cumpărător a unor bunuri situate la sediul terţului poprit şi nu la sediul BVB, asigurând condiţiile tehnice pentru executarea tranzacţiilor (art. 236 şi urm. Codul BVB).

Locul unde are loc executarea silită este locul unde se află valorile patrimoniale supuse executării, iar în cazul acţiunilor acest loc este sediul societăţii.

Locul unde are loc operaţiunea de vânzare a acţiunilor, similar situaţiei executării unor bunuri mobile, care se pot vinde în cadrul procedurii de executare silită în alt loc decât sediul/domiciliul debitorului nu determină stabilirea instanţei de executare ca fiind cea de la locul vânzării.

În consecinţă, raportat şi la natura bunurilor executate, executarea silită a acţiunilor aparţinând S.C. B. S.A. are loc la sediul acestuia, astfel că instanţa de executare competentă să soluţioneze şi contestaţia la executare este Judecătoria Năsăud.

Analizând actele şi lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 22 C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 20 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe, Judecătoria Năsăud şi Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti s-au declarat, deopotrivă, necompetente, prin hotărâri fără nici o cale de atac, că declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi că, cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Se reţine că, în speţă este vorba despre o contestaţie la executare care vizează publicaţia de vânzare din data de 20.07.2016, prin care s-au scos la vânzare, prin metoda specială la ordin prin sistemul de vânzare al Bursei de Valori Bucureşti, un pachet de acţiuni de 260780 deţinute în proprietate la S.C. B. S.A. de către debitoarea AAAS.

Este de observat că poprirea a fost înfiinţată la data de 08.07.2015, iar procesul-verbal de sechestru definitiv a fost întocmit la data de 20.08.2015, publicaţia de vânzare fiind afişată la sediul organului de executare, la sediul Primăriei Sectorului 2 Bucureşti şi la locul unde se desfăşoară vânzarea.

Potrivit art. 399 alin. (1) din C. proc. civ., împotriva executării silite înseşi, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol precizează că nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită însăşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal.

În materia contestaţiei la executare, se reţine că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispoziţiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.

Din dispoziţiile art. 452 şi urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul sau domiciliul terţului poprit, căruia i se comunică adresa de înfiinţare a popririi conţinând interdicţia de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit.

Or, este ştiut că acţiunile sunt titluri ce atestă un drept de proprietate asupra unei părţi a capitalului social al societăţii emitente, proprietarul lor fiind proprietarul unei părţi din societatea emitentă (modalitate de participare la capitalul social). Împrejurarea că operaţiunile de poprire sunt obiectivate în înscrierea şi evidenţierea distinctă a acestor valori mobiliare în sistemul Depozitarului Central duce la concluzia că executarea silită se desfăşoară la sediul acestuia, iar nu la sediul terţului poprit către care a fost emisă adresa de înfiinţare a popririi.

În consecinţă, executarea silită prin poprirea acţiunilor aparţinând contestatoarei deţinute la S.C. B. S.A., a avut loc în Bucureşti, Sectorul 2 în conformitate cu dispoziţiile sus-menţionate, astfel că instanţa de executare competentă să soluţioneze şi contestaţia la executare este Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti.

Ca urmare, faţă de cele ce preced, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. 400 alin. (1) C. proc. civ., art. 373 alin. (2) şi art. 3734 alin. (1) din acelaşi cod, în raport şi de împrejurarea că locul executării silite este sediul Bursei de Valori Bucureşti, Înalta Curte va stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Sector 2 Bucureşti.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2017.