Cassation inadmissible against definitive revision judgment; non-susceptibility of appellate routes under finality principles

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu la 22.03.2017 sub nr. x/2017, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtele B. S.A. şi B. S.A. prin Agenţia Gorj, solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce se va pronunţa:

- să se constate caracterul abuziv al clauzelor contractuale inserate la art. 1.l şi 6.1 din contractul de credit nr. x/20.06.2008 privind comisionul de procesare de 1,9 %, nulitatea absolută a acestora şi eliminarea din contract, precum şi restituirea sumei de 1.300,55 CHF, actualizată cu dobânda legală şi indicele de inflaţie anuală de la data reţinerii de către pârâte şi până la data restituirii efective;

- să se constate caracterul abuziv al clauzei de risc valutar prevăzută la art. 5 pct. 5.1. din contractul de credit, precum şi nulitatea absolută şi eliminarea acesteia din contract;

- să se dispună îngheţarea cursului de schimb valutar CHF-LEU, pentru efectuarea plăţilor în temeiul convenţiilor încheiate la valoarea de la data încheierii şi semnării contractului;

- rambursarea creditului la valoarea RON/CHF de la data semnării contractului, pe întreaga perioadă de valabilitate a acestuia şi restituirea sumelor plătite în plus de către reclamantă rezultate din diferenţa de curs valutar valabil de la momentul efectuării fiecărei plăţi şi cursul de la data semnării contractului de credit, sume actualizate, cu dobânda legală şi indicele de inflaţie anuală, de la data încasării fiecărei sume nedatorate şi până la achitarea integrală a acestora;

- stabilizarea plăţilor, având la bază principiile nominalismului monetar şi impreviziunii, prevăzute de art. 1578 şi art. 970 C. civ., dar şi de Regulamentul valutar B.N.R. nr. 4/2005.

Totodată, reclamanta a precizat că suma solicitată la data depunerii acţiunii este de 68.276,91 RON.

În drept, au fost invocate prevederile din Directiva CEE 93/13/CEE, O.G. nr. 21/1992, Legea nr. 193/2000, Legea nr. 296/2004, Legea nr. 363/2007, O.U.G. nr. 174/2008, Legea nr. 288/2010.

2. Prin sentinţa civilă nr. 4648/15.06.2017, Judecătoria Târgu-Jiu a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, a constatat nulitatea absolută a clauzei prevăzută la art. 6.1. din contractul de credit nr. x/2008, privind comisionul de procesare, ca fiind abuzivă.

S-a dispus restituirea sumei de 1.300,55 CHF, echivalentul în RON la data plăţii, plătită cu titlu de comision de procesare, actualizată cu dobânda legală şi indicele de inflaţie, fiind respinse celelalte cereri formulate prin acţiune.

A fost admisă în parte cererea privind obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată, aceştia fiind obligaţi să plătească reclamantei suma de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Prin decizia nr. 29/10.01.2018, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, a fost admis apelul reclamantei şi schimbată sentinţa apelată, în sensul admiterii în parte a acţiunii şi constatării caracterului abuziv al clauzei de la art. 5.4 din contract.

A fost respinsă cererea de constatare a caracterului abuziv al clauzei prevăzute la art. 5.1 din contract.

A fost dispusă recalcularea şi plata ratelor în moneda creditului la cursul de schimb valutar de la data încheierii contractului.

A fost dispusă restituirea sumelor încasate cu titlu de diferenţă de curs valutar, între ratele plătite şi cele care ar fi trebuit achitate ca urmare a recalculării la cursul de schimb valutar de la data încheierii contractului, sume la care se adaugă dobânda legală de la data fiecărei reţineri, până la achitarea efectivă.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

Au fost obligate intimatele la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 2.000 RON către apelantă.

Totodată, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 96/07.02.2018, a respins apelul declarat de pârâta B. S.A. împotriva aceleiaşi sentinţe.

4. Împotriva acestor decizii, pârâta B. S.A. a declarat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2017.

Prin decizia nr. 3774/27.09.2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Craiova.

5. Prin decizia nr. 46/12.02.2019, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a respins cererea de suspendare a judecării cauzei, a respins excepţiile inadmisibilităţii şi nulităţii recursului, invocate de intimata-reclamantă.

A fost admis recursul declarat de pârâta B. S.A. şi au fost casate deciziile nr. 29/10.01.2018 şi nr. 96/07.02.2018 pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, şi rejudecând apelurile, a fost respins apelul declarat de reclamanta A. şi admis apelul declarat de pârâta B. S.A.

A fost schimbată în parte sentinţa apelată, în sensul că au fost respinse capetele de cerere având ca obiect constatarea caracterului abuziv al clauzei prevăzute la art. 6.1. din contractul de credit nr. x/2008 privind comisionul de procesare şi restituirea sumei de 1.300,55 CHF plătită cu titlu de comision de procesare, ca neîntemeiate.

A fost respinsă cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Au fost păstrate restul dispoziţiilor sentinţei apelante.

Totodată, a constatat desfiinţate de drept actele de executare emise în dosarul nr. x/2018 al Biroului Executorului Judecătoresc C..

A fost obligată intimata la plata către recurentă a sumei de 1.339 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

6. Împotriva acestei decizii, A. a formulat cerere de revizuire, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Prin adresa nr. x/18.06.2018, D. a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul revizuentei, admisă în principiu în şedinţa publică din 20 iunie 2019.

7. Prin decizia civilă nr. 432/20.06.2019, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a respins cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 46/12.02.2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2017, a fost respinsă cererea de intervenţie accesorie formulată de D., pronunţând o hotărâre definitivă, potrivit art. 66 C. proc. civ.

8. Împotriva acestei decizii, intervenienta D. a declarat recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea deciziei recurate.

În motivarea recursului, intervenienta a susţinut că instanţa nu a respectat prevederile art. 64 alin. (1) C. proc. civ., deoarece nu a acordat termen pentru comunicarea cererii de intervenţie către intimata A., care nu a fost prezentă la termen.

Recurenta a mai susţinut că instanţa nu a acordat termen pentru citarea sa, ca parte nou intervenită în cauză pentru ca, după comunicarea cererii de intervenţie, să aibă posibilitatea de a susţine admisibilitatea cererii de intervenţie.

9. Intimata A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului şi casarea deciziei atacate.

Intimata B. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, în temeiul art. 513 alin. (5) C. proc. civ.

Pe fondul recursului, a solicitat respingerea recursului.

10. Recurenta-intervenientă D. a formulat răspuns la întâmpinarea intimatei B. S.A., solicitând respingerea apărărilor acesteia.

11. Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din 27.11.2019, a fost analizat raportul întocmit în cauză şi s-a dispus comunicarea acestuia, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurenta şi intimata A. au formulat punct de vedere la raport.

În cadrul acestui punct de vedere formulat la raport, intimata A. a susţinut că nu a avut cunoştiinţă de cererea de intervenţie, întrucât nu i-a fost comunicată, iar la termenul din 20.06.2019 nu a fost prezentă la termen. Faţă de această împrejurare, a solicitat repunerea în termenul de declarare a recursului, criticând decizia instanţei de revizuire sub aspectul încălcării dreptului la apărare, ca urmare a încălcării procedurii de comunicarea cererii de intervenţie.

În drept, au fost invocate prevederile art. 64 alin. (1), (2) şi (4), art. 65 alin. (1), (2) şi (3), art. 66 şi art. 67 alin. (2) şi (3), coroborate cu art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Ulterior, a fost acordat termen la 5.02.2020, în vederea examinării admisibilităţii recursului.

În prealabil, cu privire la cererea formulată de intimata A. privind repunerea în termenul de declarare a recursului, Înalta Curte constată că această parte nu a exercitat calea extraordinară de atac a recursului, în condiţiile prevăzute de la art. 483-502 C. proc. civ.

Instituţia de drept procesual a repunerii în termen reglementată de art. 186 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. constituie beneficiul acordat de lege titularului unul drept procesual, care din motive temeinic justificate nu şi-a putut exercita dreptul înăuntrul termenului imperativ, de a îşi îndeplini acest drept şi ulterior, fără ca instanţa să îl decadă din exerciţiul său sau să aplice o altă sancţiune prevăzută de lege în caz de nerespectare a termenului.

Or, în cauză, intimata A. nu a formulat cerere de recurs împotriva deciziei pronunţate asupra revizuirii pentru a se verifica întrunirea cumulativă a condiţiilor repunerii în termen, conform art. 186 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., astfel cum a solicitat prin punctul de vedere formulat în condiţiile de art. 493 C. proc. civ., care reglementează procedura de filtru a recursului aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

12. Înalta Curte a luat în examinare excepţia inadmisibilităţii recursului asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248, coroborat cu art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., se reţin următoarele:

Cu privire la recursul declarat de intervenientă, Înalta Curte reţine că regula în materia căilor de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârii date asupra revizuirii este aceea că o astfel de hotărâre este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (5) C. proc. civ.

În cauză, decizia civilă nr. 432/20.06.2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, împotriva căreia s-a declarat prezentul recurs, a fost pronunţată în calea de atac a revizuirii întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. declarată împotriva unei decizii date în recurs, această din urmă hotărâre fiind definitivă, potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Pe cale de consecinţă, hotărârea pronunţată în procedura revizuirii este conform normelor de drept menţionate, definitivă, nesusceptibilă de recurs.

Aşadar, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză nu este admisibil, ca urmare a neîndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 513 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la existenţa unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ.

Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de intervenientă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-intervenientă D. împotriva deciziei nr. 432/20.06.2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 februarie 2020.