Credit contract dispute: inadmissibility of cassation due to statutory value threshold for final appellate decisions

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 558/02.03.2015, Tribunalul Constanţa a admis în parte acţiunea reclamantului, a constatat nulitatea absolută parţială a contractului de credit x/15.08.2007, în ceea ce priveşte calitatea reclamantului de codebitor şi a obligaţiilor asumate de acesta, a respins ca nefondat capătul de cerere privind anularea contractului de ipotecă autentificat sub nr. x/15.08.2007 la BNP A., a respins ca nefondat capătul de cerere privind constatarea nulităţii/anularea procurilor autentificate sub nr. x/28.06.2007 la BNP B. şi nr. 548/25.06.2007 la BNP A., a constatat caracterul abuziv al clauzei inserate la art. 4.5 din contractul de credit în ceea ce priveşte modalitatea în care variază dobânda şi comisioanele, cu consecinţa lipsirii de efecte a acesteia şi a respins celelalte capete de cerere, privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor 4.1, 4.8, 7.1, 5.3, 4.10, ca nefondate.

Prin decizia civilă nr. 587/2015 din 4 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia netimbrării apelului formulat de apelanta-pârâtă C. împotriva sentinţei civile nr. 588/02.03.2015, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă şi, în consecinţă, apelul a fost anulat ca netimbrat.

S-au respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a apelantei D. S.A. şi excepţia tardivităţii formulării apelului de către apelanta D. S.A., ca nefondate.

Au fost respinse apelurile declarate de apelantul reclamant E. şi de apelanta pârâtă D. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 588/02.03.2015, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă în dosar nr. x/2014, ca nefondate.

Reclamantul E. a formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 587/2015 din 4 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, care a fost respinsă ca inadmisibilă prin decizia civilă nr. 656 din 2 decembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

E. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 587/2015 din 4 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimatele-pârâte C. şi D. S.A. PENTRU SUCURSALA TOMIS CONSTANTA, dar şi împotriva deciziei civile nr. 656 din 2 decembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, recurs care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 23 februarie 2016.

Cu referire la motivul de inadmisibilitate, Înalta Curte reţine că art. 457 C. proc. civ. reglementează principiul legalităţii căii de atac potrivit căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie şi nu încalcă drepturile reglementate ale justiţiabililor, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea în limitele competenţei atribuite prin lege fiind de ordine publică.

Potrivit art. 98 alin. (1) C. proc. civ. competenţa se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, pentru stabilirea valorii nu se vor avea în vedere accesoriile pretenţiei principale precum dobânzile, penalităţile, fructele etc.

Potrivit art. 483 alin. (2) penultima teză C. proc. civ., în forma în vigoare la data introducerii acţiunii, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON.

Raportând datele speţei la dispoziţiile legale evocate se constată că recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 587/2015 din 4 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal nu este admisibil, întrucât valoarea totală a pretenţiilor contestate în prezentul litigiu nu depăşeşte pragul de 1.000.000 RON, în condiţiile în care valoarea totală a contractului de credit nr. HL 14394 din 15.08.2007, a cărui nulitate se solicită, este de 146.285 CHF, fiind astfel vorba de o acţiune evaluabilă în bani care nu se încadrează în textul de lege anterior evocat.

Aşa fiind, se apreciază că decizia civilă nr. 587/2015 din 4 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speţă fiind operant principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

Conform dispoziţiilor art. 446 C. proc. civ., hotărârea pronunţată potrivit art. 444 C. proc. civ. (în cauză decizia civilă nr. 656 din 2 decembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa) este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea în legătură cu care s-a solicitat completarea dispozitivului (în speţă decizia civilă nr. 587/2015 din 4 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa).

Prin urmare, faţă de prevederile art. 446 Cod procedură, decizia civilă nr. 656 din 2 decembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa este o hotărâre definitivă, astfel că nici aceasta nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, în condiţiile în care recursul declarat în cauză nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate în principiu la care se referă art. 483 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ. va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul E..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul E. împotriva deciziei civile nr. 587/2015 din 4 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2017.