Territorial competence for consent to forced execution against third-party mortgage guarantor under new Code of Civil Procedure

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, sub număr de dosar x/2016, petentul Biroul Executorilor Judecătoreşti A. şi B., la cererea creditoarei C. S.A. a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva debitorii D., E. şi F., în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de garanţie reală imobiliară autentificat sub nr. x/28.06.2013 de către BNP G. din Focşani, accesoriu la contractul de credit nr. x/28.06.2013, modificat şi completat prin actele adiţionale nr. x/25.10.2013, nr. y/23.10.2013, nr. z/22.04.2015, nr. w/14.08.2015 şi nr. 5/01.02.2016, pentru recuperarea creanţei în cuantum de 160719,89 Euro.

Prin sentinţa civilă nr. 9168 din 4 noiembrie 2016 pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Focşani.

În motivarea hotărârii, s-a reţinut că potrivit art. 666 C. proc. civ. raportat la art. 651 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite revine instanţei de executare, care este judecătoria în a cărei circumscripţie se află la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Constatând că la data sesizării organului de executare, sediul debitorului principal, H. era în jud. Vrancea, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a apreciat că revine Judecătoriei Focşani, competenţa de soluţionare a cauzei, ca instanţă de executare.

Sub acest aspect, s-a menţionat că noul C. proc. civ. a reglementat, ca regulă, unicitatea instanţei de executare, prevăzând că aceasta se stabileşte în funcţie de domiciliul debitorului, astfel cum s-a expus anterior.

Având în vedere faptul că art. 644 alin. (1) C. proc. civ., enumerând participanţii la executarea silită reglementează distinct părţile (pct. 1), care sunt definite la art. 645 alin. (1) C. proc. civ., ca fiind creditorul şi debitorul, de terţii garanţi (pct. 2), instanţa a apreciat că art. 651 C. proc. civ. trebuie interpretat ca vizând domiciliul debitorului principal, iar nu pe cel al terţului garant, în speţă garantul ipotecar.

Primind dosarul, Judecătoria Focşani, prin încheierea pronunţată la 23 noiembrie 2016, a disjuns cauza în ceea ce priveşte capătul de cerere privind încuviinţarea executării silite faţă de debitoarea D., formându-se dosarul nr. x/2016.

În raport cu dispoziţiile art. 651 C. proc. civ. şi ţinând cont că domiciliul debitoarei se află în circumscripţia Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, Judecătoria Focşani a apreciat că soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite faţă de debitoarea D. este de competenţa Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, astfel că, prin sentinţa civilă nr. 14146 din 29 noiembrie 2016 pronunţată în dosarul nr. x/2016, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Focşani, invocată din oficiu, şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii de încuviinţare executare silită în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti. Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Se constată că, la cererea creditoarei C. S.A., petentul Biroul Executorilor Judecătoreşti A. şi B. a solicitat instanţei încuviinţarea executării silite împotriva debitoarei D., domiciliată în Bucureşti, în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de garanţie reală imobiliară autentificat sub nr. x/28.06.2013 de către BNP G. din Focşani.

Potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ.:

"Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se afla sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor", iar conform alin. (3) al aceluiaşi articol "instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite (…)".

Constatând că domiciliul debitoarei se află în circumscripţia Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, în temeiul art. 651 C. proc. civ., dispoziţii speciale în materie de competenţă teritorială aplicabile inclusiv cererilor privind încuviinţarea executării silite, derogatorii de la cele de drept comun, competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite împotriva debitoarei D. aparţine Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

În consecinţă, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2017.