Split enforcement challenge assigned to District 5 Court of Bucharest; title-based objection dismissed as inadmissible.

Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

1. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la 27.05.2019 sub nr. x/2019, contestatorul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în contradictoriu cu intimaţii A., B. şi C., a formulat contestaţie la executare împotriva:

- executării silite începute de B.E.J.A. D. şi E. în dosarul nr. x/2018, pentru recuperarea unor sume de bani datorate în baza sentinţei civile nr. 147/10.11.2008, pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2017, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 469/27.04.2009 a Curţii de Apel Bacău, sentinţă al cărei dispozitiv a fost lămurit prin încheierea din 08.04.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2007;

- încheierii din 07.05.2019, emisă în acelaşi dosar execuţional;

- tuturor actelor de executare emise în dosarul de executare nr. 478/R/2018;

- încheierii din 27.11.2018, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul nr. x/2018, privind încuviinţarea executării silite.

Totodată, s-a solicitat suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei, în temeiul art. 719 alin. (1) C. proc. civ.

În drept, au fost invocate prevederile art. 712 şi urm. C. proc. civ.

2. Prin sentinţa civilă nr. 6614/02.10.2019, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia I civilă a calificat acţiunea, pe de o parte, drept o contestaţie la titlu, în ceea ce priveşte motivul de contestaţie nr. V, privind incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 330/2009, din punctul de vedere al lămuririi întinderii şi aplicării titlului executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească, iar, pe de altă parte, drept o contestaţie la executare propriu-zisă, în ceea ce priveşte restul motivelor de contestaţie.

A fost admisă excepţia invocată din oficiu a necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti şi declinată competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Bacău, secţia Civilă, Minori şi Familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale, în temeiul art. 714 alin. (3) teza I, coroborat cu art. 99 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru a pronunţa astfel, instanţa a reţinut că a fost învestită atât cu o contestaţie la titlu, cât şi o contestaţie la executare propriu-zisă.

Privitor la contestaţia la executare propriu-zisă s-a reţinut că determinarea instanţei competente se face prin aplicarea prevederilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., iar instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul debitorului, respectiv Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.

În ceea ce priveşte contestaţia la titlu instanţa a reţinut incidenţa prevederilor art. 714 alin. (3) teza I, coroborat cu art. 99 alin. (2) C. proc. civ., astfel că Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti îi revine competenţa de soluţionare.

3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă la 24.10.2019.

Prin decizia nr. 871/16.12.2019, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a disjuns capătul de cerere având ca obiect contestaţie la executare de contestaţia la titlu formulate de contestatorul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

A respins ca inadmisibil capătul de cerere având ca obiect contestaţie la titlu.

A admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bacău pentru capătul de cerere având ca obiect contestaţie la executare, fiind declinată competenţa de soluţionare, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti. A fost constatat ivit conflictul negativ de competenţă, iar dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Prin încheierea din 13.01.2020, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei nr. 871/16.12.2019, în sensul că la alin. (4) în loc de "Declină în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 competenţa de soluţionare a capătului de cerere având ca obiect "contestaţie la executare" cum din eroare s-a trecut, se va trece în mod corect "Declină în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 competenţa de soluţionare a capătului de cerere având ca obiect contestaţie la executare".

Pentru a pronunţa astfel, instanţa a reţinut că relevantă pentru fixarea competenţei este data sesizării executorului cu cererea de executare silită, respectiv data de 16.11.2018.

Astfel, în raport cu art. 651 alin. (1), coroborat cu art. 714 alin. (1) C. proc. civ., aşa cum erau în vigoare la data sesizării executorului judecătoresc cu cerere de executare silită, competenţa de soluţionare a capătului de cerere având ca obiect contestaţie la executare aparţine Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, având în vedere că sediul debitorului, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se află în Bucureşti.

Referitor la capătul de cerere având ca obiect "contestaţie la titlu", instanţa a reţinut că este competentă să îl soluţioneze, potrivit art. 714 alin. (3) C. proc. civ. Totodată, a fost admisă excepţia inadmisibilităţii contestaţiei la titlu, conform art. 712 alin. (2) C. proc. civ., faţă de împrejurarea că în speţă părţile au uzat de procedura de la art. 443 C. proc. civ., fiind respinsă pe această excepţie contestaţia la titlu.

4. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub dosarul nr. x/2019, la 20.01.2020.

Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, pentru următoarele considerente:

Obiectul prezentei cauze îl constituie contestaţia la executare împotriva actelor de executare propriu-zisă şi împotriva actelor de executare, întocmite în dosarul de executare nr. 478/R/2018, aflat pe rolul B.E.J.A. D. şi E., încuviinţarea executării silite fiind dispusă prin încheierea din 27.11.2018, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul nr. x/2018.

Chiar dacă acţiunea introductivă a conţinut şi un capăt de cerere calificat şi soluţionat ca atare drept contestaţie la titlu, dispoziţiile art. 99 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc declinarea corespunzătoare a competenţei reglementată distinct în ce priveşte contestaţia la executare.

Determinarea instanţei de executare în soluţionarea prezentei contestaţii la executare se face prin raportare la art. 714, coroborat cu art. 651 C. proc. civ., norme legale prin care se prevede că acţiunea se introduce la instanţa de executare, instanţa fiind judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. La alin. (3) se prevede că instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Instanţa de executare în competenţa căreia sunt plasate toate litigiile privind executarea silită conform alin. (3) al art. 651 C. proc. civ. este determinată de dispoziţiile art. 651 alin. (1) din acelaşi Cod.

Astfel, conform art. 666 şi art. 651 alin. (3) C. proc. civ., instanţa de executare încuviinţează executarea silită şi îşi validează implicit, în această procedură, calitatea de instanţă competentă să soluţioneze litigiile privind contestaţia la executare.

De altfel, art. 714 alin. (1) C. proc. civ. stabileşte regula potrivit căreia instanţa de executare soluţionează contestaţia la executare propriu-zisă.

Prin urmare, momentul determinant în stabilirea competenţei instanţei de executare îl reprezintă data sesizării instanţei cu cererea de încuviinţare a executării silite. De asemenea, trebuie aplicat principiul esenţial al unicităţii instanţei de executare, aceeaşi instanţă fiind competentă să încuviinţeze executarea silită şi să soluţioneze orice alt incident în legătură cu aceasta, precum contestaţia la executare ori întoarcerea executării silite.

Aşadar, în raport cu dispoziţiile legale evocate şi înscrisurile de la dosar, rezultă că, în cauză, instanţa de executare este Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, instanţă căreia îi revine competenţa să soluţioneze contestaţia la executare.

Faţă de considerentele anterior expuse şi văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 februarie 2020.