Perempted civil action upheld; appeal against final appellate ruling inadmissible

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 110/2016, pronunţată de Tribunalul Sibiu a fost respins recursul formulat de revizuentul A. împotriva sentinţei civile nr. 1296/2016, pronunţată de Judecătoria Sibiu.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa a reţinut, în esenţă, că din actele dosarului rezultă că prin încheierea de şedinţă de la termenul din 26.05.2014, judecarea cauzei a fost suspendată în temeiul dispoziţiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ. până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. x/2014 al Judecătoriei Sibiu. Ulterior, prin rezoluţia judecătorului cauzei din data de 04.02.2016 s-a stabilit termen de judecată la data de 07.03.2016 în vederea discutării perimării acţiunii. Urmare citării recurentului pentru termenul de judecată fixat, acesta a depus la data de 01.03.2016 cerere de repunere pe rol şi reluarea dezbaterii, amintind că a formulat iniţial o cerere la data de 21.01.2014, în speţă fiind vorba de formularea la acea dată a cererii de chemare în judecată.

S-a mai reţinut că dosarul nr. x/2014 al Judecătoriei Sibiu a fost soluţionat în mod irevocabil la data de 18.09.2014, după cum rezultă din aplicaţia Ecris, de la această dată urmând a se calcula termenul de 1 an al perimării cererii de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nr. x/2014

Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 248 şi art. 250 C. proc. civ. instanţa a reţinut că, în speţă, cursul perimării a fost suspendat numai atâta timp cât a durat soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. x/2014 al Judecătoriei Sibiu, respectiv până la 18.09.2014, când a fost pronunţată Decizia nr. 525/2014 a Tribunalului Sibiu şi că, după această dată, a început să curgă termenul de perimare întrucât, după acest moment, oricare din părţile dosarului nr. x/2014 puteau solicita repunerea cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii, iar faţă de lipsa unei dispoziţii legale în acest sens, prezenta procedură nu trebuia îndeplinită din oficiu de către instanţă.

Prin urmare, cum de la data de 18.09.2014 şi până la 01.03.2016, când a fost formulată de către recurent cererea de repunere pe rol şi continuarea judecăţii, a trecut mai mult de un an, fără ca în dosar să se mai îndeplinească vreun act de procedură din care să rezulte intenţia părţilor de a continua judecata, Tribunalul a apreciat că în mod corect a constatat prima instanţă că a intervenit perimarea acţiunii, fără a se mai putea pune în discuţie probatoriul şi temeinicia pretenţiilor, cum s-a solicitat inclusiv prin cererea de recurs.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 215/2016 din 29.06.2016, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a respins ca inadmisibil recursul declarat de revizuentul A., reţinând, în esenţă, în aplicarea art. 299 alin. (1) C. proc. civ., că hotărârile irevocabile, pronunţate de o instanţă de recurs, nu mai pot face obiectul altui recurs.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs dl. A., indicând ca temei de drept art. 4 C. proc. civ.. În cuprinsul cererii de recurs, a prezentat parcursul procesual al cauzei şi a arătat, în esenţă, că formulează prezenta cale de atac pentru a se aprecia consecinţele legale.

Înalta Curte, analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, în raport de dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., art. 299 alin. (1) din acelaşi cod coroborate cu art. 129 din Constituţie, constată că aceasta este întemeiată şi, pe cale de consecinţă, va respinge recursul, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, precum şi cele date în apel.

Prin urmare, potrivit legii, nu există posibilitatea de a declara recurs împotriva unei hotărâri date în recurs şi aceasta, deoarece conform dispoziţiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. hotărârile date în recurs sunt hotărâri irevocabile, deci nesusceptibile de recurs.

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Este ştiut că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Astfel, decizia nr. 215/2016 din 29 iunie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă prin care s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 110/2016, pronunţată de Tribunalul Sibiu, în dosarul nr. x/2014, nu este o hotărâre susceptibilă de recurs, pentru că ar însemna să se exercite recurs la recurs ceea ce nu este permis, în raport de dispoziţiile art. 299 alin. (1) şi art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. care reglementează condiţiile exercitării acestei căi de atac.

Ca urmare, întrucât decizia recurată este o hotărâre irevocabilă, în raport de dispoziţiile art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., Înalta Curte având în vedere şi dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu art. 129 din Constituţie constată că recursul formulat de recurentul A. este inadmisibil

În consecinţă, în raport de prevederile legale anterior evocate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 215/2016 din 29.06.2016, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, va fi respins, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 215/2016 din 29.06.2016, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 ianuarie 2017.