Concomitant request for trade registry notation deletion and underlying contract termination: admissibility under commercial register law

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 07.11.2016 reclamantul A. a chemat în judecată pârâţii B., C. S.R.L.şi OFICIUL NAŢIONAL AL REGISTRULUI COMERŢULUI solicitând instanţei, ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate încetarea contractului de comodat încheiat între reclamantul A. şi B., pe de o parte, şi societatea C. S.R.L., pe de altă parte, cu privire la apartamentul situat în comuna Floreşti, judeţul Cluj înscris în CF nr. x-C1-U3 Floreşti, având nr. cadastral x şi, pe cale de consecinţă, să se dispună, în principal, radierea din Registrul comerţului a menţiunii sediului social al pârâtei C. S.R.L. în spaţiul amplasat administrativ în comuna Floreşti, str. x nr. x Floreşti, având nr. cadastral x, în subsidiar, dizolvarea societăţii C. S.R.L. din Registrul Comerţului.

În motivare, reclamantul a arătat că este unic proprietar al imobilului-apartament indicat în acţiune, acesta fiindu-i atribuit în exclusivitate în urma Actului de partaj voluntar încheiat între acesta şi fosta sa soţie, B., autentificat sub nr. x/24.05.2013 de către Biroul Notarului Public D., că prin declaraţia semnată la data de 07.10.2009 a fost de acord ca imobilul să fie întrebuinţat ca sediu social pentru societatea C. S.R.L., societate unde fosta sa soţie deţinea dubla calitate de asociat şi administrator unic.

Ulterior dobândirii proprietăţii depline asupra bunului, la data de 13 noiembrie 2015 a transmis fostei sale soţii, în calitate de administrator al societăţii o notificare prin care a înştiinţat-o despre încetarea acordului de primire în spaţiu. Deşi a insistat pe lângă fosta soţie să facă menţiunile corespunzătoare la registrul comerţului şi să radieze sediul societăţii din apartamentul proprietatea reclamantului, aceasta nu s-a conformat, fapt pentru care a formulat prezenta cerere de chemare în judecată.

Cu privire la încetarea contractului de comodat, reclamantul a arătat că raportat la dispoziţiile art. 2155 alin. (2) C. civ., dat fiind faptul că prin contractul de comodat părţile nu au convenit un termen de restituire, bunul dat în comodat este supus restituirii la cererea comodantului.

Reclamantul a arătat că, în principal, solicită radierea menţiunii sediului social al pârâtei C. S.R.L. din registrul comerţului întrucât actul care a stat la baza înscrierii menţiunii a încetat prin voinţa reclamantului în calitate de comodant.

În subsidiar, reclamantul a solicitat să se dispună dizolvarea societăţii pârâte, C. S.R.L. în temeiul art. 237 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată.

S-a arătat că, potrivit acestor dispoziţii, "la cererea oricărei persoane interesate, precum şi a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, tribunalul va putea pronunţa dizolvarea societăţii în cazurile în care:

"c) nu mai sunt îndeplinite condiţiile referitoare la sediul social, inclusiv ca urmare a expirării duratei actului care atestă dreptul de folosinţă asupra spaţiului cu destinaţie de sediu social ori transferului dreptului de folosinţă sau proprietate asupra spaţiului cu destinaţie de sediu social."

Prin sentinţa civilă nr. 840 din 10.05. Tribunalului Specializat Cluj a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată din oficiu.

A respins acţiunea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtelor B., C. S.R.L., şi Oficiul Naţional al Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Cluj, ca inadmisibilă.

În pronunţarea acestei hotărâri instanţa de fond a reţinut că, în ceea ce priveşte primul capăt de cerere, raportat la considerentele şi dispozitivul Deciziei RIL nr. 10/2006, demersul judiciar promovat de reclamant, în această modalitate, este inadmisibil, întrucât nu s-a făcut dovada unei hotărâri judecătoreşti irevocabile anterioare prin care să fi fost modificate, în tot sau în parte, ori să fi fost anulate actele ce au stat la baza înregistrării a cărei radiere se solicită. S-a avut în vedere că, deşi reclamantul s-a referit la convenţia voluntară de partaj prin care imobilul a fost atribuit în proprietatea sa exclusivă, act ce poate fi asimilat unei hotărâri judecătoreşti de partaj, nu aceasta este împrejurarea de fapt relevantă pentru admisibilitatea unei cereri de radiere a unei înregistrări din Registrul Comerţului.

În soluţionarea excepţiei de inadmisibilitate a acţiunii instanţa a luat în considerare faptul că reclamantul a solicitat pe calea acţiunii constatarea încetării contractului de comodat, ca urmare a dobândirii dreptului exclusiv de proprietate asupra imobilului prin convenţia de partaj şi manifestării sale de voinţă în sensul încetării contractului de comodat, context în care alăturarea unei astfel de cereri cererii de radiere a menţiunii sediului social al societăţii pârâte, face demersul său inadmisibil. S-au avut în vedere şi considerentele deciziei pronunţate în interesul legii potrivit cărora, în cadrul unei acţiuni promovate în temeiul art. 25 din Legea nr. 26/1990 instanţei judecătoreşti învestite îi revine doar obligaţia de a verifica, sub aspect formal, întrunirea cumulativă a celor trei condiţii prevăzute la art. 25, neputându-se dispune şi cu privire la existenţa şi valabilitatea titlului sau a raporturilor juridice dintre părţi, astfel cum a solicitat reclamantul în cauza de faţă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A., acesta solicitând admiterea apelului, cu consecinţa anulării hotărârii atacate şi în principal, trimiterea cauzei spre rejudecarea instanţei de fond pentru cercetarea cauzei sub toate aspectele.

În motivele de apel s-a arătat, în esenţă, că miza încetării contractului de comodat era chiar faptul că după rezilierea lui, societatea C. S.R.L. urma să rămână fără dreptul de folosinţă asupra imobilului, fapt ce se impunea a fi constatat de către prima instanţă.

Un alt motiv de apel a vizat faptul că, deşi prin acţiune s-a solicitat în principal radierea sediului social al societăţii, reclamantul - apelant a formulat şi un petit subsidiar privind dizolvarea societăţii C. S.R.L. iar instanţa a apreciat în mod greşit că şi acesta este inadmisibil raportat la aceeaşi Decizie RIL.

Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 185 din 2 aprilie 2018, a admis apelul, a anulat în parte sentinţa civilă nr. 840 din 10.05.2017, pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj, în sensul că a admis în parte acţiunea reclamantului şi a constatat încetarea contractului de comodat încheiat pentru imobilul situat în Floreşti, judeţul Cluj.

A respins celelalte capete de cerere.

A obligat intimata să plătească apelantului suma de 20 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

În fundamentarea acestei decizii, instanţa de prim control judiciar a reţinut că niciunul din argumentele apelantului cu privire la eronata interpretare de către prima instanţă a deciziei RIL nr. X/2006 nu poate fi reţinut întrucât, prin considerentele hotărârii atacate, s-a realizat distincţia clară cu privire la caracterul acţiunilor care trebuie exercitate precum şi la raportul de subsidiaritate dintre acţiunea care a determinat schimbarea elementelor care au fost avute în vedere la momentul realizării menţiunilor . S-a avut în vedere că valorificarea dispoziţiilor procedurii instituite prin art. 25 din Legea nr. 26/1990, republicată, astfel cum a fost modificat prin art. VIII pct. 23 din Legea nr. 161/2003 are drept premisă existenţa unui titlu care să justifice demersul.

S-a reţinut că apelantul reclamant a solicitat constatarea încetării contractului de comodat, ca urmare a dobândirii dreptului exclusiv de proprietate asupra imobilului prin convenţia de partaj şi manifestării sale de voinţă în sensul încetării contractului de comodat, că pârâta B., prin întâmpinarea formulată în apel, la data de 21 noiembrie 2017, a achiesat în integralitate la petitul privind constatarea încetării contractului de comodat.

Aplicând prevederile art. 437 alin. (2) C. proc. civ. instanţa a reţinut că, în măsura recunoaşterii, respectiv pentru petitul pentru care pârâta B. a justificat legitimarea necesară pentru a putea recunoaşte pretenţiile reclamantului, apelul declarat trebuie admis cu consecinţa admiterii în parte a acţiunii reclamantului urmând a se constata încetarea contractului de comodat încheiat pentru imobilul menţionat în acţiune.

Instanţa de apel a statuat şi asupra faptului că toate celelalte petite au fost corect analizate de prima instanţă în raport de considerentele deciziei pronunţate în recursul în interesul legii.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A..

În cuprinsul recursului, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susţinut că instanţa de apel a interpretat şi aplicat greşit prevederile de drept material incidente în cauză, prin raportare la art. 25 din Legea nr. 26/1990 şi la Decizia RIL nr. 10/20.03.2006.

Astfel, s-a învederat că instanţa de apel a făcut o aplicare greşită a deciziei RIL nr. 10/2006, considerând că valorificarea dispoziţiilor procedurii instituite prin art. 25 din Legea nr. 26/1990 are drept premisă existenţa unui titlu care să justifice demersul, când de fapt, chiar din conţinutul acestei decizii, se deduce că exercitarea demersului cu privire la valabilitatea contractului se poate realiza şi concomitent cu cel de radiere, în măsura în care este accesoriu cererii principale privind încetarea contractului.

În accepţiunea reclamantului, în speţă, nu era necesară obţinerea a priori a unei hotărâri judecătoreşti, acest lucru constituind un formalism excesiv, câtă vreme această hotărâre putea fi obţinută într-o procedură contencioasă desfăşurată concomitent.

Recurentul a învederat că modalitatea în care legiuitorul a reglementat dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 26/1990 este una generală, în sensul desfiinţării sau modificării actelor ce au stat la baza menţiunii referitoare la sediul social, ceea ce echivalează, în principiu, cu posibilitatea formulării oricărei acţiuni sub aspectul respectiv, inclusiv o acţiune în constatare cu consecinţa radierii menţiunilor.

Recurentul a apreciat că, în speţă, urmare a admiterii capătului de cerere privind constatarea încetării contractului de comodat, se impunea şi admiterea capătului de cerere privind radierea menţiunilor referitoare la sediul social al societăţii pârâte din Registrul comerţului.

Sub acest aspect, recurentul subliniază că în mod greşit instanţa de apel a considerat că, inclusiv în situaţia în care se solicită dizolvarea unei societăţi se impune analizarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 25 din Legea nr. 26/1990.

În opinia reclamantului, o astfel de interpretare contravine celor statuate prin Decizia RIL nr. 10/20.032006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având în vedere că această decizie nu se aplică şi pentru ipoteza dizolvării prevăzută la art. 237 lit. c) din Legea nr. 31/1990, iar formularea cererii de dizolvare nu este condiţionată în niciun fel de o acţiune prealabilă având ca obiect încetarea contractului.

A apreciat recurentul că, ulterior constatării încetării contractului de comodat instanţa putea admite şi petitul privind radierea din Registrul Comerţului a menţiunii sediului social al intimatei C. S.R.L., sau în subsidiar petitul privind dizolvarea aceleiaşi societăţi din Registrul Comerţului.

La data de 2 august 2018, intimata-pârâtă B. a formulat întâmpinare, prin care a susţinut, în esenţă, că este de acord cu menţiunile reclamantului în ceea ce priveşte existenţa societăţii S.C. C. S.R.L., apreciind la rândul său, că instanţa de apel trebuia să constate încetarea contractului de comodat, precum şi radierea societăţii din Registrul comerţului.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 190 martie2019, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, Înalta Curte a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea instanţei de la 5 noiembrie 2019 (termen preschimbat din oficiu prin încheierea de la 23 mai 2019) s-a admis în principiu recursul declarat şi s-a stabilit termen de judecată în şedinţă publică la 14 ianuarie 2020.

Înalta Curte, examinând decizia recurată din perspectiva criticilor formulate, constată că recursul este fondat pentru motivele ce se vor arăta.

Prin cererea introductivă formulată, recurentul-reclamant a învestit instanţa cu un capăt de cerere principal, având ca obiect constatarea încetării contractului de comodat şi două capete de cerere subsidiare: primul, vizând radierea sediului social al societăţii C. S.R.L. şi al doilea, privind dizolvarea aceleiaşi societăţi.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 2 august 2018 intimata-pârâtă B. a susţinut, în esenţă, că este de acord cu menţiunile recurentului în ceea ce priveşte existenţa societăţii S.C. C. S.R.L. apreciind, la rândul său, că instanţa de apel trebuia să constate încetarea contractului de comodat, precum şi radierea societăţii din Registrul comerţului.

Prin decizia pronunţată instanţa de apel s-a limitat numai la a face aplicarea art. 437 alin. (2) C. proc. civ. constatând încetarea contractului de comodat privind imobilul menţionat în acţiune, respingând capetele subsidiare de cerere printr-o interpretare şi aplicare greşită a temeiurilor de drept invocate în susţinerea acestora şi a considerentelor deciziei RIL X/2006.

Astfel, potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, astfel cum a fost modificat prin art. VIII pct. 23 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei "Orice persoană fizică sau juridică prejudiciată ca efect al unei înmatriculări ori printr-o menţiune în registrul comerţului are dreptul să ceară radierea înregistrării păgubitoare, în tot sau numai cu privire la anumite elemente ale acesteia, în cazul în care prin hotărâri judecătoreşti irevocabile au fost desfiinţate, în tot sau în parte, sau modificate actele care au stat la baza înregistrării cu privire la care se solicita radierea, dacă prin hotărârea judecătorească nu a fost dispusă menţionarea în registrul comerţului".

Prin urmare, textul de lege mai sus menţionat, condiţionează radierea înregistrării păgubitoare din registrul comerţului de îndeplinirea cumulativă a următoarelor trei condiţii: să existe o hotărâre judecătorească anterioară irevocabilă, prin care să fi fost desfiinţate sau modificate actele care au stat la baza înregistrării cu privire la care se solicită radierea, să nu se fi dispus prin acea hotărâre efectuarea de menţiuni în registrul comerţului privind desfiinţarea ori modificarea actului care a stat la baza înregistrării, iar persoana interesată să facă dovada că i s-a cauzat un prejudiciu prin înregistrarea a cărei radiere se solicită.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, prin decizia nr. X de la 20 martie 2006, a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a statuat asupra faptului că "orice cerere de radiere a unei înmatriculări sau menţiuni în registrul comerţului este admisibilă numai în condiţiile în care persoana fizică ori juridică, ce se consideră prejudiciată ca efect al unei înmatriculări sau ca urmare a efectuării unei menţiuni în registrul comerţului, face dovada existenţei unei hotărâri judecătoreşti anterioare irevocabile prin care au fost modificate, în tot sau în parte, ori au fost anulate actele ce au stat la baza înregistrării a cărei radiere se solicită, dacă prin acea hotărâre nu s-a dispus menţionarea ei în registrul comerţului."

În realitate recurentul-reclamant a solicitat prin acţiune, în principal, să se constate încetat contractul de comodat iar, în subsidiar, să se dispună încetarea efectelor juridice pe care contractul de comodat le-a produs, printre aceste efecte juridice aflându-se şi menţiunea privind sediul societăţii intimate, înscrisă în registrul comerţului.

Cu alte cuvinte, prin demersul judiciar iniţiat, pe calea dreptului comun, recurentul-reclamant a urmărit, în realitate, desfiinţarea raporturilor juridice care au stat la baza înregistrării sediului social al intimatei C. S.R.L. şi, ca o consecinţă firească, radierea, respectiv dizolvarea societăţii.

Art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului referitor la dreptul oricărei peroane la un proces echitabil, a fost interpretat în jurisprudenţa CEDO, în sensul că un proces echitabil nu trebuie să împovăreze una dintre părţile litigiului cu obligaţii excesive prin care se rupe acel echilibru pe care îl presupune principiul fundamental juridic al "echităţii".

Statuările instanţei supreme din cadrul deciziei RIL nr. X/2006 trebuie interpretate în sensul că, în analiza condiţiei de admisibilitate privind existenţa unei hotărâri judecătoreşti irevocabile anterioare prin care au fost numai modificate sau anulate actele ce au stat la baza înregistrării a cărei radiere se solicită, art. 25 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 modificată nu exclude posibilitatea formulării unei cereri de radiere a menţiunii din Registrul Comerţului concomitent şi în raport de subsidiaritate cu o cerere de încetare, desfiinţare sau anulare a actului ce a stat la baza înmatriculării societăţii.

În speţă recurentul a solicitat radierea menţiunii ca fiind păgubitoare în sensul avut în vedere de textul legal, prejudiciul concret pe care l-a invocat fiind dedus din situaţia sa prezentă, de proprietar care nu-şi poate exercita toate atributele dreptului de proprietate şi care, în plus, are de onorat obligaţii fiscale supradimensionate ce nu mai corespund situaţiei de fapt actuale a imobilului.

Aşadar, dat fiind faptul că instanţa de apel a constatat încetat contractul de comodat, în baza raţionamentului mai sus-prezentat, se impunea şi obligativitatea examinării de către instanţa de prim control judiciar a condiţiilor prevăzute de legea specială privind radierea unei societăţi.

În concluzie, instanţa de apel a interpretat greşit dispoziţiile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 26/1990, astfel cum a fost modificat prin art. VIII pct. 23 din Legea nr. 161/2003 şi considerentele deciziei în interesul legii, prin neobservarea faptului esenţial că "actul" ce a stat la baza înregistrării menţiunii sediului nu mai există, împrejurare faţă de care condiţia existenţei unei hotărâri judecătoreşti anterioare pentru admisibilitatea acţiunii este lipsită de suport logic şi nu se mai justifică.

Recurentul şi-a întemeiat cererea subsidiară privind dizolvarea societăţii pe dispoziţiile art. 237 lit. c) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale actualizată, potrivit cărora, la cererea oricărei persoane interesate, precum şi a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, tribunalul va putea pronunţa dizolvarea societăţii în cazurile în care nu mai sunt îndeplinite condiţiile referitoare la sediul social, inclusiv ca urmare a expirării duratei actului care atestă dreptul de folosinţă asupra spaţiului cu destinaţie de sediu social ori transferului dreptului de folosinţă sau proprietate asupra spaţiului cu destinaţie de sediu social.

În ceea ce priveşte acest capăt subsidiar de cerere, instanţa de apel, în mod greşit, a condiţionat analiza acestuia de aceleaşi dispoziţii legale la care a făcut referire în examinarea capătului de cerere privind radierea reţinând că " formularea unor petite alternative nu poate schimba caracterul acestora, iar verificarea îndeplinirii cumulative a condiţiilor necesare pentru admiterea cererii, solicitată ca subsidiar prin acţiunea introductivă, nu se poate realiza în alt cadru legal decât cel stabilit în raport de finalitatea urmărită.

Aceasta întrucât dispoziţiile art. 237 lit. c) din Legea nr. 31/1990 nu interferează ca domeniu de reglementare cu normele speciale cuprinse în art. 25 din Legea nr. 26/1990 modificată şi nici nu au făcut obiectul sesizării instanţei supreme în cauza în care s-a pronunţat decizia RIL X/2006.

Concluzionând, instanţa de apel, prin decizia recurată, a pronunţat soluţia cu aplicarea şi interpretarea greşită a art. 25 alin. (1) din Legea nr. 26/1990, astfel cum a fost modificat prin art. VIII pct. 23 din Legea nr. 161/2003 şi a considerentelor deciziei RIL X/2006, şi fără a avea o motivare asupra tuturor chestiunilor litigioase, care să susţină soluţia din dispozitivul acesteia.

Din această perspectivă hotărârea nu respectă nici exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, întrucât conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă internă să fi examinat în mod real problemele esenţiale care i-au fost supuse spre analiză.

În temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recursul urmează a fi admis şi, în baza art. 496 alin. (2) C. proc. civ., casată decizia atacată în parte şi trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

În conformitate cu dispoziţiile art. 501 alin. (3) C. proc. civ., instanţa de apel va judeca din nou, în limita casării şi ţinând seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată, în limitele casării, urmând a fi menţinute dispoziţiile din decizie care nu au fost contestate prin recurs, privind constatarea încetării contractului de comodat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 185/2018 din 2 aprilie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Casează în parte decizia recurată şi trimite cauza spre o nouă judecată instanţei de apel.

Menţine dispoziţiile deciziei privind constatarea încetării contractului de comodat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 ianuarie 2020.