Jurisdictional conflict over specialized labor panel validity following suspension of judicial management board decisions

Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia I civilă sub nr. x/2018 la 19.12.2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A., solicitând instanţei, ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să se constate că şi-a desfăşurat activitatea în condiţii ce impun acordarea grupei I de muncă, în procent de 100% pentru perioada 16.12.1983-31.03.2001, conform prevederilor Ordinului nr. 50/1990 republicat, anexa 1, pct. 25 şi 123, să se constate că şi-a desfăşurat activitatea în condiţii speciale, în procent de 100% pentru perioada 01.04.2001-31.12.2006, conform prevederilor din Legea nr. 226/2006, anexa 1 pct. 24 coroborat cu anexa 2 pct. 62, şi obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverinţe în acest sens.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Ordinului nr. 50/1990, Legea nr. 226/2006, H.G. nr. 246/2007 şi cele ale Codului muncii.

2. Prin sentinţa nr. 1287/04.06.2019, Tribunalul Prahova, secţia I civilă a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A.

3. Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. a formulat apel, care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă sub nr. x/2018.

Prin încheierea din 2.10.2019, completul LM 21A II din cadrul Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea completelor specializate ale secţiei, rămase competente să soluţioneze litigii de muncă, ca urmare suspendării executării Hotărârii Colegiului de conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 12/2019.

Pentru a pronunţa astfel, instanţa a reţinut că obiectul cererii introductive îl constituie un litigiu de muncă, iar competenţa de soluţionare în primă instanţă este reglementată de dispoziţiile art. 269 alin. (1) din Codul Muncii şi art. 55 din Legea nr. 304/2004, respectiv de către completele specializate în litigii de muncă şi asigurări sociale constituite la nivelul secţiilor civile ale tribunalelor.

În ce priveşte competenţa de soluţionare a apelurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă în materia analizată, instanţa a constatat că, la nivelul său, aceasta revenea, ex lege şi de principiu, completelor specializate în litigii de muncă şi asigurări sociale din cadrul secţiei I Civilă.

Totodată, s-a reţinut că la nivelul Curţii de Apel Ploieşti, prin art. II din Hotărârea nr. 9/22.05.2019, Colegiul de conducere a aprobat propunerea preşedintelui secţiei I Civilă, în sensul de a se repartiza cauze având ca obiect litigii de muncă tuturor secţiilor non-penale, fiind practic "atribuită" competenţă funcţională în materia analizată şi secţiei a II-a Civilă şi secţiei de contencios administrativ şi fiscal.

Ulterior, prin Hotărârea nr. 12/20.07.2019, la art. I, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Ploieşti, având în vedere art. II din Hotărârea nr. 9/2019, anterior expus, a aprobat solicitarea Preşedintelui secţiei I Civilă, fiind schimbată soluţia "mutării" dosarelor având ca obiect litigii de muncă în cadrul secţiei a II-a Civilă şi secţiei de contencios administrativ şi fiscal, aşa cum se stabilise iniţial, cu cea a "mutării" judecătorilor acestor două secţii în cadrul secţiei I, formând complete specializate noi în materia analizată, alături de judecătorii secţiei I Civilă.

În baza acestei ultime hotărâri, Preşedintele Curţii de Apel Ploieşti a emis decizia nr. 47/2019, prin care a înfiinţat completele specializate în materia litigiilor de muncă, formate din toţi judecătorii secţiilor non-penale, menţionate în anexa la Hotărârea nr. 12/2019.

În acest context, considerând că măsurile Colegiului de conducere expuse sunt nelegale, o parte dintre judecătorii acestora au solicitat instanţei judecătoreşti suspendarea executării celor două hotărâri.

Astfel, prin sentinţa nr. 554/21.08.2019, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia Civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/22.05.2019 şi respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiaşi Colegiu.

Prin urmare, s-a apreciat că este lipsit de relevanţă împrejurarea că prezentul apel a fost repartizat anterior suspendării executării dispuse de către instanţa de judecată şi că a fost efectuată procedura de regularizare de către judecătorii investiţi.

Instanţa a mai reţinut că, prin suspendarea celor două hotărâri de colegiu, completele nou înfiinţate prin acestea în materia litigiilor de muncă au rămas în prezent fără fundament juridic, atât în ceea ce priveşte compunerea lor din judecătorii altor secţii decât cea I Civilă, cât şi sub aspectul competenţei lor de a soluţiona astfel de litigii.

Aşadar, chiar dacă în prezent figurează completele specializate nou înfiinţate pe rolul şi planificarea secţiei I Civilă, ele sunt lipsite de competenţă funcţională în materia litigiilor de muncă, fiind practic nefuncţionale.

De altfel, urmare a suspendării judecătoreşti expuse, prin decizia Preşedintelui secţiei I Civilă nr. 7/22.08.2019 completele nou înfiinţate au fost blocate, fiind şi logică împrejurarea că, de vreme ce în prezent completelor nou înfiinţate nu le pot fi repartizate dosare având ca obiect litigii de muncă, ele nu pot nici soluţiona astfel de cauze, ca urmare a faptului că sunt lipsite de competenţa funcţională atribuită prin hotărârile de colegiu, învederate.

Pentru toate considerentele învederate şi potrivit dispoziţiilor legale deja expuse, s-a apreciat că excepţia de necompetenţă funcţională, invocată din oficiu, este întemeiată, fiind declinată competenţa soluţionării apelului în favoarea completelor specializate ale secţiei I Civile, rămase competente să soluţioneze litigii de muncă, ca urmare suspendării executării Hotărârilor Colegiului de conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 12/2019 şi nr. 9/2019.

5. Cauza a fost repartizată aleatoriu completului 1A CIV din cadrul Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, sub acelaşi număr de dosar, la 07.10.2019.

Prin încheierea din 20.11.2019, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a completului de judecată, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completului iniţial investit. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă între cele două completuri specializate în soluţionarea litigiilor de muncă. A suspendat, din oficiu, judecata apelului, până la soluţionarea conflictului negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a se pronunţa în procedura regulatorului de competenţă.

În argumentarea acestei soluţii s-a reţinut că excepţia de necompetenţă materială funcţională, care a fost invocată din oficiu şi admisă de completul iniţial învestit, nu are legătură cu specializarea completului respectiv şi nu putea să conducă la declinarea competenţei în favoarea altor completuri specializate.

Contrar celor reţinute de completul LM 21AII, instanţa a apreciat că este deosebit de relevantă împrejurarea că prezenta cauză a fost repartizată completului nou înfiinţat la data de 01.08.2019, la un moment la care nu exista suspendarea hotărârilor de Colegiu de conducere, motiv pentru care judecătorii învestiţi au efectuat procedura de regularizare în dosar, momentul procesual de stabilire a competenţei fiind cel învederat expres de către legiuitor în cadrul art. 200 alin. (2) C. proc. civ.

De altfel, această cauză a fost repartizată aleatoriu spre soluţionare unui complet specializat în litigii de muncă şi asigurări sociale, înfiinţat prin decizia nr. 47/2019 emisă de Preşedintele Curţii de Apel Ploieşti, act care nu a fost nici anulat, nici suspendat, ci se bucură de prezumţia de validitate, suspendarea hotărârilor de colegiu care au stat la baza emiterii sale neafectând în niciun mod efectele acestuia.

Cu privire la efectele sentinţei nr. 554/21.08.2019, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia Civilă în dosarul nr. x/2019, prin care s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/22.05.2019 şi, respectiv, a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiaşi Colegiu, instanţa a reţinut că pe completurile respective nu se mai repartizează cauze, începând cu data de 21.08.2019, însă dosarele înregistrate anterior acestei date rămân să fie judecate de aceste completuri competente să soluţioneze în această materie. A interpreta în alt mod echivalează cu acordarea unui efect retroactiv suspendării.

În acest context, având în vedere că aprecierea asupra competenţei materiale procesuale, cum este cazul în speţă, se realizează în raport cu data sesizării instanţei, respectiv data de 01.08.2019, moment care se situează anterior pronunţării sentinţei nr. 554/21.08.2019 de către Tribunalul Argeş, secţia Civilă, în mod greşit s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a apelurilor în favoarea altor complete, deopotrivă specializate în soluţionarea litigiilor de muncă, cum este şi completul de faţă, 1A CIV.

Totodată, s-a mai reţinut că nu poate fi primit argumentul potrivit căruia momentul procesual de stabilire a competenţei este cel prevăzut de art. 131 C. proc. civ. şi că decizia Preşedintelui secţiei I Civilă nr. 7/22.08.2019 nu poate nici suspenda, nici anula sau invalida decizia preşedintelui instanţei.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 136 alin. (4) C. proc. civ., a fost admisă excepţia de necompetenţă materială procesuală a completului 1A CIV, fiind declinată competenţa de soluţionare a apelului, în favoarea completului iniţial învestit, LM 21A II.

6. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub dosarul nr. x/2018 la 20.01.2020.

Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completului iniţial învestit al secţiei I Civile a Curţii de Apel Ploieşti pentru următoarele considerente:

Mai întâi, se observă că sunt întrunite condiţiile conflictului negativ de competenţă, având în vedere declinările reciproce pronunţate în aceeaşi cauză de completurile Curţii de Apel Ploieşti, fiind disputată competenţa specializată a acestora, în sensul art. 136 alin. (4) C. proc. civ., în soluţionarea unui litigiu de muncă şi asigurări sociale.

Este adevărat că prin dispoziţiile art. 200 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. s-a instituit un regim derogatoriu în ce priveşte necompetenţa specializată a instanţei, în sensul că în cadrul procedurii de regularizare în prima instanţă se poate trimite dosarul completului specializat competent ori secţiei specializate din instanţa respectivă.

Chiar şi în această situaţie, completul căruia i s-a repartizat cauza îşi păstrează posibilitatea de a-şi invoca necompetenţa materială procesuală în funcţie de obiectul şi natura litigiului, potrivit art. 130, 131 din C. proc. civ., limite procedurale în care s-a încadrat primul complet din cadrul secţiei de contencios administrativ şi fiscal, învestit, de altfel, cu soluţionarea litigiului ca instanţă de control judiciar, în apel.

Cu privire la competenţa specializată a acestui complet, se reţine că prin art. II din Hotărârea nr. 9/22.05.2019 a Colegiului de conducere al Curţii de Apel Ploieşti, s-a decis repartizarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă şi asigurări sociale tuturor secţiilor care nu erau penale din cadrul instanţei.

Ulterior, prin art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Ploieşti a decis repartizarea cauzelor având ca obiect aceste litigii unor completuri specializate nou înfiinţate, formate cu participarea unor judecători din cadrul altor secţii ale instanţei.

Prin aceste hotărâri ale colegiului de conducere date în executarea dispoziţiilor de organizare judiciară, s-a procedat la stabilirea criteriilor şi a procedurii de determinare a specializării şi, de asemenea, la constituirea completurilor specializate în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale.

Cu alte cuvinte, se distinge între, pe de o parte, repartizarea judecătorilor în virtutea specializării acestora, prin stabilirea compunerii completelor respective şi, pe de altă parte, stabilirea criteriilor de determinare a completelor specializate cărora le revine, în consecinţă, competenţa exclusivă de a soluţiona litigiile de muncă şi asigurări sociale.

Argumentele primului complet învestit cu soluţionarea cauzei, care nu au în vedere specializările în materii diferite ale completelor, ci chestiunea litigioasă a nelegalităţii, inclusiv sub aspectul calitativ al compunerii sale, excedează limitele analizei efectuate în regulatorul de competenţă.

Primul complet nici nu contestă, de altfel, că la data învestirii cu soluţionarea cauzei îi revenea competenţa specializată în raport cu obiectul şi natura litigiului, ci invocă efectele produse de pronunţarea sentinţei civile nr. 554/21.08.2019 a Tribunalului Argeş, secţia I civilă.

Astfel, se reţine că hotărârile menţionate anterior ale Colegiului de conducere au fost contestate de judecătorii curţii de apel şi prin sentinţa civilă nr. 554/21.08.2019, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea în temeiul art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, cu rezultatul întreruperii temporare a efectelor acestora.

Este de subliniat că efectele produse până la adoptarea soluţiei de suspendare se menţin, hotărârile de colegiu antereferite nefiind anulate.

Faptul că, urmare a măsurii suspendării, s-a procedat la repartizarea dosarelor de litigii de muncă şi asigurări sociale înregistrate ulterior altor completuri specializate din cadrul secţiei I Civile a Curţii de Apel Ploieşti, nu ar putea constitui un argument valid pentru declinare, atâta timp cât completul de judecată căruia i-a fost repartizat iniţial dosarul şi-a păstrat funcţionalitatea, în sensul programării în şedinţele de judecată, în vederea soluţionării cauzelor cu care a fost învestit.

Suspendarea executării este o măsură provizorie care îşi produce efectele odată cu pronunţarea instanţei de contencios administrativ la 21.08.2019, în timp ce învestirea primului complet de judecată specializat este un fapt epuizat, care s-a realizat anterior, prin înregistrarea cererii de chemare în judecată şi repartizarea în data de 01.08.2019, acestui complet revenindu-i competenţa de soluţionare a cauzei în virtutea principiului repartizării aleatorii, precum şi a continuităţii, potrivit art. 19 C. proc. civ.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, în considerarea principiului asigurării accesului efectiv la justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili că revine competenţa de soluţionarea cauzei completului iniţial învestit din cadrul secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Ploieşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completului iniţial învestit al secţiei I Civile a Curţii de Apel Ploieşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 februarie 2020.