Cassation appeal for misinterpretation of evidence in land restoration and compensation dispute

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C B. S.A - Grupul de Zăcăminte Zemeş - Tazlău, ulterior S.C B. S.A, pronunţarea unei hotărâri prin care să fie obligată pârâta la readucerea la starea avută anterior a terenului în suprafaţă de 1618 mp, situat în localitatea Zemeş, jud. Bacău, ridicarea de pe acest teren a tuturor bunurilor, instalaţiilor şi lucrărilor de exploatare existente şi realizate, evacuarea pârâtei de pe această suprafaţă de teren, precum şi obligarea acesteia la plata sumei de 1400 RON pe lună, începând cu data de 23.02.2008 şi până la eliberarea şi evacuarea de pe teren, cu titlu de contravaloare lipsă folosinţă teren şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa nr. 210 din 7 martie 2011 pronunţată de Tribunalul Bacău a fost admisă excepţia lipsei capacităţii de folosinţă. S-a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. - Grupul de Zăcăminte Zemeş Tazlău, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate de folosinţă.

Împotriva acestei sentinţe A. a declarat apel, care, prin decizia nr. 77/2011 din 14 octombrie 2011 pronunţată de Curtea de apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost admis, a fost anulată civilă nr. 210/7.03.2011 pronunţată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. x/2008, în contradictoriu cu S.C. B. S.A., şi a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În rejudecare, prin sentinţa civilă nr. 279 din 26 septembrie 2014 Tribunalul Bacău a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 1618 RON cu titlu de contravaloare lipsă de folosinţă teren. A respins celelalte capete de cerere formulate de reclamant, ca neîntemeiate. A obligat pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 6600 RON, reprezentând onorariu avocat şi onorarii expert.

Împotriva sentinţei a formulat apel reclamantul A..

Prin decizia civilă nr. 22 din 6 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost respins apelul împotriva sentinţei civile nr. 279/26.09.2014 pronunţată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. x/2008, în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.A., ca nefondat.

Recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 22 din 6 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost admis prin decizia nr. 2413 din 24 noiembrie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a fost casată hotărârea recurată şi a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În motivare, Înalta Curte a reţinut incident motivul de nelegalitate instituit de dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., apreciind, în esenţă, că instanţa de apel nu a analizat, în mod efectiv, argumentele reclamantului şi nu a procedat la o înlăturare, motivat şi argumentat, în mod explicit, a susţinerilor sale şi a probelor administrate şi nici nu a prezentat în mod complet motivele de fapt şi de drept care au format convingerea sa.

Prin decizia nr. 193 din 29 septembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost admis apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 279 din 26.09.2014 pronunţată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. x/2008, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C.B. S.A. Bucureşti. A fost schimbată în parte hotărârea apelată în ce priveşte cuantumul sumei la care pârâtul a fost obligat către reclamant reprezentând contravaloare lipsă de folosinţă teren, respectiv 1793,25 RON, în loc de 1618 RON. S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate. A fost obligată intimata să achite apelantului suma de 95,52 RON cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru din apel şi recurs.

În termen legal, împotriva deciziei instanţei de apel, reclamantul A. a declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., reclamantul A. susţine, în esenţă, încălcarea de către instanţa de apel a principiului înscris în art. 969 alin. (1) C. civ., potrivit căruia convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante.

Prin prisma probatoriului administrat, consideră că a dovedit situaţia de fapt invocată în susţinerea acţiunii.

Arată că societatea intimată a deţinut suprafaţa de 1618 mp teren, proprietatea reclamantului, conform contractului nr. x/1/05.10.2007.

Solicită a se înlătura afirmaţia referitoare la "destinaţia agricolă" a suprafeţei de teren în litigiu.

Precizează că la expirarea contractului, respectiv 28.02.2008, conform cap. VI, art. 7 lit. d) din contrat, pârâta avea obligaţia "să recondiţioneze şi să restituie terenul în starea de folosinţă avută înainte de închiriere", obligaţii pe care pârâta nu şi le-a îndeplinit.

Apreciază că a dovedit care a fost înţelegerea părţilor la momentul încheierii contractului, obligaţia asumată de locatar şi reperul pe care instanţa de fond şi de apel trebuia să îl aibă în vedere.

Referitor la incidenţa prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurentul-reclamant susţine, în esenţă, că lucrările invocate de pârâtă în scopul readucerii terenului la starea iniţială nu au fost efectuate sau, dacă au fost, nu au fost suficiente pentru a complini obligaţia contractuală menţionată.

În sprijinul afirmaţiilor formulate, înţelege să invoce declaraţiile martorilor audiaţi, precum şi concluziile raportului de expertiză tehnică topocadastrală, care identifică bunurile şi instalaţiile aparţinând pârâtei, aflate şi la acest moment pe proprietatea reclamantului.

Totodată, în opinia recurentului, instanţa de apel nu a avut în vedere concluziile raportului de expertiză pedologică care atestă faptul că terenul a fost poluat cu produse petroliere, fiind impropriu pentru agricultură sau alt scop, dar şi faptul că pentru aducerea lui la starea de folosinţă iniţială se impun mai multe operaţiuni de curăţare.

Raportat la aceste argumente, solicită să se constate că sunt întrunite condiţiile pentru atragerea răspunderii civile delictuale, întrucât recurentul-reclamant a suferit un prejudiciu efectiv, context în care legiuitorul stabileşte şi obligaţia plăţii beneficiului nerealizat. Cuantificarea prejudiciului suferit necesită compararea situaţiei actuale a părţii prejudiciate cu situaţia în care s-ar fi aflat aceasta, dacă nu exista încălcarea.

Prin prisma poluării şi afectării pedologice, suprafaţa de teren va avea doar o anumită afectaţie, context în care evaluarea beneficiului nerealizat solicită să fie raportată la preţul chiriei. Înscrisurile depuse în dovedirea acestui capăt de cerere, respectiv contracte de închiriere şi oferte confirmă valoarea din acţiune şi solicită să fie avută în vedere valoarea stabilită iniţial de expert, prin raportare la HCL Zemeş, aceea de 34.648,38 RON.

Recurentul mai susţine că intimata-pârâtă a făcut referire şi la prevederile Legii nr. 13/2007, pentru a justifica apărările şi solicitarea de respingere a cererii de chemare în judecată, însă aplicabilitatea acestor prevederi a fost analizată de CEDO, în cadrul mai multor cauze împotriva României (ex. Cernea v. România).

Pentru menţinerea unui just echilibru între interesul general şi cel particular, în virtutea principiului echităţii şi al dreptului proprietarului la respectarea bunurilor sale, este obligatorie acordarea unei despăgubiri care să acopere prejudiciul suportat de proprietar prin restrângerea prerogativelor recunoscute de art. 480 C. civ.. Conform art. 44 alin. (5) din Constituţie, pentru lucrări de interes general, autoritatea publică este obligată să îl despăgubească pe proprietar pentru daunele aduse solului, plantaţiilor ori construcţiilor, precum şi pentru orice altă daună.

Solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate şi, pe fond, admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei civile nr. 279/26.09.2014, pronunţată de Tribunalul Bacău, în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulate.

Intimata S.C.B. S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, solicitând, în principal, admiterea excepţiei şi, în consecinţă, constatarea nulităţii cererii de recurs, iar, în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

Preliminar, faţă de susţinerea reprezentantei intimatei-pârâte, la acest termen de judecată, vizând împrejurarea că prezenta cerere de recurs a fost formulată de avocat C. fără împuternicire avocaţială acordată pentru calea de atac a recursului, Înalta Curte reţine incidenţa dispoziţiilor art. 69 alin. (2) C. proc. civ. conform cărora: "Avocatul care a asistat pe o parte la judecarea pricinii, chiar fără mandat, poate face orice acte pentru păstrarea drepturilor supuse unui termen şi care s-ar pierde prin neexercitarea lor la timp. El poate să exercite, de asemenea, orice cale de atac împotriva hotărârii date; (…)".

Înalta Curte, examinând, cu prioritate, cererea de recurs formulată de reclamantul A., din perspectiva excepţiei nulităţii recursului invocată de pârâta S.C. B. S.A. BUCUREŞTI prin întâmpinare, în temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 3021 alin. (1) lit. c) şi la) art. 306 alin. (3) din acelaşi act normativ, constată că excepţia este întemeiată.

Potrivit dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, în situaţiile prevăzute expres şi limitativ la punctele 1-9.

Conform art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiată recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele de casare sau modificare instituite de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.

Per a contrario, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea acestora într-unul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ de art. 304 C. proc. civ., sancţiunea care intervine este nulitatea recursului.

În speţă, se constată că reclamantul A. a invocat formal în susţinerea recursului său dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., fără a arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textelor de lege indicate, iar dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-9 ale textului de lege anterior menţionat, astfel cum prevede art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

Întinderea controlului judiciar este condiţionată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs şi de limitele conferite de dispoziţiile legale, iar simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, la modalitatea în care au fost administrate şi analizate probele, precum şi succinta relatare a situaţiei de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanţei de recurs în raport de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.

Este de amintit că instanţa de apel ca instanţă devolutivă are plenitudine de apreciere în ceea ce priveşte probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunităţii administrării probelor în proces din perspectiva utilităţii, concludenţei şi pertinenţei acestora, iar instanţa de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor dispuse.

Recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunţate în apel, indiferent de gradul de nemulţumire al recurentului cu privire la modalitatea de analiză a probatoriului.

În mod formal reclamantul invocă încălcarea dispoziţiilor art. 969 C. civ., în condiţiile în care, din expunerea argumentelor evocate, rezultă cu evidenţă că s-au readus în discuţie doar chestiuni de fond care depăşesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

Recurentul consideră că ar fi dovedit situaţia de fapt invocată în susţinerea acţiunii, în sensul că pârâta nu a efectuat lucrările de recondiţionare şi restituire a terenului conform dispoziţiilor contractuale, invocând în acest sens concluziile raportului de expertiză topocadastrală şi pedologică şi susţinând că instanţa de apel nu ar fi luat în considerare probatoriul administrat în cauză.

Prin argumentele evocate, recurentul-reclamant tinde, în realitate, la o restabilire a situaţiei de fapt, or, reaprecierea probelor administrate în cauză nu mai este posibilă în această etapă procesuală, odată cu abrogarea pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. prin O.U.G. nr. 138/2000 şi a ipotezei reglementate de pct. 10 al art. 304 C. proc. civ. înlăturată prin pct. 41 al Legii nr. 219/2005.

Se constată că întreaga construcţie a recursului reclamantului vizează exclusiv greşita interpretare a probelor de către instanţa de apel, motivele de nelegalitate reglementate de pct. 8 şi 9 C. proc. civ. fiind invocate doar cu scopul de a repune în discuţie probele şi de a solicita instanţei de recurs să reconsidere concludenţa lor (declaraţiile martorilor audiaţi, concluziile expertizei tehnice topocadastrale, concluziile expertizei pedologice etc.), ceea ce nu este permis în această fază procesuală.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalităţii acesteia, instanţa de recurs, soluţionând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării şi dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., obligaţie care revine sub sancţiunea nulităţii, titularului căii de atac promovate.

În consecinţă, constatând că recurentul - reclamant A. nu s-a conformat obligaţiei prevăzută de dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., va aplica cererii de recurs sancţiunea nulităţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 193 din 29 septembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2017.