Expiry of mandatory appeal deadline renders civil debt enforcement appeal inadmissible

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 161 din 27 mai 2015 pronunţată de Tribunalul Arad, în dosarul nr. x/2013, s-a admis în parte acţiunea promovată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul B.; a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 545.562,94 RON reprezentând pretenţii, precum şi suma de 9060,62 RON reprezentând cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru; s-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorar de apărător.

Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, prin decizia civilă nr. 583 din 12 iulie 2016, a respins apelul reclamanta S.C. A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 161 din 27 mai 2015 pronunţată de Tribunalul Arad, în dosarul nr. x/2013.

A admis apelul pârâtului B. declarat împotriva aceleiaşi hotărâri. A schimbat în parte, hotărârea apelată, în sensul că a obligat pârâtul B. să plătească reclamantei suma de 472.501,26 RON cu titlul de pretenţii şi suma de 6.494 RON, reprezentând cheltuieli de judecată. S-a menţinut în rest hotărârea.

A fost obligată reclamanta S.C. A. S.A. la plata către pârâtul B. a sumei de 4.486 RON cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva decizie instanţei de apel, în temeiul art. 488 pct. 6 şi 8 Noul C. proc. civ., reclamanta S.C. A. S.A. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului şi, în consecinţă, modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul admiterii în totalitate a acţiunii precizate.

Intimatul-pârât B. a depus concluzii scrise prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac a recursului, potrivit criteriului valoric.

Preliminar, Înalta Curte reţine că legea aplicabilă litigiului din punct de vedere procesual este C. proc. civ. de la 1865, având în vedere, dispoziţiile tranzitorii ale Legii nr. 76/2012 privind punerea în aplicare a Noului C. proc. civ.

Analizând cu prioritate excepţia tardivităţii declarării recursului invocată din oficiu, în temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii, raportat la prevederile art. 301, cu referire la art. 101 din acelaşi act normativ, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, motiv pentru care recursul va fi respins ca tardiv declarat pentru considerentele care succed:

Potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, acest termen urmând a fi calculat pe zile libere, în conformitate cu dispoziţiile art. 101 C. proc. civ.

Termenul de recurs instituit de art. 301 C. proc. civ. este un termen legal, imperativ (peremptoriu) şi absolut, astfel că, nerespectarea lui atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a mai exercita recursul, concluzie ce rezultă din interpretarea prevederilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ., care statuează că "neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei".

Se constată că recursul a fost declarat la data de 23 septembrie 2016, iar în raport de comunicarea hotărârii recurate la data de 25 august 2016 (potrivit procesului-verbal de predare aflat la dosar apel), acesta a fost formulat cu depăşirea termenului imperativ de 15 zile prevăzut de art. 301 C. proc. civ., fapt ce atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a mai exercita calea de atac, recursul fiind lipsit de funcţia sa procesuală, instanţa neputând păşi la examinarea motivelor invocate.

Distinct de cele reţinute, este de menţionat că, potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ., părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător.

Cum în cauză, recursul a fost declarat cu depăşirea termenului imperativ de 15 zile de la comunicarea hotărârii recurate, iar recurenta nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, pentru a putea fi incidente prevederile art. 103 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul declarat de reclamanta S.C.A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 583 din 12 iulie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C.A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 583 din 12 iulie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, ca tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2017.