Jurisdictional conflict in labor dispute resolved by confirming competence of specialized panel despite suspended internal orders

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa la 1 februarie 2019, sub nr. x/2019, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. şi M. i-au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Teleorman, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa:

1. să dispună recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente, prin raportare la valoarea de referinţă sectorială în cuantum de 440,16 RON, începând cu 9 aprilie 2015 şi de 484,18 RON, începând cu 1 decembrie 2015;

2. să îi oblige pe pârâţi la plata pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţelor salariale, urmând a fi actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, O.G. nr. 57/2015, Legea nr. 293/2015, O.U.G. nr. 20/2016, Legea nr. 153/2017, art. 1.531 şi 1535 C. civ. şi art. 166 Codul muncii.

Prin sentinţa nr. 942 din 29 mai 2019, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. şi M., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Teleorman; i-a obligat pe pârâţi la recalcularea indemnizaţiilor reclamanţilor prin raportare la valoarea de referinţă sectorială în cuantum de 484,18 RON, începând cu 30 ianuarie 2016 şi la plata diferenţei dintre venitul calculat potrivit acestei valori de referinţă şi venitul efectiv plătit, ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi dobânda legală penalizatoare aferentă, până la data plăţii.

Împotriva sentinţei primei instanţe a declarat apel Ministerul Justiţiei.

Cauza a fost repartizată completului LM 25 A III din cadrul Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă la 10 iulie 2019.

Prin încheierea din 22 octombrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a completului LM 25 A III şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completelor specializate din cadrul secţiei I Civile, rămase competente să soluţioneze litigiile de muncă, ca urmare a suspendării executării hotărârii nr. 12/2019 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti.

Pentru a hotărî astfel, completul iniţial învestit a evocat dispoziţiile art. 231 şi art. 269 alin. (1) din Codul muncii şi art. 55 din Legea nr. 304/2004, după care a constatat că obiectul acţiunii vizează un conflict individual de muncă, de competenţa completelor specializate în litigii de muncă şi asigurări sociale, constituie la nivelul secţiilor civile ale tribunalelor.

Totodată, a reţinut că, la nivelul Curţii de Apel Ploieşti, competenţa de soluţionare a apelurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă în materia conflictelor de muncă revenea, de principiu, completelor specializate în litigii de muncă şi asigurări sociale din cadrul secţiei I Civile.

Completul iniţial învestit a constatat că, prin art. II din hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019, Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti a aprobat propunerea preşedintelui secţiei I Civile, în sensul de a se repartiza litigiile de muncă tuturor secţiilor non-penale.

A mai reţinut că, prin art. I din hotărârea nr. 12 din 20 iulie 2019, Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti a aprobat solicitarea Preşedintelui secţiei I Civile de înfiinţare a unor complete specializate în cadrul acestei secţii, formate din toţi judecătorii celor trei secţii non-penale.

Completul iniţial învestit a constatat că, în baza acestei ultime hotărâri, Preşedintele Curţii de Apel Ploieşti a emis decizia nr. 47/2019, prin care a înfiinţat completele specializate în materia litigiilor de muncă, formate din toţi judecătorii secţiilor non-penale, menţionate în anexa la hotărârea nr. 12/2019.

A mai reţinut că judecătorii secţiei a II-a Civile şi a secţiei de contencios administrativ şi fiscal, mutaţi în cadrul secţiei I Civile, au contestat cele două hotărâri de colegiu, solicitând suspendarea executării lor.

În continuare, acelaşi complet a constatat că, prin sentinţa nr. 554 din 21 august 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Argeş, secţia Civilă a dispus suspendarea executării articolului II din hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019 şi a art. I din hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019 ale Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti.

Completul iniţial învestit a reţinut că este lipsit de relevanţă faptul că apelul i-a fost repartizat anterior suspendării executării hotărârilor de colegiu, întrucât momentul procesual de stabilire a competenţei este cel prevăzut de art. 131 C. proc. civ.

Acelaşi complet a apreciat că principalul efect al suspendării constă în faptul că dispoziţiile suspendate ale hotărârilor de colegiu nu mai pot produce efecte juridice, astfel încât nu mai pot fundamenta competenţa funcţională în materia litigiilor de muncă a completelor nou înfiinţate, cu judecătorii tuturor secţiilor non-penale.

Totodată, a reţinut că, din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 7 şi art. 19 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, rezultă că doar colegiul de conducere are competenţa de a stabili componenţa secţiilor/completelor şi de a muta judecătorii dintr-o secţie în alta, iar nu preşedintele instanţei, acesta din urmă având posibilitatea înfiinţării completelor specializate în cadrul unei secţii, cu o componenţă deja stabilită de colegiu.

Completul iniţial învestit a apreciat că această interpretare fundamentează concluzia că suspendarea executării celor două hotărâri de colegiu are ca efect lipsirea de fundament juridic a completelor nou înfiinţate în materia litigiilor de muncă atât în ceea ce priveşte compunerea lor din judecătorii altor secţii decât secţia I Civilă, cât şi sub aspectul competenţei lor de a soluţiona astfel de litigii.

A mai reţinut că, deşi pe rolul şi planificarea secţiei I Civile figurează completele specializate nou înfiinţate, acestea nu au competenţă materială procesuală în materia litigiilor de muncă, fiind nefuncţionale.

De altfel, completul iniţial învestit a subliniat că, în urma suspendării executării celor două hotărâri, prin decizia nr. 7 din 22 august 2019, Preşedintele secţiei I Civile a dispus blocarea completelor nou înfiinţate şi atribuirea litigiilor de muncă completelor existente anterior adoptării hotărârilor de colegiu.

În final, a reţinut că, de vreme ce completelor nou înfiinţate nu le mai pot fi repartizate dosare având ca obiect litigii de muncă, ele nu mai pot soluţiona astfel de cauze, nemaiavând competenţa funcţională atribuită prin hotărârile de colegiu.

Cauza a fost repartizată completului 10A CIV din cadrul aceleiaşi curţi de apel.

Prin încheierea din 11 decembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a completului 10A CIV şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completului iniţial învestit; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competenţă între cele două complete şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, completul ulterior învestit a evocat măsurile dispuse prin hotărârile nr. 9 din 22 mai 2019 şi 12 din 20 iunie 2019 ale Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti, după care a reţinut că aceste hotărâri au fost suspendate, prin sentinţa nr. 554 din 21 august 2019 a Tribunalului Argeş.

Acelaşi complet a reţinut că suspendarea actului administrativ întrerupe temporar efectele juridice produse de acest act pe perioada suspendării.

De asemenea, completul ulterior învestit a constatat că apelul a fost repartizat completului iniţial anterior pronunţării sentinţei prin care s-a dispus măsura suspendării. Or, această măsură produce efecte numai pentru viitor.

Totodată, a apreciat că, dacă completul iniţial s-a dezînvesti pentru că s-a dispus suspendarea efectelor unor acte administrative, ar însemna a se reveni asupra efectelor unui fapt juridic trecut, reprezentat de actul de învestire a instanţei.

Completul ulterior învestit a mai reţinut că verificarea competenţei completului se realizează în raport cu data sesizării completului căruia i s-a repartizat cauza, conform art. 200 şi art. 482 C. proc. civ.

Acelaşi complet a constatat că primul complet şi-a verificat competenţa în faza de regularizare şi nu a constatat incidenţa vreunui caz care să atragă necompetenţa sa, săvârşind astfel acte de procedură sub imperiul hotărârilor de colegiu.

În aceste condiţii, completul ulterior învestit a conchis că primul complet a rămas competent să soluţioneze cauza ce i-a fost repartizată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 7 ianuarie 2019, sub acelaşi număr de dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Dispoziţiile privitoare la conflictul de competenţă sunt aplicabile şi în cazul completelor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti, care se pronunţă prin încheiere, conform art. 136 alin. (1) şi (4) C. proc. civ.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestor texte de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două complete ale aceleiaşi instanţe - LM 25 A III şi 10A CIV din cadrul Curţii de Apel Ploieşti - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între completele sesizate sunt reciproce şi cel puţin unul dintre cele două complete este competent să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Reclamanţii au solicitat recalcularea drepturilor salariale şi plata diferenţelor salariale ca urmare a recalculării acestor drepturi.

Aşadar, acţiunea are ca obiect un conflict individual de muncă.

Potrivit art. 35 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, "în cadrul curţilor de apel funcţionează, în raport cu complexitatea şi numărul cauzelor, secţii sau, după caz, completuri specializate pentru (...) cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale (...)".

Prin raportare la acest text de lege, instanţa supremă constată că apelul declarat împotriva sentinţei primei instanţe a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, fiind repartizat în mod aleatoriu completului LM 25 A III la 10 iulie 2019.

Repartizarea apelului la acest complet s-a făcut în baza hotărârilor nr. 9 din 22 mai 2019 şi 12 din 20 iunie 2019 ale Colegiului de Conducere din cadrul Curţii de Apel Ploieşti, prin care au fost înfiinţate complete specializate în soluţionarea litigiilor de muncă.

Prin sentinţa nr. 554 din 21 august 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019 şi rămasă definitivă prin respingerea recursului declarat împotriva sa, Tribunalul Argeş, secţia Civilă a dispus suspendarea executării art. II din hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019 şi a art. I din hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019 ale Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti.

Faţă de caracterul executoriu al acestei sentinţe, conform art. 14 alin. (4) teza I din Legea nr. 554/2004, se impune determinarea momentului de la care produce efecte măsura suspendării executării în vederea stabilirii completului competent material procesual să soluţioneze apelul.

Astfel, spre deosebire de anularea unui act administrativ, care produce efecte şi pentru trecut, suspendarea executării unui act administrativ reprezintă operaţiunea juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia, producând efecte numai pentru viitor.

Ca atare, efectele produse de hotărârile nr. 9 din 22 mai 2019 şi 12 din 20 iunie 2019 ale Colegiului de Conducere din cadrul Curţii de Apel Ploieşti se menţin pe toată perioada cuprinsă între data adoptării lor şi data la care s-a dispus măsura suspendării executării, respectiv 21 august 2019.

Câtă vreme aceste hotărâri nu au fost anulate printr-o hotărâre judecătorească, ele se bucură în continuare de prezumţia de legalitate.

În aceste condiţii, instanţa supremă reţine că învestirea completului specializat în materia litigiilor de muncă s-a realizat la momentul la care i s-a repartizat în mod aleatoriu apelul declarat în cauză.

Or, repartizarea apelului către acest complet s-a făcut anterior pronunţării sentinţei nr. 554 din 21 august 2019 a Tribunalului Argeş, prin care s-a dispus măsura suspendării executării, respectiv la 10 iulie 2019.

Prin urmare, la momentul învestirii sale, completul specializat în materia litigiilor de muncă era competent material procesual să soluţioneze apelul declarat în cauză.

Cum măsura suspendării executării produce efecte numai pentru viitor, rezultă că această măsură nu a afectat competenţa materială procesuală a completului iniţial, acesta fiind învestit cu soluţionarea apelului anterior datei dispunerii suspendării.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispoziţiilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completului iniţial învestit LM 25 A III din cadrul Curţii de Apel Ploieşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completului iniţial învestit LM 25 A III din cadrul Curţii de Apel Ploieşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 februarie 2020.