Competence conflict between specialized and general civil panels in labor litigation: suspension of administrative acts does not retroactively invalidate jurisdiction vested at case distribution

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău la 12 aprilie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul Sindicatul Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Buzău, în numele membrilor săi: A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., cât şi reclamanţii care nu sunt membri de sindicat, respectiv: DD., EE., FF., GG., HH., II. şi JJ. i-au chemat în judecată pe pârâţii Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa:

1. să îi oblige pe pârâţi să stabilească pentru fiecare reclamant salariul brut lunar, în acord cu dispoziţiile O.U.G. nr. 83/2014 si O.U.G. nr. 57/2015, pentru perioada cuprinsă între 9 aprilie 2015 şi 1 august 2016, la nivelul maxim de salarizare al personalului încadrat în funcţii de acelaşi grad/treaptă profesională şi gradaţie, conform nivelului maxim din acelaşi capitol şi anexă, inclusiv sporurile, adaosurile şi celelalte drepturi de natură salarială, corespunzătoare aceloraşi condiţii de muncă, nivelul maxim acordat pentru familia ocupaţională de la nivelul tuturor Oficiilor de Cadastru şi Publicitate Imobiliară din subordinea Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară;

2. să îi oblige pe pârâţi la emiterea de decizii de încadrare salarială a reclamanţilor cu aplicarea art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014 şi a art. 4 alin. (2) din O.U.G. nr. 57/2015, la nivelul maxim de salarizare aflat în plată pentru funcţia deţinută, începând cu 9 aprilie 2015;

3. să îi oblige pe pârâţi la plata diferenţelor salariale rezultate începând cu 9 aprilie 2015 şi până la 1 august 2016, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală penalizatoare, aferente acestor drepturi, de la data naşterii fiecărui drept în parte şi pana la data plăţii.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile O.U.G. nr. 57/2015, O.U.G. nr. 83/2014, Legea cadru nr. 284/2010, Legea nr. 71/2015 şi Codul muncii.

Prin sentinţa civilă nr. 482/2019 din 8 aprilie 2019, Tribunalul Buzău, secţia I civilă a respins acţiunea formulată de reclamantul Sindicatul Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Buzău, în numele membrilor de sindicat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, pentru lipsa calităţii procesuale pasive; a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul Sindicatul Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Buzău, în numele membrilor de sindicat şi de reclamanţii ca nu sunt membrii sindicat, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Buzău.

Împotriva sentinţei primei instanţe, reclamantul Sindicatul Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Buzău, în numele membrilor săi, a declarat apel.

Cauza a fost repartizată completului LM 17 A II din cadrul Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă la 15 iulie 2019.

Prin încheierea din 16 octombrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a completului LM 17 A II şi şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completelor de judecată din cadrul secţiei I Civile, rămase competente să soluţioneze litigiile de muncă, ca urmare a suspendării executării hotărârii nr. 12/2019 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti.

Pentru a hotărî astfel, completul iniţial învestit a evocat dispoziţiile art. 269 alin. (1) din Codul muncii şi art. 55 din Legea nr. 304/2004, după care a constatat că obiectul acţiunii vizează un conflict individual de muncă, de competenţa completelor specializate în litigii de muncă şi asigurări sociale, constituie la nivelul secţiilor civile ale tribunalelor.

Acelaşi complet a constatat că, prin art. II din hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019, Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti a aprobat propunerea preşedintelui secţiei I Civile, în sensul de a se repartiza litigiile de muncă tuturor secţiilor non-penale.

A mai reţinut că, prin art. I din hotărârea nr. 12 din 20 iulie 2019, Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti a aprobat solicitarea Preşedintelui secţiei I Civile de înfiinţare a unor complete specializate în cadrul acestei secţii, formate din toţi judecătorii celor trei secţii non-penale.

Completul iniţial învestit a constatat că, în baza acestei ultime hotărâri, Preşedintele Curţii de Apel Ploieşti a emis decizia nr. 47/2019, prin care a înfiinţat completele specializate în materia litigiilor de muncă, formate din toţi judecătorii secţiilor non-penale, menţionate în anexa la hotărârea nr. 12/2019.

Acelaşi complet a reţinut că, prin sentinţa nr. 554 din 21 august 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Argeş, secţia Civilă a dispus suspendarea executării art. II din hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019 şi a art. I din hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019 ale Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti.

Completul iniţial învestit a reţinut că este lipsit de relevanţă faptul că apelul i-a fost repartizat anterior suspendării executării hotărârilor de colegiu, întrucât momentul procesual de stabilire a competenţei este cel prevăzut de art. 131 C. proc. civ.

Acelaşi complet a reţinut că suspendarea executării celor două hotărâri de colegiu are ca efect lipsirea de fundament juridic a completelor nou înfiinţate în materia litigiilor de muncă atât în ceea ce priveşte compunerea lor din judecătorii altor secţii decât secţia I Civilă, cât şi sub aspectul competenţei lor de a soluţiona astfel de litigii.

A mai reţinut că, deşi pe rolul şi planificarea secţiei I Civile figurează completele specializate nou înfiinţate, acestea nu au competenţă materială procesuală în materia litigiilor de muncă, fiind nefuncţionale.

De altfel, completul iniţial învestit a subliniat că, în urma suspendării executării celor două hotărâri, prin decizia nr. 7 din 22 august 2019, Preşedintele secţiei I Civile a dispus blocarea completelor nou înfiinţate şi atribuirea litigiilor de muncă completelor existente anterior adoptării hotărârilor de colegiu.

În final, a reţinut că, de vreme ce completelor nou înfiinţate nu le mai pot fi repartizate dosare având ca obiect litigii de muncă, ele nu mai pot soluţiona astfel de cauze, nemaiavând competenţa funcţională atribuită prin hotărârile de colegiu.

Cauza a fost repartizată completului 14A CIV din cadrul aceleiaşi curţi de apel.

Prin încheierea din 12 decembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a completului 14A CIV şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completului iniţial învestit; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competenţă între cele două complete şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, completul ulterior învestit a evocat măsurile dispuse prin hotărârile nr. 9 din 22 mai 2019 şi 12 din 20 iunie 2019 ale Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti, după care a reţinut că aceste hotărâri au fost suspendate, prin sentinţa nr. 554 din 21 august 2019 a Tribunalului Argeş.

Acelaşi complet a reţinut că suspendarea actului administrativ întrerupe temporar efectele juridice produse de acest act pe perioada suspendării.

De asemenea, completul ulterior învestit a constatat că apelul a fost repartizat completului iniţial anterior pronunţării sentinţei prin care s-a dispus măsura suspendării. Or, această măsură produce efecte numai pentru viitor.

Totodată, a apreciat că, dacă completul iniţial s-a dezînvesti pentru că s-a dispus suspendarea efectelor unor acte administrative, ar însemna a se reveni asupra efectelor unui fapt juridic trecut, reprezentat de actul de învestire a instanţei.

Astfel, completul ulterior învestit a reţinut că verificarea competenţei completului se realizează în raport cu data sesizării completului căruia i s-a repartizat cauza, conform art. 200 şi art. 482 C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 7 ianuarie 2020, sub acelaşi număr de dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Dispoziţiile privitoare la conflictul de competenţă sunt aplicabile şi în cazul completelor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti, care se pronunţă prin încheiere, conform art. 136 alin. (1) şi (4) C. proc. civ.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestor texte de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două complete ale aceleiaşi instanţe - LM 17 A II şi 14A CIV din cadrul Curţii de Apel Ploieşti - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între completele sesizate sunt reciproce şi cel puţin unul dintre cele două complete este competent să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Sindicatul reclamanţilor a solicitat recalcularea drepturilor salariale ale reclamanţilor şi emiterea unor noi decizii de salarizare ca urmare a recalculării acestor drepturi.

Aşadar, acţiunea are ca obiect un conflict individual de muncă.

Potrivit art. 35 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, "în cadrul curţilor de apel funcţionează, în raport cu complexitatea şi numărul cauzelor, secţii sau, după caz, completuri specializate pentru (...) cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale (...)".

Prin raportare la acest text de lege, instanţa supremă constată că apelul declarat împotriva sentinţei primei instanţe a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, fiind repartizat în mod aleatoriu completului LM 17 A II la 15 iulie 2019.

Repartizarea apelului la acest complet s-a făcut în baza hotărârilor nr. 9 din 22 mai 2019 şi 12 din 20 iunie 2019 ale Colegiului de Conducere din cadrul Curţii de Apel Ploieşti, prin care au fost înfiinţate complete specializate în soluţionarea litigiilor de muncă.

Prin sentinţa nr. 554 din 21 august 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019 şi rămasă definitivă prin respingerea recursului declarat împotriva sa, Tribunalul Argeş, secţia Civilă a dispus suspendarea executării art. II din hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019 şi a art. I din hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019 ale Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti.

Faţă de caracterul executoriu al acestei sentinţe, conform art. 14 alin. (4) teza I din Legea nr. 554/2004, se impune determinarea momentului de la care produce efecte măsura suspendării executării în vederea stabilirii completului competent material procesual să soluţioneze apelul.

Astfel, spre deosebire de anularea unui act administrativ, care produce efecte şi pentru trecut, suspendarea executării unui act administrativ reprezintă operaţiunea juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia, producând efecte numai pentru viitor.

Ca atare, efectele produse de hotărârile nr. 9 din 22 mai 2019 şi 12 din 20 iunie 2019 ale Colegiului de Conducere din cadrul Curţii de Apel Ploieşti se menţin pe toată perioada cuprinsă între data adoptării lor şi data la care s-a dispus măsura suspendării executării, respectiv 21 august 2019.

Câtă vreme aceste hotărâri nu au fost anulate printr-o hotărâre judecătorească, ele se bucură în continuare de prezumţia de legalitate.

În aceste condiţii, instanţa supremă reţine că învestirea completului specializat în materia litigiilor de muncă s-a realizat la momentul la care i s-a repartizat în mod aleatoriu apelul declarat în cauză.

Or, repartizarea apelului către acest complet s-a făcut anterior pronunţării sentinţei nr. 554 din 21 august 2019 a Tribunalului Argeş, prin care s-a dispus măsura suspendării executării, respectiv la 15 iulie 2019.

Prin urmare, la momentul învestirii sale, completul specializat în materia litigiilor de muncă era competent material procesual să soluţioneze apelul declarat în cauză.

Cum măsura suspendării executării produce efecte numai pentru viitor, rezultă că această măsură nu a afectat competenţa materială procesuală a completului iniţial, acesta fiind învestit cu soluţionarea apelului anterior datei dispunerii suspendării.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispoziţiilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completului iniţial învestit LM 17 A II din cadrul Curţii de Apel Ploieşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completului iniţial învestit LM 17 A II din cadrul Curţii de Apel Ploieşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 februarie 2020.