Territorial jurisdiction for multi-defendant actions fixed at filing despite subsequent dismissal of a defendant for lack of passive procedural capacity

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:

Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Sibiu sub nr. x/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii B. şi S.C. PĂLTINIŞ S.A. solicitând anularea Contractului de vânzare - cumpărare de acţiuni încheiat la 3.04.2013, contract prin care a înstrăinat reclamantul 561.747 acţiuni reprezentând 95,5502 % din capitalul social al S.C. PĂLTINIŞ S.A., restabilirea situaţiei anterioare contractului şi obligarea S.C. PĂLTINIŞ S.A. să opereze în registrul acţionarilor redobândirea respectivă. În subsidiar, reclamantul a solicitat constatarea nulităţii contractului.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâţii B. şi S.C. PĂLTINIŞ S.A. au invocat excepţia insuficientei timbrări a acţiunii, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a S.C. PĂLTINIŞ S.A. şi excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Sibiu.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a S.C. PĂLTINIŞ S.A., prin sentinţa civilă nr. 680 din 5 iulie 2016 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2016, s-a admis excepţia şi pe cale de consecinţă, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta S.C. PĂLTINIŞ S.A..

Totodată, s-a dispus disjungerea acţiunii civile formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul B. şi formarea unui nou dosar, care a primit nr. 1802/85/2016.

Prin sentinţa civilă nr. 681 din 05 iulie 2016, pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2016, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov.

În argumentarea acestei soluţii, s-a reţinut că urmare a constatării lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei S.C. PĂLTINIŞ S.A., competenţa teritorială se stabileşte în funcţie de domiciliul singurului pârât rămas în cauză, B., apreciind că devin astfel aplicabile prevederile art. 107 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Prin sentinţa civilă nr. 2854/2016 din 03 noiembrie 2016, Tribunalul Ilfov, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Ilfov, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea cauzei către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În motivarea acestei soluţii, s-a reţinut că dispoziţiile art. 112 alin. (1) C. proc. civ. instituie o competenţă teritorială alternativă în situaţia cererii de chemare în judecată îndreptată împotriva mai multor pârâţi.

S-a mai reţinut că domiciliul pârâtului B. este în comuna Cernica, judeţul Ilfov, iar sediul pârâtei iniţiale, S.C. PĂLTINIŞ S.A., este în localitatea Păltiniş, judeţul Sibiu şi că ambii pârâţi au invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Sibiu, în temeiul art. 112 alin. (2) C. proc. civ., apreciind că pârâta S.C. PĂLTINIŞ S.A. a fost chemată în judecată doar pentru a fi atrasă competenţa teritorială a acestei instanţe, aceasta fiind, aşadar, un pârât fictiv.

Cu privire la dispoziţiile art. 112 alin. (2) C. proc. civ., s-a reţinut că acestea reprezintă edictarea unei sancţiuni pentru abuzul de drept procesual, manifestat prin încercarea de eludare de către reclamant a dispoziţiilor art. 112 alin. (1) acelaşi cod, prin introducerea în proces a unui pârât fictiv, pentru ca, în felul acesta, să poată fi introdusă cererea de chemare în judecată la instanţa de judecată aleasă de către reclamant.

Prin urmare, pentru a fi incidente dispoziţiile art. 112 alin. (2) C. proc. civ., pârâtul, în raport de care reclamantul îşi alege instanţa competentă teritorial, trebuie să fie fictiv, iar această fictivitate decurge, în mod implicit, nu din lipsa oricărei legături cu raportul juridic litigios, eventual din lipsa calităţii procesuale pasive, ci din abuzul de drept procesual săvârşit de către reclamant, abuz reglementat de prevederile art. 12 alin. (1) C. proc. civ.

În strânsă legătură cu cele reţinute, s-a constatat că împrejurarea că Tribunalul Sibiu a apreciat că se impune admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei S.C. PĂLTINIŞ S.A., cu consecinţa scoaterii acesteia din cauză, nu transformă acest pârât într-unul fictiv şi de altfel, Tribunalul Sibiu nu a examinat îndeplinirea condiţiilor de existenţă a abuzului de drept procesual, pretins săvârşit de către reclamant.

Dincolo de acest aspect, s-a mai reţinut că norma de competenţă teritorială aplicabilă în cauză se stabileşte prin raportare la data formulării cererii de chemare în judecată, iar aceasta a fost introdusă împotriva a doi pârâţi, cu consecinţa incidenţei doar a dispoziţiilor art. 112 alin. (1) C. proc. civ., fiind fără relevanţă admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei S.C. PĂLTINIŞ S.A. şi scoaterea acesteia din cauză, în raport de prorogarea de competenţă instituită în mod expres de ipoteza normei avute în vedere.

Pe de altă parte, Tribunalul Ilfov a apreciat că în cauză oricum nu sunt incidente prevederile art. 112 alin. (2) C. proc. civ., neputându-se reţine că reclamantul a săvârşit un abuz de drept procesual prin chemarea în judecată a pârâtei S.C. PĂLTINIŞ S.A. doar în scopul sesizării Tribunalului Sibiu, cu atât mai mult cu cât capătul doi al cererii are ca obiect obligarea pârâtei la a efectua o anume acţiune, apreciată de către reclamant ca fiind întemeiată.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Sibiu competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prin cererea introductivă de instanţă, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii B. şi S.C. PĂLTINIŞ S.A. solicitând anularea Contractului de vânzare - cumpărare de acţiuni încheiat la 3.04.2013, contract prin care reclamantul a înstrăinat 561.747 acţiuni reprezentând 95,5502 % din capitalul social al S.C. PĂLTINIŞ S.A., restabilirea situaţiei anterioare contractului şi obligarea S.C. PĂLTINIŞ S.A. să opereze în registrul acţionarilor redobândirea respectivă. În subsidiar, reclamantul a solicitat constatarea nulităţii contractului menţionat.

Potrivit dispoziţiilor art. 112 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia.

În speţă, cererea de chemare în judecată a fost introdusă pe rolul Tribunalului Sibiu, ca fiind instanţa de la sediul pârâtei S.C. PĂLTINIŞ S.A..

În ceea ce priveşte incidenţa dispoziţiilor art. 112 alin. (2) C. proc. civ. invocată de pârâţi prin întâmpinare, se constată că în mod corect Tribunalul Ilfov a reţinut că nu sunt aplicabile în cauză în condiţiile în care deşi s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei, nu s-a reţinut săvârşirea unui abuz de drept procesual prin chemarea în judecată a acesteia.

Aşadar, norma de competenţă teritorială aplicabilă se stabileşte la data formulării acţiunii introductive de instanţă şi cum reclamantul a înţeles să cheme în judecată doi pârâţi, conform dispoziţiilor art. 112 alin. (1) C. proc. civ., avea opţiunea alegerii între cele două instanţe deopotrivă competente teritorial potrivit domiciliului, respectiv sediului pârâţilor.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că Tribunalului Sibiu îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, ca fiind instanţa în circumscripţia căreia se află sediul pârâtei S.C. PĂLTINIŞ S.A..

Totodată, Înalta Curte constată că Tribunalului Sibiu îi aparţine competenţa teritorială a soluţionării cauzei şi în raport de petitul doi al cererii iar potrivit prevederilor art. 119 C. proc. civ., cererile în materie de societate, până la sfârşitul lichidării sau, după caz, până la radierea societăţii, sunt de competenţa exclusivă a instanţei în circumscripţia căreia societatea îşi are sediul principal.

Astfel fiind, Înalta Curte, în raport de cele anterior expuse, în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ. raportat la art. 135 alin. (4) din acelaşi cod, va stabili competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Tribunalului Sibiu, ca fiind instanţa pe raza căreia se află sediul principal al pârâtei S.C. PĂLTINIŞ S.A., căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 februarie 2017.