Competence conflict resolved in favor of specialized section for corporate dissolution liability dispute

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Costeşti la 14 martie 2017, înregistrată sub nr. x/2017, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. şi K. au solicitat obligarea pârâţilor L., M. şi N. la plata, în solidar, către reclamanţi a următoarelor sume: 12.937,50 RON către reclamantul A.; 656 RON către reclamantul B.; 7.309,92 RON către reclamantul C.; 224,61 RON către reclamantul D.; 572 RON către reclamantul E.; 1.942,10 RON către reclamantul F.; 3.288,70 RON către reclamanta G.; 1.679,50 RON către reclamantul H.; 1.812,95 RON către reclamantul I.; 767,50 RON către reclamanta K. şi 3.000,03 RON către reclamanta J..

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1349 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1450/2017 din 28 decembrie 2017, Judecătoria Costeşti a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului L. şi a respins acţiunea formulată împotriva acestui pârât pentru lipsa calităţii procesuale pasive; a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor M. şi N.; a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. şi K., în contradictoriu cu pârâţii M. şi N.; i-a obligat pe reclamanţi la plata, în solidar, către pârâtul L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 RON.

Împotriva sentinţei primei instanţe au declarat apel reclamanţii.

Prin decizia nr. 5736/2018 din 20 decembrie 2018, Tribunalul Argeş, secţia Civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanţii-reclamanţi împotriva sentinţei primei instanţe.

Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs reclamanţii.

Prin încheierea din 12 septembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale procesuale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a Civile, de contencios administrativ şi fiscal a aceleiaşi curţi de apel.

Pentru a hotărî astfel, secţia I civilă a constatat că, prin hotărârea nr. 5 din 10 martie 2016 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Piteşti, s-a stabilit că, începând cu 15 martie 2016, toate litigiile cu profesionişti intră în competenţa secţiei a II-a Civile, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Piteşti, indiferent de instanţa care le-a soluţionat în fond.

Secţia I Civilă a mai reţinut că acţiunea a fost formulată împotriva asociaţilor unei societăţi, în prezent desfiinţată şi are ca obiect obligarea acestora la plata drepturilor cuvenite din contractele de arendare, încheiate de reclamanţi cu societatea respectivă.

Aceeaşi secţie a constatat că acţiunea priveşte un litigiu cu profesionişti, dintre cele prevăzute de art. 226 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 71/2011 şi la care se referă hotărârea nr. 5 din 10 martie 2016 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Piteşti.

Costatând că recursul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Piteşti ulterior datei de 15 martie 2016, respectiv la 24 aprilie 2019, secţia I civilă a apreciat că repartizarea cauzei la această secţie s-a făcut cu încălcarea hotărârii nr. 5 din 10 martie 2016 a Colegiului de conducere al Curţii de Apel Piteşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secţiei a II-a Civile, de Contencios şi Administrativ şi Fiscal a Curţii de Apel Piteşti sub nr. x/2017*.

Prin decizia nr. 1729/R-COM din 5 decembrie 2019, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de Contencios şi Administrativ şi Fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale procesuale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I Civile a aceleiaşi curţi de apel; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competenţă între cele două secţii şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, secţia a II-a civilă a reţinut că obiectul cauzei este unul civil, fiind reprezentat de plata unor despăgubiri, în temeiul răspunderii civile delictuale, ca urmare a faptului că prin atitudinea pârâţilor, care au procedat la radierea unei societăţi obligate la plata sumelor menţionate într-o hotărâre judecătorească, executarea silită a debitoarei persoană juridică nu a mai fost posibilă, sumele respective urmând a fi suportate de foştii asociaţi.

Aceeaşi secţie a constatat că în structura Curţii de Apel Piteşti funcţionează două secţii civile, motiv pentru care colegiul de conducere al instanţei stabileşte obiectele din sistemul ECRIS, corespunzătoare fiecărei secţii, conform art. 19 alin. (1) lit. g) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.

Prin Hotărârea nr. 5/2016, Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Piteşti a stabilit că, începând cu 15 martie 2016, în vederea echilibrării volumului de activitate între cele două secţii civile, dosarele din materia litigiilor cu profesionişti, indiferent de tribunalul care le-a soluţionat pe fond, să fie soluţionate de secţia a II-a Civilă; hotărârea îşi produce efectele şi în prezent, neintervenind alte modificări în perioada ce a urmat după adoptarea ei.

Stabilind criteriul de departajare a competenţei între cele două secţii civile ale Curţii de Apel Piteşti, s-a apelat la un criteriu ce ţine de natura litigiului, urmând ca litigiile cu profesionişti să fie atribuite secţiei a II-a Civile, în timp ce celelalte litigii, de natură civilă propriu-zisă, să fie soluţionate în continuare de secţia I Civilă.

Evocând doctrina relevantă în această materie, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Piteşti a reţinut că stabilirea competenţei în raport de obiectul, natura sau valoarea litigiului dedus judecăţii se circumscrie noţiunii de competenţa materială procesuală.

Prin urmare, determinant în stabilirea competenţei materiale procesuale a celor două secţii este criteriul ce ţine de natura litigiului, iar nu exclusiv calitatea persoanelor implicate în proces, aceea de profesionişti.

Concluzia este determinată atât de hotărârea colegiului, menţionată anterior, cât şi de interpretarea dată în soluţionarea recursului în interesul legii prin decizia nr. 18/2016.

Aşadar, calitatea de profesionist a uneia dintre părţi nu poate constitui prin ea însăşi un astfel de criteriu, întrucât nu are nicio acoperire în dreptul pozitiv şi contravine prevederilor art. 122 C. proc. civ.

Aceeaşi secţie a constatat că acţiunea vizează atât sub aspectul cadrului procesual subiectiv activ, cât şi a celui pasiv persoane fizice, neprofesionişti.

Totodată, a constatat că acţiunea are ca obiect plata unor sume de bani pentru o atitudine pretins frauduloasă a pârâţilor, care a determinat imposibilitatea executării unei hotărâri judecătoreşti, pronunţate în contradictoriu cu un profesionist, în prezent radiat.

Aceeaşi secţie a mai reţinut că nu este vorba despre o opoziţie prevăzută de Legea nr. 31/1990 la hotărârea asociaţilor şi nici despre o procedură reglementată de legea specială, ci despre o acţiune de drept comun, întemeiată pe răspunderea civilă delictuală.

Prin urmare, secţia a II-a civilă a apreciat că litigiul dedus judecăţii nu are natura unui litigiu cu profesionişti, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, ci aparţine materiei civile lato-sensu, propriu-zise, ce revine în competenţa de soluţionare a secţiei I a Curţii de Apel Piteşti, conform hotărârii menţionate a colegiului de conducere.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 19 decembrie 2019, sub acelaşi număr de dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Dispoziţiile privitoare la conflictul de competenţă sunt aplicabile şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti, care se pronunţă prin încheiere, conform art. 136 alin. (1) C. proc. civ.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestor texte de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două secţii ale aceleiaşi instanţe, secţia I civilă şi secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel Piteşti - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între secţiile sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două secţii este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Acţiunea are ca obiect despăgubirile pretinse de reclamanţi pentru fraudarea drepturilor lor, ca urmare a radierii societăţii O. S.R.L., prin decizia de dizolvare şi lichidare adoptată de pârâţii N. şi M., în calitate de foşti asociaţi, având drept consecinţă imposibilitatea executării societăţii.

Aşadar, pretinsa faptă ilicită are la bază hotărârea adunării generale a asociaţilor societăţii O. S.R.L., prin care pârâţii N. şi M., în calitate de foşti asociaţi, au aprobat dizolvarea şi lichidarea societăţii în cadrul procedurii reglementate de Legea nr. 31/1990.

Chiar dacă acţiunea a fost întemeiată pe răspunderea civilă delictuală de drept comun, instanţa supremă reţine că pretinsa faptă ilicită a pârâţilor, de adoptare a hotărârii de dizolvare şi lichidare a societăţii, nu poate fi disociată de prevederile Legii nr. 31/1990.

Ca atare, atragerea răspunderii civile delictuale a pârâţilor este indisolubil legată de modul în care aceştia au acţionat în cadrul societăţii O. S.R.L., în calitate de foşti asociaţi.

În aceste condiţii, instanţa supremă reţine că litigiul dedus judecăţii prezintă elemente comune cu cele avute în vedere de art. 226 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 71/2011, referitoare la cererile în materia societăţilor reglementate de Legea nr. 31/1990.

Fiind un litigiu ce prezintă elemente comune cu cele avute în vedere de art. 226 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 71/2011, rezultă că soluţionarea acestuia este de competenţa materială procesuală a unei secţii specializate.

Împrejurarea că niciuna dintre părţile în litigiu nu deţine calitatea de profesionist, în sensul art. 8 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, nu poate conduce la concluzia contrară, din moment ce, conform deciziei nr. 18/2016, pronunţată într-un recurs în interesul legii, competenţa materială procesuală a tribunalelor/secţiilor specializate se determină în funcţie de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 alin. (4), raportat la 136 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 februarie 2020.