Loss of procedural capacity to be sued upon dissolution and radiation of a legal entity without patrimonial succession

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la 13 februarie 2017, sub nr. x/2017, revizuenta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata B.., schimbarea în tot a deciziei civile nr. 48 din 10 ianuarie 2017, pronunţată de acelaşi tribunal în dosarul nr. x/2015.

În drept, cererea a fost întemeiată pe motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În urma ivirii conflictului negativ de competenţă între Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, prin decizia nr. 1190 din 17 aprilie 2018.

Prin decizia civilă nr. 1479A din 4 septembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a intimatei B.. şi a anulat cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 48 din 10 ianuarie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2015.

Împotriva deciziei instanţei de revizuire, A. S.A. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi curţi de apel.

În motivarea recursului, recurenta a prezentat istoricul litigiului, după care a susţinut, în sinteză, că decizia atacată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 78 alin. (3) din O.U.G. nr. 86/2006 şi cu încălcarea dispoziţiilor art. 31 C. civ., art. 38 şi art. 412 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În concret, autoarea recursului a învederat că instanţa de retractare a reţinut în mod greşit că acţiunea civilă a fost introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosinţă.

Recurenta a arătat că, în realitate, calea de atac a revizuirii a fost exercitată în contradictoriu cu o parte care şi-a pierdut capacitatea procesuală de folosinţă pe parcursul procesului.

Astfel, prin dizolvarea persoanei juridice şi încetarea capacităţii procesuale de folosinţă a acesteia, procesul nu încetează, ci este continuat fie de lichidatorul judiciar, fie de succesorii persoanei juridice, conform art. 38 şi art. 412 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În aceste condiţii, recurenta a susţinut că instanţa de revizuire era obligată fie să constate că a intervenit suspendarea de drept a cauzei, fie să întreprindă demersurile solicitate pentru a afla de la U.N.P.I.R. identitatea lichidatorului sau a succesorului intimatei.

Autoarea recursului a mai arătat că instanţa a aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 78 alin. (3) teza I din O.U.G. nr. 86/2006 şi a încălcat dispoziţiile art. 31 C. civ., întrucât noţiunea de patrimoniu include toate drepturile şi obligaţiile evaluabile în bani.

Astfel, odată cu transmiterea portofoliului intimatei către succesorii săi, au fost transmise şi obligaţiile litigioase, inclusiv calităţile procesuale, conform art. 38 C. proc. civ.

Recurenta a învederat că instanţa de revizuire şi-a nesocotit obligaţia de a stărui prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală în aflarea adevărului, refuzând fără temei efectuarea demersurile necesare pentru a afla identitatea succesorului intimatei.

În final, autoarea recursului a conchis că decizia recurată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 22 şi art. 78 C. proc. civ., întrucât instanţa avea obligaţia să dispună introducerea în cauză a succesorului intimatei.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 2 iulie 2019, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.

Prin încheierea din 8 octombrie 2019, Înalta Curte a admis în principiu recursul şi a stabilit termen de judecată la 26 noiembrie 2019, cauza fiind ulterior amânată la 4 februarie 2020.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Autoarea recursului a susţinut, în esenţă, că revizuirea a fost exercitată în contradictoriu cu o parte care şi-a pierdut capacitatea procesuală de folosinţă pe parcursul procesului, însă prin dizolvarea persoanei juridice şi încetarea capacităţii procesuale de folosinţă a acesteia, procesul nu a încetat, ci trebuia continuat fie de lichidatorul judiciar, fie de succesorii persoanei juridice, conform art. 38 şi art. 412 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Criticile anterior evocate pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., conform căruia se poate cere casarea hotărârii date cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Cu privire la aceste critici, instanţa supremă constată că prin raportul final de lichidare şi suplimentul la raport, întocmite de lichidatorul C.. în cadrul procedurii de lichidare a societăţii B.. au fost descrise operaţiunile întreprinse de lichidator, fiind propusă măsura de radiere a acestei societăţi.

În cuprinsul raportului final de lichidare şi al suplimentului la raport nu a fost însă menţionat un succesor în drepturi şi obligaţii al intimatei B..

Ulterior, prin decizia nr. 10 din 20 octombrie 2017, Consiliul naţional de conducere al Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România a dispus radierea intimatei din Registrul formelor de organizare.

În acest context, instanţa supremă reţine că intimata nu are un succesor în drepturi şi obligaţii, nefiind transmis patrimoniul său către un alt subiect de drept.

Împrejurarea că la fostul sediu al intimatei funcţionează o altă societate de practicieni în insolvenţă, condusă de un practician în insolvenţă care a făcut parte din societatea intimată, nu este susceptibilă să conducă la concluzia contrară, din moment ce la dosarul cauzei nu există niciun act care să ateste transmiterea patrimoniului intimatei către această societate.

Având în vedere că drepturile şi obligaţiile intimatei nu au fost transmise către un alt subiect de drept, rezultă că nu a operat transmiterea calităţii sale procesuale pasive, nefiind astfel incident art. 38 C. proc. civ.

De asemenea, instanţa supremă reţine că art. 412 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. nu putea fi aplicat de către instanţa de revizuire, întrucât acest text de lege instituie un caz de suspendare de drept care operează între momentul dizolvării unei persoane juridice şi cel al desemnării lichidatorului. Or, la termenul din 4 septembrie 2018, când a fost invocată excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a intimatei, această parte era deja radiată.

Totodată, aserţiunea recurentei, în sensul că procesul trebuia continuat cu lichidatorul intimatei, nu poate fi primită, având în vedere că, odată cu radierea intimatei, s-a dispus şi descărcarea de gestiune a lichidatorului său.

Titulara recursului a mai susţinut că au fost încălcate dispoziţiile art. 78 C. proc. civ., întrucât instanţa de revizuire avea obligaţia să dispună introducerea în cauză a succesorului intimatei.

Cu privire la această critică, instanţa supremă reţine că acest text de lege nu vizează înlocuirea unei părţi din proces cu o altă parte, ci extinderea cadrului procesual, în sensul introducerii în proces a unei terţ, alături de părţile iniţiale.

Ca atare, această critică urmează a fi înlăturată, întrucât dispoziţiile art. 78 C. proc. civ. nu sunt aplicabile în prezenta cauză.

Prin urmare, criticile subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. sunt nefondate.

Recurenta a mai susţinut că instanţa de revizuire a aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 78 alin. (3) teza I din O.U.G. nr. 86/2006 şi a încălcat dispoziţiile art. 31 C. civ., întrucât noţiunea de patrimoniu include toate drepturile şi obligaţiile evaluabile în bani.

Aceste critici se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., conform căruia se poate cere casarea unei hotărâri date cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Potrivit art. 78 alin. (3) teza I din O.U.G. nr. 86/2006, "societăţile comerciale de practicieni în reorganizare şi lichidare îşi pot transmite întreg patrimoniul SPRL sau IPURL înfiinţate conform prevederilor legale, fără lichidare".

Acest text de lege este aplicabil numai în cazul în care societăţile de practicieni în reorganizare şi lichidare îşi transmit întreg patrimoniul, fără a avea loc lichidarea lor. Or, în prezenta cauză, radierea intimatei a avut loc în urma finalizării procedurii de lichidare a patrimoniului său, astfel cum rezultă din raportul final de lichidare şi suplimentul la raport, întocmite de lichidatorul C..

În aceste condiţii, instanţa supremă reţine că dispoziţiile art. 78 alin. (3) teza I din O.U.G. nr. 86/2006 nu sunt aplicabile în prezenta cauză.

De asemenea, nu poate fi reţinută încălcarea normei de la art. 31 C. civ., care defineşte noţiunea de patrimoniu, întrucât intimata a fost radiată, fără a avea un succesor în drepturi şi obligaţii. Or, în absenţa unui astfel de succesor, nu putea opera transmiterea patrimoniului intimatei.

Ca atare, radierea intimatei a avut drept consecinţă dispariţia sa ca subiect de drept şi, implicit, pierderea capacităţii sale procesuale de folosinţă, astfel încât soluţia de anulare a cererii de revizuire pentru acest motiv este legală.

Prin urmare, criticile subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sunt nefondate.

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din acelaşi act normativ, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta A. S.A. împotriva deciziei instanţei de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1479A din 4 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 februarie 2020.