Insolvency asset sale validity: lack of identity of object bars res judicata challenge to conflicting judgments

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la 30 aprilie 2013, sub nr. x/2013, A. S.R.L. a solicitat deschiderea procedurii generale a insolvenţei în privinţa sa.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2006.

Prin încheierea din 13 mai 2013, pronunţată în dosarul nr. x/2013, Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de debitoarea A. S.R.L. şi a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei în privinţa acestei părţi.

Prin cererea înregistrată în acelaşi dosar, B., în calitate de administrator special al A. S.R.L., a solicitat stabilirea în sarcina lichidatorului a obligaţiei de a nu proceda la valorificarea spaţiului comercial situat în localitatea Drobeta Turnu-Severin, bd. x 16-22 decembrie 1989, nr. 1A, judeţul Mehedinţi, până la momentul soluţionării definitive a dosarelor nr. x/2013 şi y/2013

Prin încheierea din 12 octombrie 2015, pronunţată în dosarul nr. x/2013, Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea având ca obiect stabilirea în sarcina lichidatorului a obligaţiei de a nu proceda la valorificarea spaţiului comercial anterior menţionat, până la momentul soluţionării definitive a dosarelor nr. x/2013 şi y/2013

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la 20 aprilie 2016, sub nr. x/2013/a32, contestatorul B., în calitate de administrator special al A. S.R.L., i-a chemat în judecată pe intimaţii Comitetul Creditorilor, prin C. S.A., Întreprindere Individuală D. şi A. S.R.L., prin lichidator E.., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să anuleze procesul-verbal al licitaţiei din 4 aprilie 2016, actul de adjudecare din 5 aprilie 2016 şi raportul de activitate publicat în B.P.I. nr. 7406/2016 şi, ca efect al nulităţii procesului-verbal de licitaţie şi a actului de adjudecare, să anuleze contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 6 aprilie 2016.

În drept, contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 2, art. 21, art. 116 şi art. 149 din Legea nr. 85/2006 şi art. 11, art. 14 şi art. 15 C. civ.

Prin sentinţa nr. 198/2016 din 30 mai 2016, Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile inadmisibilităţii şi tardivităţii contestaţiei; a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de contestatorul B., în calitate de administrator special al A. S.R.L., în contradictoriu cu intimaţii Comitetul Creditorilor, prin C. S.A., Întreprindere Individuală D. şi A. S.R.L., prin lichidator E..

Împotriva sentinţei primei instanţe, B., în calitate de administrator special al A. S.R.L., a declarat apel, prin care a formulat critici de netemeinicie şi nelegalitate.

Prin decizia nr. 937/2016 din 8 noiembrie 2016, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul B. împotriva sentinţei primei instanţe.

Împotriva deciziei instanţei de apel, B., în calitate de administrator special al A. S.R.L., a formulat cerere de revizuire, prin care a solicitat anularea deciziei atacate pentru încălcarea autorităţii de lucru judecat a încheierii din 12 octombrie 2015, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2013.

În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 415/2017 din 23 mai 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant a avocatului intimatei A. S.R.L.; a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul B., în calitate de administrator special al A. S.R.L., împotriva deciziei instanţei de apel.

Împotriva deciziei instanţei de retractare, B., în calitate de administrator special al A. S.R.L., a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac şi casarea deciziei atacate.

În motivarea recursului, recurentul a relatat istoricul litigiului, după care a susţinut, în esenţă, că prin decizia nr. 937/2016 din 8 noiembrie 2016, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a apreciat că este legală procedura de vânzare a spaţiului comercial în cadrul licitaţiei din 4 aprilie 2016, deşi măsura suspendării acestei proceduri era operantă la acel moment.

În acest sens, autorul recursului a arătat că decizia anterior evocată încalcă autoritatea de lucru judecat a încheierii din 12 octombrie 2015, prin care s-a stabilit că valorificarea spaţiului comercial nu se poate realiza pentru o anumită perioadă de timp.

Aceeaşi parte a susţinut că nu există nicio contrarietate între încheierea din 12 octombrie 2015 şi cea din 4 aprilie 2016, întrucât judecătorul-sindic nu a revenit şi nici nu ar fi putut reveni asupra măsurii suspendării procedurii de valorificare a imobilului anterior menţionat.

Astfel, recurentul a subliniat că există contrarietate numai între încheierea din 12 octombrie 2015 a Tribunalului Mehedinţi şi decizia nr. 937/2016 din 8 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Craiova.

Titularul recursului a mai arătat că măsura suspendării procedurii de valorificare a imobilului a operat în perioada cuprinsă între 12 octombrie 2015 şi 10 mai 2017, când s-a soluţionat definitiv dosarul nr. x/2013, iar vânzarea imobilului a avut loc în perioada suspendării, respectiv la 4 aprilie 2016.

Aceeaşi parte a criticat şi soluţia de respingere a excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a apărătorului intimatei A. S.R.L.

În acest sens, recurentul a arătat că lichidatorul a propus comitetului creditorilor ca doamna avocat F. să o reprezinte pe intimata A. S.R.L. în anumite cauze menţionate în raportul nr. x din 9 decembrie 2016, printre care nu se regăseşte şi dosarul nr. x/2016.

Or, în lipsa unei hotărâri a comitetului creditorilor, lichidatorul nu putea angaja un avocat care să o reprezinte pe debitoarea aflată în insolvenţă, conform art. 23 şi art. 25 lit. g) din Legea nr. 85/2006.

Totodată, recurentul a susţinut că împuternicirea avocaţială de la dosarul de revizuire face referire la un contract de asistenţă juridică încheiat la 14 decembrie 2016, în timp ce contractul de asistenţă juridică depus la dosar a fost încheiat la 19 decembrie 2016.

Aceeaşi parte a arătat că adunarea creditorilor a avut loc la 14 decembrie 2016, deci anterior datei încheierii contractului de asistenţă juridică din 19 decembrie 2016. Or, acest aspect probează faptul că membrii comitetului creditorilor au înţeles să nu aprobe acordarea unui nou mandat avocatului pentru reprezentarea intimatei A. S.R.L. în dosarul de revizuire.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimatul Comitetul Creditorilor, prin G., a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare limitativ prevăzute de lege, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurentul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiei nulităţii recursului.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 2 iulie 2019, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Numai recurentul a depus un punct de vedere la raport, prin care a solicitat admiterea în principiu a recursului.

Prin încheierea din 26 noiembrie 2019, Înalta Curte a respins excepţia nulităţii recursului, pe care l-a admis în principiu.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Recurentul susţine, în esenţă, că decizia nr. 937/2016 din 8 noiembrie 2016, prin care Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a apreciat că este legală procedura de vânzare a spaţiului comercial în cadrul licitaţiei din 4 aprilie 2016, încalcă autoritatea de lucru judecat a încheierii din 12 octombrie 2015, prin care s-a stabilit că valorificarea spaţiului comercial nu se poate realiza pentru o anumită perioadă de timp.

Criticile anterior evocate se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care prevede că se poate cere casarea hotărârii date cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Răspunsul la aceste critici presupune verificarea îndeplinirii condiţiilor instituite de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care au constituit temeiul cererii de revizuire soluţionate prin decizia recurată.

Potrivit acestui text de lege, în forma în vigoare la data începerii procesului, revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

De asemenea, art. 509 alin. (2) C. proc. civ. prevede că pot fi atacate cu revizuire pentru acest motiv şi hotărârile care nu evocă fondul.

Fundamentul revizuirii întemeiate pe motivul contrarietăţii de hotărâri îl reprezintă protejarea efectului negativ al autorităţii de lucru judecat, care presupune tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, conform art. 431 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, pentru incidenţa acestui motiv de revizuire este necesar ca, în dosare diferite, între care există tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, să fie pronunţate hotărâri contradictorii.

O altă condiţie pentru incidenţa acestui motiv de revizuire este aceea ca, în al doilea dosar, să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei.

Verificând îndeplinirea acestor condiţii, instanţa supremă reţine că, în dosarul nr. x/2013, Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a pronunţat încheierea din 12 octombrie 2015, prin care a admis cererea având ca obiect stabilirea în sarcina lichidatorului a obligaţiei de a nu proceda la valorificarea spaţiului comercial situat în localitatea Drobeta Turnu-Severin, bd. x 16-22 decembrie 1989, nr. 1A, judeţul Mehedinţi, până la momentul soluţionării definitive a dosarelor nr. x/2013 şi y/2013

Pe de altă parte, în dosarul nr. x/2013, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a pronunţat decizia nr. 937/2016 din 8 noiembrie 2016, prin care a admis contestaţia având ca obiect anularea procesului-verbal al licitaţiei din 4 aprilie 2016, a actului de adjudecare din 5 aprilie 2016, a raportului de activitate publicat în B.P.I. nr. 7406/2016 şi a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 6 aprilie 2016.

Aşadar, cererile din cele două dosare, în care au fost pronunţate hotărârile anterior evocate, au obiecte diferite.

Nefiind îndeplinită cerinţa identităţii de obiect între cererile din cele două dosare, rezultă că nu a fost încălcat efectul negativ al autorităţii de lucru judecat reglementat de art. 431 alin. (1) C. proc. civ.

Cum condiţiile de admisibilitate a motivului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sunt cumulative, rezultă neîndeplinirea condiţiei identităţii de obiect între cele două dosare face inutilă examinarea celorlalte condiţii.

Prin urmare, criticile subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. sunt nefondate.

Recurentul a criticat şi soluţia de respingere a excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a avocatului intimatei A. S.R.L., susţinând, în esenţă, că, în lipsa unei hotărâri a comitetului creditorilor, lichidatorul nu putea angaja un avocat care să o reprezinte pe debitoarea aflată în insolvenţă, conform art. 23 şi art. 25 lit. g) din Legea nr. 85/2006.

Aceste critici pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., conform căruia se poate cere casarea hotărârii date cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Referitor la aceste critici, instanţa supremă reţine că art. 23 din Legea nr. 85/2006 conferă lichidatorului dreptul de a angaja persoane de specialitate, inclusiv avocaţi, pentru reprezentarea intereselor debitorului.

Ca atare, lichidatorul poate încheia un contract de asistenţă juridică, în numele şi pe seama debitorului.

Lipsa aprobării de către comitetul creditorilor a numirii şi nivelului remuneraţiilor persoanelor angajate de către lichidator nu afectează însă validitatea contractului de asistenţă juridică încheiat de lichidator, în numele şi pe seama debitorului, din moment ce lichidatorul are dreptul de a angaja persoane de specialitate. Astfel, aspectele legate de numirea şi remuneraţia avocatului nu au nicio consecinţă asupra validităţii mandatului acordat reprezentantului avocat.

Celelalte critici referitoare la pretinsele neconcordanţe între contractul de asistenţă juridică şi împuternicirea avocaţială aflate la dosarul de revizuire se circumscriu excepţiei lipsei dovezii calităţii de reprezentant. Or, recurentul a invocat în faţa instanţei de revizuire excepţia lipsei calităţii de reprezentant.

Fiind formulate în legătură cu o altă excepţie decât cea invocată în faţa instanţei de revizuire, criticile referitoare la pretinsele neconcordanţe între contractul de asistenţă juridică şi împuternicirea avocaţială urmează a fi înlăturate.

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din acelaşi act normativ, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul B., în calitate de administrator special al A. S.R.L., împotriva deciziei instanţei de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul B., în calitate de administrator special al A. S.R.L., împotriva deciziei nr. 415/2017 din 23 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 februarie 2020.