Tertiary intervenor’s cassation inadmissible where supported party did not appeal

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la 26 noiembrie 2012, reclamanta S.C. A. S.A. prin lichidator CII B., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A. prin administrator judiciar D. Tg. Jiu, a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare prin care au fost înstrăinate imobilele din Râmnicu Vâlcea, Aleea x, respectiv Motel F. în suprafaţă de 1976,79 mp şi teren aferent în suprafaţă de 8844,24 mp, după cum urmează: contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată nr. 3355/2001, contractul de vânzare-cumpărare nr. x/2001 şi nr. y/2002, obligarea pârâtei să restituie reclamantei imobilele ce au făcut obiectul contractelor atacate şi radierea înscrierilor din cartea funciară nr. x a localităţii Râmnicu Vâlcea, cu plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 948, 966, 968 C. civ. şi ale Legii nr. 7/1996.

Municipiul Râmnicu Vâlcea a formulat cerere de intervenţie în interes propriu solicitând să se constate nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare, de înstrăinare a imobilelor din Aleea x (Motel F. şi teren de 8844,24 mp) şi să fie admisă cererea sa de revendicare pentru terenul din litigiu.

În cauză au mai formulat cereri de intervenţie G., H. şi I..

Prin sentinţa civilă nr. 4223 din 30 octombrie 2014, Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă a admis cererea principală formulată de reclamantă şi a constatat nulitatea absolută a contractelor precizate în cerere.

A fost obligată pârâta să restituie reclamantei imobilele Motel F. din Râmnicu Vâlcea şi terenul de 8844,24 mp, ce au făcut obiectul contractelor.

S-a dispus radierea înscrierilor din Cartea funciară a localităţii Râmnicu Vâlcea cu privire la imobile, astfel: înscrierea nr. 10780/10.10.2001 - nr. crt. 2 - în favoarea S.C. J. S.R.L., în temeiul contractului sub semnătură privată, înscrierea nr. 7980/09.07.2002 - nr. crt. 4 - în favoarea S.C. J. S.A., în temeiul contractului autentificat sub nr. x/09.07.2002, înscrierea nr. 7981/09.07.2002 - nr. crt. 5 în favoarea S.C. C. S.A., în temeiul contractului autentificat sub nr. x/09.07.2002.

A fost respinsă cererea de intervenţie formulată de I..

A fost admisă cererea de intervenţie şi s-a constatat că Municipiul Râmnicu Vâlcea are drept de folosinţă şi dispoziţie asupra terenului de 700 mp - parcare - Râmnicu Vâlcea, judeţul Vâlcea (ce face parte din suprafaţa de 8844,24 mp).

Au fost respinse excepţiile formulate de pârâtă şi a fost obligată aceasta la cheltuieli de judecată în sumă de 3.720 RON către reclamantă şi 1.665 RON către Municipiul Râmnicu Vâlcea.

Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că la 22 noiembrie 2007, S.C. A. S.A. a intrat în procedura falimentului şi că bunul imobil din str. x x, Râmnicu Vâlcea, ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. x/2001 a fost proprietatea firmei reclamante, iar pentru terenul de 8844,25 mp, reclamanta deţinea certificat de proprietate din 06.06.2002.

A mai reţinut prima instanţă că, motelul F. din Râmnicu Vâlcea a fost vândut către S.C. J. S.R.L. Râmnicu Vâlcea prin actul de vânzare-cumpărare nr. x/2001, iar terenul prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x/2002.

În considerentele sentinţei penale nr. 540/2008, pronunţată de Judecătoria Suceava, prin care administratorii fostei S.C. K. S.A. au fost condamnaţi penal, s-a reţinut că au fost analizate toate actele de vânzare-cumpărare a patrimoniului firmei menţionate, precum şi contractul nr. x/2001 prin care a fost înstrăinat Restaurantul F. către S.C. J. S.A., ce ulterior a fost autentificat sub nr. x/2002, reţinându-se că bunul a fost vândut cu preţul cu care era înregistrat în contabilitate, nereactualizat, acelaşi lucru întâmplând-se şi cu terenul.

Astfel, ulterior momentului în care activele şi terenurile au ieşit din patrimoniul S.C. K. S.A., acestea au fost din nou înstrăinate în cadrul grupului de firme controlate de H., valoarea reală a bunurilor era mult superioară celei cu care terenurile şi construcţiile au fost înstrăinate. De altfel, aceste contracte au avut o cauză ilicită, aşa cum s-a statuat în sentinţa penală nr. 540/2008 a Judecătoriei Suceava.

În acest context, s-a reţinut că inculpaţii H. şi L. au fost condamnaţi penal în temeiul art. 10 lit. a) din Legea nr. 78/2000, stabilind cu intenţie valori mai mici ale bunurilor, faţă de valoarea reală a contractelor încheiate.

S-a mai reţinut de asemenea, că Municipiul Râmnicu Vâlcea a solicitat să se constate că are titlu pentru terenul de 700 mp inclus în cel de 8844,24 mp, suprafaţă ce constituie parcare, având drept de administrare şi dispoziţie asupra terenului, iar instanţa a constatat că intervenientul are un drept de folosinţă şi dispoziţie asupra acestui teren de 700 mp, parcare în Râmnicu Vâlcea, Aleea x.

Au fost respinse excepţiile formulate de pârâtă, în întâmpinare, iar lipsa interesului reclamantei invocată de pârâtă s-a reţinut a fi neîntemeiată, bunurile urmând să reintre în patrimoniul reclamantei, care este una şi aceeaşi firmă cu S.C. K. S.A.

Cererea de intervenţie formulată de I. a fost respinsă pentru că, deşi acesta a susţinut că este acţionar al societăţii pârâte, nu a dovedit acest fapt, iar celelalte cereri de intervenţie au fost anulate ca netimbrate.

Cererea reclamantei S.C. A. S.A., formulată în temeiul dispoziţiilor art. 281 C. proc. civ., prin care a solicitat lămurirea dispoziţiilor din cuprinsul dispozitivului sentinţei referitoare la indicarea concretă a contractelor a căror nulitate a fost constatată de instanţă, a fost admisă prin încheierea din 3 martie 2015, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă, sentinţa având următorul dispozitiv:

"Admite cererea principală formulată de reclamanta S.C. A. S.A. (fostă S.C. K. S.A.), societate în faliment reprezentată prin lichidator judiciar C.I.I. B., cu sediul în Focşani, judeţul Vrancea, în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A., cu sediul în Tg. Jiu, judeţul Gorj, prin lichidator judiciar D., cu sediul în Tg. Jiu, str. x, bloc P+E, judeţul Gorj şi, în consecinţă;

Constată nulitatea absolută a contractelor precizate în cerere, respectiv: contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată înregistrat sub nr. x/08.10.2001, încheiat la data de 08.10.2001, între S.C. K. S.A. şi S.C. J. S.R.L., contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/08.07.2002 la BNP M., încheiat între S.C. K. S.A. şi S.C. J. S.A., contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/08.07.2002 la BNP M., încheiat între S.C. J. S.A. şi S.C. C. S.A.

Obligă pârâta S.C. C. S.A., să restituie imobilele Motel F. din Rm. Vâlcea şi terenul de 8844,24 mp, ce au făcut obiectul contractelor, către reclamantă.

Dispune radierea înscrierilor din Cartea funciară a localităţii Rm. Vâlcea cu privire la imobile (Înscrierea nr. 10780/10.10.2001(nr. crt. 2) în favoarea S.C. J. S.R.L., în temeiul contractului sub semnătură privată, Înscrierea nr. 7980/09.07.2002 (nr. crt. 4) în favoarea S.C. J. S.A, în temeiul contractului autentificat sub nr. x/09.07.2002, Înscrierea nr. 7981/09.07.2002 (nr. crt. 5) în favoarea S.C. C. S.A., în temeiul contractului autentificat sub nr. x/09.07.2002).

Respinge cererea de intervenţie formulată de I., domiciliat în judeţul Vâlcea.

Admite cererea de intervenţie, dosar, şi constată că Municipiul Râmnicu Vâlcea, cu sediul administrativ în Rm. Vâlcea, judeţul Vâlcea, are drept de folosinţă şi dispoziţie, asupra terenului de 700 mp - parcare - Rm. Vâlcea, judeţul Vâlcea (ce face parte din suprafaţa de 8844,24 mp).

Respinge excepţiile formulate de pârâta S.C. C. S.A.

Obligă pârâta S.C. C. S.A. la cheltuieli de judecată: 3720 RON către reclamantă şi 1665 RON către Municipiul Rm. Vâlcea".

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termen legal, reclamanta S.C. A. S.A. (fostă S.C. K. S.A.) şi pârâta S.C. C. S.A.

Prin decizia nr. 42/A-COM din 19 ianuarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de reclamanta S.C. A. S.A. şi de pârâta S.C. C. S.A., precum şi cererea de intervenţie promovată de intervenientul H..

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut cu privire la apelul promovat de reclamanta S.C. A. S.A. referitor la suprafaţa de 700 mp-parcare, situată în municipiul Râmnicu Vâlcea, Aleea x, suprafaţă ce face parte din suprafaţa totală de 8844,24 mp, că în mod legal şi temeinic, instanţa de fond a admis cererea de intervenţie promovată de Municipiul Râmnicu Vâlcea şi a constatat că acesta are drept de folosinţă şi dispoziţie asupra acestui teren.

În acest sens s-a reţinut că actul prin care a fost delimitat domeniul public a făcut obiectul cercetării judecătoreşti, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ a statuat în mod irevocabil, prin decizia nr. 2841/2006, că H.G. nr. 1362/2001 care delimitase şi suprafaţa de 700 mp situată în punctul "parcare" în Municipiul Râmnicu Vâlcea aparţine domeniului public.

Apelul declarat de pârâta S.C. C. S.A. s-a apreciat a fi nefondat, deoarece hotărârea atacată a cuprins motivele de fapt şi de drept ale judecătorului fondului care au stat la baza pronunţării sentinţei, fiind coroborate cu toate probele de la dosar, precum şi cu interpretările dispoziţiilor legale în materie.

Cu privire la imobilele înstrăinate de către H. şi L., s-au reţinut menţiunile sentinţei penale nr. 540/2008 a Judecătoriei Suceava, care a stabilit cu certitudine că vânzarea activelor şi a terenurilor aferente a fost o acţiune unitară, concepută de aceştia, care au folosit demersuri în aparenţă cu respectarea dispoziţiilor legale, însă printr-o îndeplinire formală a condiţiilor prevăzute de lege în materie.

În concluzie, instanţa de apel a reţinut, aşa cum a menţionat şi prima instanţă în considerentele sentinţei atacate, că actele de înstrăinare au avut o cauză ilicită, aşa cum s-a statuat în sentinţa penală nr. 540/2008 a Judecătoriei Suceava, prin care au fost condamnaţi inculpaţii H. şi L. şi, că potrivit art. 22 din C. proc. pen., hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile, cu privire la existenţa faptei şi a persoanelor vinovate.

Apelul declarat de pârâta S.C. C. S.A. s-a apreciat, de asemenea, că este nefondat, sens în care a fost respinsă şi cererea de intervenţie astfel cum a fost precizată, promovată de H. în sprijinul S.C. C. S.A., pentru aceleaşi motive ce au fost analizate şi reţinute în considerente.

Astfel, susţinerea intervenientului, potrivit căreia, este acţionar majoritar la S.C. C. S.A. şi că aceasta deţine în continuare active şi bunuri imobile ce au făcut obiectul anulării contractelor deduse judecăţii este nefondată, având în vedere că acesta a fost condamnat definitiv, stabilindu-se toată activitatea infracţională a acestuia, cu referire la convenţiile încheiate care aveau cauze ilicite.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, intervenientul H. a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate în vederea administrării unui probatoriu complet, respectiv efectuarea unei expertize contabile şi de evaluare imobiliară, pentru a se verifica dacă există motive de nulitate a actului juridic dedus judecăţii.

În memoriul de recurs semnat doar de către intervenient, recurentul H. a menţionat că şi S.C. C. S.A., prin lichidator judiciar D., are calitatea de recurentă, însă acest fapt este contrazis de către lichidatorul judiciar, prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei la data de 1 noiembrie 2016, prin care a arătat în mod expres că nu formulează recurs în cauza de faţă.

În argumentarea motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul H. arată că hotărârea pronunţată a fost dată cu aplicarea greşită a legii, întrucât instanţa de fond a respins excepţia de netimbrare a acţiunii, iar instanţa de apel a arătat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 77 din Legea 85/2006, astfel că, sub acest aspect consideră că s-a făcut o greşită aplicare a legii.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurentul consideră că instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecaţii a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.

În acest context, susţine că deşi, în decizia penală nr. 1158/06.06.2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală în dosarul nr. x/2005, s-a reţinut că "Nu se poate dispune anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate întrucât acestea nu sunt false sau falsificate, în sensul legii penale, ci, eventual, aşa cum s-a reţinut prin rechizitoriu, afectate de nulitate, în temeiul legii civile. În consecinţă, situaţia acestor contracte si implicit a terenurilor, urmează a fi clarificată pe calea acţiunii specifice", totuşi instanţa de fond nu a verificat dacă s-au respectat dispoziţiile legii civile.

Prin întâmpinarea depusă la data de 5 octombrie 2016 de intimata S.C. A. S.A. a solicitat respingerea recursului declarat de intervenientul accesoriu H., ca neavenit, faţă de adresa nr. x/21.01.2016, comunicată de către lichidatorul judiciar D., prin care acesta a arătat în mod expres că nu intenţionează să formuleze recurs în cauza de faţă.

Intimatul Municipiul Râmnicu Vâlcea, prin întâmpinarea depusă la 19 septembrie 2016 a solicitat respingerea recursului declarat de intervenientul accesoriu H., ca neavenit, fără a mai fi necesară intrarea în cercetarea fondului cauzei.

La termenul de judecată din 18 ianuarie 2017, Înalta Curte a pus în discuţia părţilor admisibilitatea recursului, în raport de dispoziţiile art. 56 C. proc. civ., rămânând în pronunţare pe acest aspect.

În conformitate cu art. 56 C. proc. civ., "Apelul sau recursul făcut de cel care intervine în interesul uneia dintre părţi se socoteşte neavenit, dacă partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăşi apel sau recurs".

Norma citată consacră o limitare a exerciţiului dreptului titularului unei cereri de intervenţie accesorie de a uza de căile de atac deschise împotriva unei hotărâri judecătoreşti, în sensul condiţionării valorificării acestui drept de declararea aceleiaşi căi de atac de către partea în interesul căreia s-a formulat intervenţia de către terţ.

Neîndeplinirea acestei condiţii conduce la însăşi inadmisibilitatea căii de atac declarate de către intervenient, deoarece acesta nu are deschisă calea procesuală vizată de textul de lege. Sancţiunea ce operează în acest caz este explicit prevăzută în art. 56 C. proc. civ., respectiv aceea a respingerii ca neavenite a căii de atac.

Atare limitare a dreptului terţului intervenient poate fi invocată pe calea excepţiei inadmisibilităţii căii de atac, excepţie absolută şi peremptorie, ce împiedică analiza motivelor de recurs.

Rezultă, aşadar că în considerarea poziţiei subordonate procesual a intervenientului accesoriu, calea de atac de reformare declarată de acesta poate fi socotită validă, deci admisibilă, doar atunci când însăşi partea pe care intervenientul o sprijină în proces a înţeles să declare şi ea apel sau recurs, în caz contrar, sancţiunea pe care legea o impune este aceea a respingerii ca neavenită a căii de atac.

În cauza de faţă, H. a avut calitatea de intervenient accesoriu în apărarea apelantei-pârâte S.C. C. S.A., astfel că, în sensul dispoziţiilor legale evocate, acesta putea declara în mod valabil recurs, numai dacă împotriva deciziei Curţii de Apel Piteşti ar fi înţeles să declare recurs S.C. C. S.A.

Menţionarea de către intervenient, în cererea de recurs, a faptului că recursul este declarat şi de către S.C. C. S.A., fără ca această societate, prin administrator judiciar, să fi declarat în termen recurs, conform dispoziţiilor legale, nu complineşte condiţia impusă de art. 56 C. proc. civ.

Cum pârâta S.C. C. S.A. nu a declarat recurs, iar singurul care a înţeles să exercite această cale de atac a fost intervenientul-accesoriu H., se impune respingerea recursului ca neavenit, fără a mai intra în cercetarea fondului.

Nefiind îndeplinită condiţia prevăzută de art. 56 C. proc. civ. pentru ca recursul să fie admisibil, Înalta Curte, faţă de considerentele expuse, va respinge ca neavenit recursul declarat de intervenientul H., pe care îl va obliga, în temeiul art. 274 C. proc. civ., să plătească intimatei-reclamante S.C. A. S.A. - prin lichidator judiciar CII B. suma de 3.600 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, conform facturii aflate la dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca neavenit recursul declarat de intervenientul H. împotriva deciziei nr. 42/A-COM din 19 ianuarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Obligă recurentul-intervenient H. să plătească intimatei - reclamante S.C. A. S.A. - prin lichidator judiciar CII B. suma de 3.600 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2017.