Unpaid stamp duty annuls appeal, leaving supplier's price claim barred

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei Tribunalului Bihor, secţia a II-a civilă la data de 30 septembrie 2016, legal timbrată, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligaţi în solidar pârâţii S.C. B. S.R.L. şi C. la plata sumei de 467.040,14 RON, reprezentand pret neachitat, reactualizată, cu penalităţi în cuantum de 0,01 % pe zi de întârziere, de la data scadenţei şi până la plata efectivă.

A solicitat obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa nr. 136/LP din data de 6 iunie 2018, Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul C..

A admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. şi, în consecinţă:

A obligat pârâta S.C. B. S.R.L. să plătească reclamantei S.C. A. S.R.L. suma de 467.040,14 RON reprezentând preţ neachitat, actualizată cu indicele de inflaţie de la data plăţii, cu penalităţi de 0,01% pe zi de întârziere de la data scadenţei fiecărei facturi, până la data plăţii efective a debitului.

A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., contradictoriu cu pârâtul C., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva deciziei anterior menţionate au formulat apel pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând respingerea cererii de chemare în judecată, faţă de S.C. B. S.R.L. şi reclamanta S.C. A. S.R.L., care a solicitat, în principal, desfiinţarea, în parte, a sentinţei atacate, în sensul obligării pârâtului C. la plata, în solidar cu pârâta B. S.R.L., a debitului neachitat în cuantum de 467.040,14 RON, reactualizat cu penalităţi de 0,01% pe zi de întârziere de la data scadenţei până la data efectivă a plăţii.

În subsidiar, apelanta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a solicitat respingerea excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului C., ca neîntemeiată.

Totodată, apelanta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a solicitat cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat.

Prin decizia nr. 307/C din 20 noiembrie 2018 pronunţată în cauză, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta S.C. A. S.R.L.

A admis apelul declarat de apelanta-pârâtă S.C. B. S.R.L., societate în insolvenţă, în contradictoriu cu intimaţii S.C. A. S.R.L. şi C., împotriva sentinţei nr. 136/LP din data de 6 iunie 2018 pronunţate de Tribunalul Bihor, pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că a înlăturat dispoziţiile de admitere, în parte, a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. şi de obligare a pârâtei să plătească reclamantei suma de 467.040,14 RON actualizată cu indicele de inflaţie de la data plăţii, cu penalităţi de 0.01% pe zi de întârziere de la data scadenţei fiecărei facturi, până la data plăţii efective a debitului.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

Nu au fost acordate cheltuieli de judecată în apel.

La data de 11 ianuarie 2019, recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 307/C din 20 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 17 ianuarie 2019.

Prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

În ceea ce priveşte dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-reclamantă a formulat critici vizând modul în care instanţa de apel a soluţionat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului-pârât C., prin prisma cerinţelor impuse de art. 36 C. proc. civ., în raport cu probatoriul administrat.

A precizat că, în aplicarea şi interpretarea art. 36 C. proc. civ., instanţa de apel nu a ţinut cont de faptul că, din conţinutul actului adiţional la contractul de furnizare rezultă că intimatul-pârât C. şi-a exprimat în mod direct consimţământul, în calitate de garant, întrucât acesta a achiziţionat o ştampilă cu semnătura sa, pe care a folosit-o, în mod conştient, atât la întocmirea altor documente, cât şi la semnarea actului adiţional în discuţie.

Intimaţii-pârâţi nu au formulat întâmpinare.

În cauză a fost întocmit, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., raportul asupra admisibilităţii recursului declarat de recurenta-reclamantă, în cuprinsul căruia s-a apreciat că recursul este admisibil în principiu şi declarat în termen, dar nu a fost achitată taxa de timbru judiciar în valoare de 4237,5 RON.

S-a mai apreciat că motivele invocate nu permit exercitarea controlului de legalitate din perspectiva art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor instanţei cuprinse în încheierea de şedinţă din data de 4 octombrie 2019, raportul asupra admisibilităţii recursului a fost comunicat părţilor din proces, cărora li s-a pus în vedere să formuleze, în scris, un punct de vedere asupra acestuia, în termen de 10 zile de la comunicare.

Prin rezoluţia de primire din 17 ianuarie 2019, în sarcina recurentei-reclamante S.C. A. S.R.L. a fost stabilită obligaţia de a achita o taxă judiciară de timbru de 4237,5 RON, conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

La termenul din data de 31 ianuarie 2020, acordat pentru analizarea admisibilităţii în principiu a recursului în completul de filtru, constatând că recursul formulat de către recurenta-reclamantă nu a fost timbrat, deşi aceasta a fost înştiinţată cu privire la obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru de 4237,5 RON, Înalta Curte a invocat, din oficiu şi a rămas în pronunţare asupra excepţiei de netimbrare a recursului, ce urmează a fi analizată cu prioritate faţă de restul aspectelor invocate prin cererea de recurs.

Excepţia de netimbrare va fi admisă şi recursul va fi anulat, ca netimbrat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menţionat, taxele fiind datorate atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice.

Alineatul 1 al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege.

Conform dispoziţiilor art. 32 din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege.

În conformitate cu dispoziţiile art. 197 C. proc. civ.:

"În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată în condiţiile legii".

În cauză se constată că cererea formulată de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., având ca obiect recurs declarat împotriva deciziei nr. 307/C/2018-A din 20 noiembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, nu a fost timbrată anticipat.

Se mai constată că, până la acest termen, recurenta-reclamantă nu s-a conformat dispoziţiei instanţei de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 4237,5 RON.

Reţinând că, în speţă nu operează nicio scutire legală de la obligaţia timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor legale mai sus redate şi să dispună anularea, ca netimbrat, a recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 307/C/2018-A din 20 noiembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2020.