Jurisdictional conflict resolved: social-insurance court competent for creator's allowance cessation dispute.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 9 februarie 2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne şi Casa Naţională de Pensii Publice, anularea deciziei nr. 138045 din 5 ianuarie 2016 prin care s-a dispus încetarea plăţii indemnizaţiei prevăzute de Legea nr. 8/2006, precum şi constatarea şi stabilirea calităţii/menţinerii calităţii de beneficiar al prevederilor Legii nr. 8/2006, cu consecinţa acordării drepturilor cuvenite începând cu data de 1 ianuarie 2016.

În motivare, reclamantul a arătat, în esenţă, că este pensionar şi membru al Uniunii de Creaţie Interpretativă a Muzicienilor din România, persoană juridică de utilitate publică, apreciind că îndeplineşte condiţiile pentru acordarea indemnizaţiei prevăzute de Legea nr. 8/2006. A arătat astfel că este nelegală decizia pârâtei, prin care s-a dispus încetarea plăţii pe motiv că, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 223/2015, a pierdut calitatea de pensionar al sistemului public de pensii, devenind pensionar al sistemului pensiilor militare de stat. În esenţă, reclamantul a apreciat că o asemenea interpretare este discriminatorie şi aduce atingere dreptului său de proprietate asupra indemnizaţiei.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 1, 7, 10, 11 şi următoarele din Legea nr. 554/2004, ale Legii nr. 8/2006 şi ale art. 2, art. 5 pct. 2, art. 6, art. 8, art. 12 lit. b) şi art. 122 din Legea nr. 223/2015.

Prin cererea precizatoare depusă la data de 18 februarie 2016, reclamantul a arătat că înţelege să solicite şi anularea hotărârii nr. 13630 din 10 februarie 2016 emisă de Ministerul Afacerilor Interne - Comisia de Contestaţii Pensii, iar prin cererea precizatoare din 17 martie 2016 a arătat că înţelege să se judece şi cu Ministerul Afacerilor Interne - Comisia de Contestaţii Pensii în calitate de pârât.

Pârâta Casa Naţională de Pensii Publice a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă.

Pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.

Pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Comisia de Contestaţii Pensii a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Prin sentinţa civilă nr. 4211 din 23 iunie 2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

În acest sens, Tribunalul a reţinut dispoziţiile art. 5 alin. (4) din Legea nr. 8/2006, potrivit cărora decizia emisă în temeiul acestui act normativ poate fi contestată în condiţiile Legii nr. 554/2004, precum şi faptul că emitentul actului atacat este autoritate publică centrală, astfel că, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2204, ţinând seama de rangul autorităţii emitente, competenţa revine curţii de apel.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal care, prin sentinţa nr. 2803 din 29 septembrie 2016 a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

În pronunţarea acestei soluţii cea de-a doua instanţă a reţinut, în esenţă, raportat la datele speţei, că instanţele de contencios administrativ sunt competente doar în ceea ce priveşte litigiile ce poartă asupra eliberării dovezii privind calitatea de membru al uniunilor de creatori, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 8/2006, toate celelalte chestiuni litigioase privind indemnizaţia prevăzută de Legea nr. 8/2006 intrând în domeniul jurisdicţiei asigurărilor sociale, potrivit art. 9, sensul care trebuie dat dispoziţiilor art. 5 alin. (4) din lege, potrivit cărora decizia de punere în plată poate fi contestată de solicitant în condiţiile Legii nr. 554/2004, fiind acela că sunt aplicabile condiţiile de contestare prevăzute de Legea contenciosului administrativ, precum necesitatea parcurgerii procedurii prealabile ori termenele de contestare.

Astfel învestit, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 11904 din 21 decembrie 2016 a admis excepţia de necompetenţă materială invocată de reclamant, a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În pronunţarea acestei hotărâri Tribunalul a apreciat că, în raport de obiectul acţiunii, legea nu face distincţie între mai multe feluri de decizii ce pot fi emise (decizie de stabilire indemnizaţie, decizie de suspendare a indemnizaţiei, decizie de încetare a indemnizaţiei sau decizie de plată a indemnizaţiei), ci doar prevede că plata indemnizaţiei se va face în baza unei decizii ca act administrativ. Or, se arată, unde legea nu distinge, nimeni nu poate să distingă (ube lex nopn distinguit nec nos distingvere debemus).

A reţinut instanţa că, şi în situaţia în care s-ar admite că decizia de încetare a plăţii indemnizaţiei acordate în baza Legii nr. 8/2006 ar constitui un tip de decizie ce nu poate fi contestat pe calea contenciosului administrativ, un capăt de cerere ce îl constituie constatarea calităţii de beneficiar al prevederilor Legii nr. 8/2006 nu poate fi disjuns de capătul de cerere privind anularea deciziei, dat fiind că, pentru a fi analizată legalitatea şi temeinicia deciziei, judecătorul va trebui să analizeze cu prioritate dacă reclamantul este beneficiar al Legii nr. 8/2006.

Înalta Curte, legal învestită în temeiul art. 135 C. proc. civ., cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă stabileşte că Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale este instanţa competentă material în soluţionarea cauzei, pentru motivele ce se vor arăta.

Prin demersul judiciar iniţiat reclamantul a solicitat anularea deciziei nr. 13.8045 din 5 ianuarie 2016 prin care s-a dispus încetarea plăţii indemnizaţiei acordate în baza Legii nr. 8/2006 privind instituirea indemnizaţiei pentru pensionarii din sistemul public de pensii, membrii ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică.

Potrivit art. 3 alin. (1), conducerea uniunilor de creatori va atesta calitatea de membru, la cererea persoanelor interesate, iar dovada eliberată în acest sens "poate fi contestată potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004", aşa cum prevede art. 3 alin. (2).

Art. 4 prevede că stabilirea şi plata indemnizaţiei lunare se efectuează de către casa teritorială de pensii în a cărei rază solicitantul îşi are domiciliul sau reşedinţa, iar potrivit art. 5 alin. (3), punerea în plată se face în baza deciziei casei teritoriale de pensii competente.

Art. 5 alin. (4) prevede că "decizia prevăzută la alin. (3)", aşadar decizia de punere în plată, "poate fi contestată de solicitant, în condiţiile Legii nr. 554/2004".

Potrivit art. 9 din Legea nr. 8/2006, prevederile referitoare la stabilirea, suspendarea, încetarea, plata pensiilor, răspunderea juridică şi jurisdicţia din domeniul pensiilor din sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale se aplică în mod corespunzător şi indemnizaţiei acordate în baza Legii nr. 8/2006, stabilite în condiţiile prezentei legi, articolul 3 al aceleiaşi legi stabilind competenţa exclusivă a instanţelor de contencios administrativ doar cu privire la litigiile ce poartă asupra eliberării calităţii de membru al acestor tipuri de uniuni de creatori.

Calitatea reclamantului de membru al uniunii de creatori nu este obiect de dispută, în cauză fiind puse în discuţie calitatea reclamantului de pensionar al sistemului public de pensii, cuantumul indemnizaţiei calculată în funcţie de pensia cuvenită, plata efectivă acesteia - aspecte ce intră în domeniul de analiză a dispoziţiilor cuprinse în art. 9 din Legea nr. 8/2016 ce situează speţa în sfera de jurisdicţie a asigurărilor sociale.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte stabileşte că Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale este instanţa competentă material în soluţionarea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 16 februarie 2017.