Negative competence conflict in labor dispute: jurisdiction of specialized panel preserved despite suspension of administrative acts

Asupra conflictului negativ de competenţă,

Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

I. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa sub nr. x/15.01.2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL JUSTIŢIEI, CURTEA DE APEL BUCUREŞTI şi TRIBUNALUL BUCUREŞTI, reîncadrarea sa şi recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente raportat la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 440,16 RON (reprezentând VRS 405 RON ce trebuia acordată la nivelul anului 2007, la care se adaugă majorările cu 8,5 % conform O.G. nr. 13/2008) începând cu 09.04.2015, respectiv de 484,18 RON (cuantum ce cuprinde majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015) începând cu 1 decembrie 2015 şi repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze, respectiv obligarea pârâţilor la plata pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care este îndreptăţită şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 652 din data de 11 aprilie 2019, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL JUSTIŢIEI, invocată de acesta şi a constatat că pârâtul TRIBUNALUL BUCUREŞTI este decăzut din dreptul de a invoca excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.

A admis acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL JUSTIŢIEI, CURTEA DE APEL BUCUREŞTI şi TRIBUNALUL BUCUREŞTI şi a obligat pârâţii la recalcularea indemnizaţiilor reclamantului prin raportare la o valoare de referinţă sectorială (VRS) în cuantum de 440,16 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015 şi raportat la VRS 484,18 RON, începând cu data de 1 decembrie 2015.

A obligat pârâţii la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plăţii, diferenţelor băneşti corespunzătoare, rezultate din recalcularea indemnizaţiei cuvenite potrivit celor de mai sus, începând cu 9 aprilie 2015, diferenţiat până la 1 decembrie 2015 şi după 1 decembrie 2015, dar şi pentru viitor, diferenţe în valoare actualizată cu indicele de inflaţie şi daune moratorii constând în dobânda legală, până la data plăţii efective.

II. Împotriva acestei sentinţe au formulat apel pârâţii TRIBUNALUL BUCUREŞTI şi MINISTERUL JUSTIŢIEI, în termenul legal reglementat de art. 468 alin. (1) din C. proc. civ., criticând-o ca nelegală şi netemeinică.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă la data de 3 iulie 2019, la aceeaşi dată fiind repartizat aleatoriu completului LM 20 A II.

Prin încheierea din data de 8 octombrie 2019, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a admis excepţia de necompetenţă funcţională, invocată din oficiu şi a declinat competenţa funcţională de soluţionare a apelurilor declarate de pârâţii MINISTERUL JUSTIŢIEI şi TRIBUNALUL BUCUREŞTI împotriva sentinţei civile nr. 652 din data de 11 aprilie 2019 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă, în contradictoriu cu reclamantul A. şi pârâta CURTEA DE APEL BUCUREŞTI, în favoarea completelor specializate ale secţiei, rămase competente să soluţioneze litigii de muncă, urmare suspendării executării hotărârii Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 12/2019

În pronunţarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 231 din Legea nr. 53/2003, acţiunea are ca obiect un litigiu de muncă, a cărui competenţă de soluţionare în primă instanţă este reglementată de dispoziţiile art. 269 alin. (1) din Codul Muncii şi art. 55 din Legea nr. 304/2004, urmând a fi soluţionat de către completele specializate în litigii de muncă şi asigurări sociale constituie la nivelul secţiilor civile ale tribunalelor.

În ce priveşte competenţa de soluţionare a apelurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă în materia analizată, Curtea a constatat că, la nivelul său, aceasta revenea completelor specializate în litigii de muncă şi asigurări sociale din cadrul secţiei I Civilă.

De asemenea, Curtea a reţinut că prin art. II din hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019, Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti a aprobat propunerea preşedintelui secţiei I Civilă, în sensul de a se repartiza cauze având ca obiect litigii de muncă tuturor secţiilor non-penale, prin această hotărâre fiind atribuită competenţa funcţională în materia analizată şi secţiei a II-a Civilă şi secţiei de contencios administrativ şi fiscal.

Ulterior, prin art. I din hotărârea nr. 12 din 20 iulie 2019, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Ploieşti, având în vedere art. II din hotărârea nr. 9/2019, anterior expus, a aprobat solicitarea Preşedintelui secţiei I civilă şi a propus preşedintelui Curţii de Apel Ploieşti înfiinţarea de complete specializate în cadrul acestei secţii, formate din toţi judecătorii celor trei secţii non-penale, a aprobat lista obiectelor din sistemul Ecris care urmează a fi soluţionate de completurile nou înfiinţate şi a aprobat debifarea de la vechile complete specializate să soluţioneze litigii de muncă şi asigurări sociale obiectul "litigii de muncă", acesta urmând să fie selectat la completurile nou înfiinţate, mai sus precizate.

În baza acestei ultime hotărâri, Preşedintele Curţii de Apel Ploieşti a emis decizia nr. 47/2019, prin care a înfiinţat completele specializate în materia litigiilor de muncă, formate din toţi judecătorii secţiilor non-penale, menţionate în anexa la hotărârea nr. 12/2019 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti.

Prin sentinţa nr. 554 din data de 21 august 2019 pronunţată de către Tribunalul Argeş, secţia Civilă în dosarul nr. x/2019, executorie, s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9 din 22 mai 2019 şi respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019 a aceluiaşi Colegiu, mai sus expuse.

Instanţa a considerat lipsită de relevanţă împrejurarea că prezentul apel a fost repartizat completului nou înfiinţat la un moment la care nu exista suspendarea hotărârilor de Colegiu de Conducere - motiv pentru care judecătorii investiţi au efectuat procedura de regularizare în dosar-, momentul procesual de stabilire a competenţei fiind cel învederat expres de către legiuitor în cadrul art. 131 C. proc. civ., precizat.

A apreciat că principalul efect al suspendării învederate îl constituie faptul că, în prezent, dispoziţiile suspendate ale hotărârilor de colegiu nu mai pot produce efecte juridice, respectiv nu mai pot fundamenta competenţa funcţională în materia litigiilor de muncă a completelor nou înfiinţate, cu judecătorii tuturor secţiilor non-penale.

Făcând trimitere la dispoziţiile art. 7 şi 19 din R.O.I., aprobat de către Plenul CSM prin hotărârea nr. 1375/2015, a considerat că doar Colegiul de conducere are competenţa legală de a stabili componenţa secţiilor/completelor, iar nu preşedintele instanţei.

S-a apreciat că, prin suspendarea celor două hotărâri de colegiu, completele nou înfiinţate în materia litigiilor de muncă au rămas în prezent fără fundament juridic, atât în ceea ce priveşte compunerea lor din judecătorii altor secţii decât secţia I Civilă, cât şi sub aspectul competenţei lor de a soluţiona astfel de litigii.

Aşadar, chiar dacă în prezent figurează completele specializate nou înfiinţate pe rolul şi planificarea secţiei I Civilă, a constatat că acestea sunt lipsite de competenţă funcţională în materia litigiilor de muncă, fiind practic nefuncţionale.

În opinia instanţei, concluzia ultimă este dovedită şi de faptul că, urmare a suspendării judecătoreşti expuse, prin decizia Preşedintelui secţiei I Civilă nr. 7 din data de 22 august 2019, completele nou înfiinţate au fost blocate, prin reducerea la zero a complexităţii, concomitent cu bifarea obiectului "litigii de muncă" vechilor complete existente anterior adoptării hotărârilor de colegiu, astfel că, practic, repartizarea în continuarea a litigiilor de muncă s-a făcut exclusiv între completele specializate în acest gen de cauze, ultim precizate.

În concluzie, Curtea a apreciat că excepţia de necompetenţă funcţională, invocată din oficiu, este întemeiată, astfel că a admis-o şi a declinat competenţa soluţionării apelului în favoarea completelor specializate ale secţiei I Civile rămase competente să soluţioneze litigii de muncă, urmare suspendării executării hotărârilor Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 12/2019 şi nr. 9/2019.

III. Cauza a fost repartizată aleatoriu, fiind trimisă spre soluţionare completului 19 A civ din cadrul secţiei I Civilă a Curţii de Apel Ploieşti, primind termen de judecată la data de 12 noiembrie 2019.

Prin încheierea pronunţată la data de 12 noiembrie 2019, în acelaşi dosar, completul 19 A civ din cadrul secţiei I Civilă a Curţii de Apel Ploieşti, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei funcţionale a completului de judecată şi, la rândul său, a admis excepţia şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completului iniţial învestit.

A constatat apariţia conflictului negativ de competenţă, a suspendat, din oficiu, judecata cauzei şi a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

În motivarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut, în esenţă, că sentinţa nr. 554 din data de 21 august 2019 pronunţată de către Tribunalul Argeş, secţia Civilă în dosarul nr. x/2019, prin care s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9 din 22 mai 2019 şi respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019 a aceluiaşi Colegiu este executorie, în speţă punându-se problema efectelor acestei sentinţe.

Arătând că suspendarea actului administrativ întrerupe temporar efectele juridice produse de acest act pe perioada suspendării, Curtea a notat faptul că actele administrative menţionate mai sus şi ale căror efecte juridice au fost suspendate, se bucură în continuare de prezumţia de legalitate.

A reţinut că prezenta cauză a fost repartizată completului iniţial anterior pronunţării sentinţei nr. 554 din 21 august 2019, or, în aceste condiţii, suspendarea produce efecte numai pentru viitor.

A precizat faptul că potrivit dispoziţiilor art. 200 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare în judecată este de competenţa sa şi dacă aceasta îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 194 - 197 din C. proc. civ., iar în cazul în care cauza nu este de competenţa sa, completul căruia i-a fost repartizată cererea dispune, prin încheiere dată fără citarea părţilor, trimiterea dosarului completului specializat competent sau, după caz, secţiei specializate competente din cadrul instanţei sesizate.

Întrucât, în cauza pendinte, completul iniţial investit a procedat la o asemenea verificare de competenţă în faza de regularizare a cererii şi nu a constatat vreo situaţie care să atragă necompetenţa sa, a apreciat că acest complet a realizat, astfel, acte de procedură sub imperiul Hotărârilor Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9 din data de 22 mai 2019 şi nr. 12 din data de 20 iunie 2019, acte ce nu au fost desfiinţate.

Pe cale de consecinţă, a constatat că va rămâne competent să soluţioneze cauza completul iniţial investit, nefiind îndeplinite condiţiile pentru declinarea competenţei către alt complet al secţiei I civile.

IV. Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două completuri ale aceleiaşi secţii din cadrul Curţii de Apel Ploieşti, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 136 alin. (4) din C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea completului iniţial învestit al Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii formulate de reclamantul A., Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de solicitarea de obligare a lui pârâţilor MINISTERUL JUSTIŢIEI, CURTEA DE APEL BUCUREŞTI şi TRIBUNALUL BUCUREŞTI la reîncadrarea reclamantului şi recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente raportat la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 440,16 RON (reprezentând VRS 405 RON ce trebuia acordată la nivelul anului 2007, la care se adaugă majorările cu 8,5 % conform O.G. nr. 13/2008) începând cu 09.04.2015, respectiv de 484,18 RON (cuantum ce cuprinde majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015) începând cu 1 decembrie 2015, cu repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze, respectiv obligarea pârâţilor la plata pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care este îndreptăţită şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

Având în vedere faptul că s-a apreciat că măsurile Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti, la care s-a făcut mai sus referire, sunt nelegale, o parte dintre judecători au solicitat instanţei judecătoreşti suspendarea executării celor două hotărâri.

Astfel, prin sentinţa nr. 554 din 21 august 2019, pronunţată de către Tribunalul Argeş, secţia Civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/22.05.2019 şi a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiaşi Colegiu.

Faţă de împrejurarea că sentinţa evocată este executorie, se reţine că suspendarea actului administrativ întrerupe temporar efectele juridice produse de acest act pe perioada suspendării, însă actele administrative menţionate şi ale căror efecte juridice au fost, la acest moment, numai suspendate, se bucură în continuare de prezumţia de legalitate.

Având în vedere faptul că prezenta cauză a fost repartizată completului iniţial anterior pronunţării sentinţei nr. 554 din 21 august 2019, se constată că, în aceste condiţii, suspendarea produce efecte numai pentru viitor.

Prin urmare, completul iniţial învestit rămâne competent să soluţioneze cauza ce i-a fost repartizată, nefiind îndeplinite condiţiile pentru declinarea competenţei către alt complet al secţiei I civile, în raport de data învestirii.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completului iniţial învestit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completului iniţial învestit.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2020.