Jurisdictional conflict over labor litigation allocation and temporal effect of administrative act suspension on panel competence

Asupra conflictului negativ de competenţă,

Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

I. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A. Bucureşti, solicitând pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se constate că activitatea desfăşurată în calitate de angajat al pârâtei se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, pentru perioada dintre 20 noiembrie 1978 - 1 aprilie 2001.

Prin sentinţa civilă nr. 642 din data de 14 mai 2019, Tribunalul Buzău a respins, ca neîntemeiată, acţiunea.

II. Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul A., solicitând admiterea acestuia şi modificarea, în tot, a sentinţei apelate, în sensul admiterii acţiunii, astfel cum a fost formulată.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă la data de 15 iulie 2019, la aceeaşi dată fiind repartizat aleatoriu completului LM 11 A3 III.

Prin încheierea din data de 3 octombrie 2019, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială funcţională a completului de judecată, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completelor de judecată din cadrul secţiei I Civile, în configuraţia anterioară Hotărârii Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 12 din data de 20 iunie 2019.

În pronunţarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că dispoziţiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 (modificată prin Legea nr. 207/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 20 iulie 2018) prevăd că, în cadrul curţilor de apel funcţionează, în raport cu complexitatea şi numărul cauzelor, secţii sau, după caz, completuri specializate pentru cauze civile, cauze cu profesionişti, cauze penale, cauze cu minori şi de familie, cauze de contencios administrativ şi fiscal, cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, insolvenţă, concurenţă neloială sau pentru alte materii, precum şi completuri specializate pentru cauze maritime şi fluviale.

A precizat faptul că specializarea completului de judecată este aceea de judecare a cauzelor de contencios administrativ şi fiscal şi, în baza dispoziţiilor art. II din Hotărârea Colegiului de conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9 din data de 22 mai 2019 precum şi ale art. I din Hotărârea Colegiului de conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 12 din data de 20 iunie 2019, începând cu data de 1 iulie 2019, completul a devenit specializat şi în judecarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă .

Instanţa a făcut referire la sentinţa nr. 544 din data de 21 august 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019 de către Tribunalul Argeş, executorie de drept, în temeiul art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, menţionând că prin această hotărâre, tribunalul a admis, în parte, acţiunea formulată de judecătorii din cadrul secţiei de contencios administrativ şi fiscal şi din cadrul secţiei a II-a civile din cadrul Curţii de Apel Ploieşti şi a dispus suspendarea executării prevederilor art. II-lea din Hotărârea Colegiului de conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9 din data de 22 mai 2019 şi, respectiv, a dispoziţiilor art. I din Hotărârea nr. 12 din data de 20 iunie 2019 a aceluiaşi colegiu.

Astfel, s-a arătat că, prin art. II din Hotărârea Colegiului de conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9 din data de 22 mai 2019 s-a aprobat propunerea Preşedintelui secţiei I civilă de a fi repartizate în mod egal, celor 3 secţii non-penale ale instanţei, cauzele având ca obiect ligii de muncă, iar prin art. 1 al Hotărârii nr. 12 din data de 20 iunie 2019, Colegiul de conducere a aprobat solicitarea Preşedintei secţiei I Civilă şi a propus Preşedintei Curţii de Apel Ploieşti înfiinţarea completurilor specializate în cauze având ca obiect litigii de muncă, începând cu 1 iulie 2019.

Au fost redate considerentele Deciziei nr. 17/2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cadrul unui recurs în interesul legii, prin care s-a reţinut că greşita alcătuire a completului este în strânsă legătură cu necompetenţa, prin "compunerea instanţei" înţelegându-se, în sens restrâns (aspectul cantitativ), alcătuirea instanţei cu numărul de judecători prevăzut de lege, iar în sens larg, alcătuirea instanţei cu judecătorii care pot face parte din complet.

Considerând că o atare compunere a instanţei/completului nu se limitează la aspectul cantitativ, instanţa a precizat că este unanim acceptat că una din situaţiile în care este vizat aspectul calitativ al compunerii instanţei este cazul când, în condiţiile legii, anumite categorii de litigii trebuie să fie soluţionate de completurile/secţiile specializate, după obiectul sau natura litigiului.

S-a constatat că prin suspendarea executării celor două hotărâri ale Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti, prin care s-a decis repartizarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă unor complete formate din judecători ce fac parte atât din secţia de contencios administrativ şi fiscal, cât şi din secţia a II-a Civilă, s-a statuat că există o aparenţă de nelegalitate cu privire la înfiinţarea unor astfel de complete şi specializarea lor în soluţionarea litigiilor de muncă, astfel încât complet de judecată, înfiinţat prin Hotărârile Colegiului de Conducere mai sus menţionate ca fiind specializat în soluţionarea unor astfel de litigii, nu mai are competenţa materială procesuală (funcţională) de a soluţiona cauze având ca obiect litigii de muncă, nefiind compus din judecători specializaţi în această materie ori care să facă măcar parte din secţia I Civilă.

În acest sens s-au invocat dispoziţiile art. 14 alin. (7) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării".

S-a arătat că, în aceste condiţii, completul este doar aparent specializat în soluţionarea litigiilor de muncă, specializare în privinţa căreia s-a constatat deja o aparenţă de nelegalitate printr-o sentinţă judecătorească executorie, acesta fiind, în realitate, specializat în soluţionarea cauzelor de contencios administrativ şi fiscal, întrucât specializarea urmăreşte judecătorul şi nu completul în abstract.

S-a reţinut că la nivelul instanţei există o secţie sau un complet specializat în anumite materii, astfel că un litigiu de o anumită natură trebuie repartizat la secţia (sau completul specializat) corespunzătoare naturii litigiului dedus judecăţii.

A evocat dispoziţiile art. 131 alin. (1) din C. proc. civ. care stabilesc că, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.

Revenind la considerentele Deciziei nr. 17/2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cadrul unui recursul în interesul legii, a precizat că acestea dispun că, în situaţia în care judecătorul nu a uzat de prevederile art. 200 alin. (2) din C. proc. civ., necompetenţa materială procesuală (specializată) va putea fi invocată de părţi ori de instanţă inclusiv la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Aşadar, a considerat că fiecare complet de judecată învestit cu soluţionarea unei cauze este obligat să îşi examineze propria competenţă şi să acţioneze în consecinţă.

III. Cauza a fost repartizată aleatoriu, fiind trimisă spre soluţionare completului 7 nou A CIV din cadrul secţiei I Civilă a Curţii de Apel Ploieşti, primind termen de judecată la data de 12 decembrie 2019.

Prin încheierea pronunţată la data de 12 decembrie 2019, în acelaşi dosar, completul 7 nou A CIV din cadrul secţiei I Civilă a Curţii de Apel Ploieşti, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei funcţionale a completului de judecată şi, la rândul său, a admis excepţia şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completului iniţial învestit.

A constatat apariţia conflictului negativ de competenţă, a suspendat, din oficiu, judecata cauzei şi a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

În motivarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut, în esenţă, că momentul care interesează din punct de vedere al stabilirii competenţei funcţionale este cel al investirii instanţei, o atare modalitate de interpretare a dispoziţiilor legale rezultând şi din Decizia nr. 17 din data de 17 septembrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 872 din data de 16 octombrie 2018.

A precizat că din considerentele acestei decizii reiese că, potrivit dispoziţiilor art. 200 alin. (2) din C. proc. civ., verificarea competenţei se face de către completul de judecată de îndată, prioritar verificării cerinţelor prevăzute la art. 194 - 197 din C. proc. civ., iar trimiterea dosarului completului/secţiei specializate competente se face fără citarea părţilor.

Totodată, posibilitatea instanţei de a invoca necompetenţa specializată anterior verificării cererii de chemare în judecată şi primului termen la care părţile sunt legal citate, în condiţii derogatorii de la dispoziţiile art. 130 alin. (2)-(4) din C. proc. civ., fără contradictorialitate, plasează necompetenţa materială procesuală a secţiei/completului specializat în sfera unui regim juridic diferit de cel al necompetenţei materiale funcţionale sau procesuale "când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad" şi de cel al necompetenţei de ordine privată (teritorială neexclusivă).

A precizat că, în cauza pendinte, completul iniţial investit nu a uzat de aceste prevederi legale, ceea ce presupune că s-a declarat competent funcţional să soluţioneze cauza, iar invocarea excepţiei la primul termen de judecată, deşi permisă de dispoziţiile legale, s-a făcut prin prisma unor situaţii juridice ivite după sesizarea sa.

Cum suspendarea actului administrativ reprezintă o întrerupere vremelnică a efectelor acestuia, ulterior momentul dispunerii unei atare măsuri prin hotărâre judecătorească, a mai reţinut că, astfel cum s-a arătat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, suspendarea actului administrativ nu este intrinsec legată de nelegalitatea acestuia, instanţa care dispune măsura apreciind exclusiv asupra unor aspecte de fapt, fără să antameze problema legalităţii.

Altfel spus, până la finalizarea acţiunii principale având ca obiect anularea actului administrativ, acesta se bucură de prezumţia de legalitate.

Reţinând că obiectul cauzei pendinte este reprezentat de un litigiu de muncă, iar completul care şi-a declinat iniţial competenţa a fost învestit cu calea de atac a apelului împotriva hotărârii de primă instanţă la data de 15 iulie 2019, instanţa a menţionat că prin Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9 din data de 2 mai 2019 - art. II - a fost aprobată propunerea Preşedintelui secţiei I Civile privind repartizarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă, în mod egal celor trei secţii nonpenale începând cu data de 1 iulie 2019, pe o perioadă temporară, până la echilibrarea volumului de activitate sau, cel mai târziu, până la ocuparea posturilor vacante în cadrul secţiei I Civile.

S-a arătat că, ulterior, prin Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 12 din data de 20 iunie 2019 - art. I - a fost aprobată propunerea Preşedintelui secţiei I Civile de înfiinţare de către Preşedintele Curţii de Apel a completelor specializate în soluţionarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă începând cu data de 1 iulie 2019, iar prin decizia nr. 47 din data de 24 iunie 2019, Preşedintele Curţii de Apel a dispus înfiinţarea de complete specializate în cadrul secţiei I Civile, formate din toţi judecătorii celor trei secţii non-penale.

Ca atare, a concluzionat că la data investirii completului LM 11 A3 III, aceste acte emise de conducerea Curţii de Apel existau şi erau producătoare de efecte juridice.

În ceea ce priveşte sentinţa nr. 554 din data de 21 august 2019 pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia Civilă în dosarul nr. x/2019, prin care s-a dispus suspendarea executării articolului II din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9 din data de 2 mai 2019 şi, respectiv, a art. I din Hotărârea nr. 12 din data de 20 iunie 2019 a aceluiaşi Colegiu, instanţa a considerat că atare hotărâre nu este de natură să conducă la declinarea competenţei funcţionale, de vreme ce hotărârea judecătorească evocată este ulterioară datei investirii completului, în raport cu care se apreciază competenţa, iar sentinţa întrerupe efectele actelor administrative doar pentru viitor, acestea bucurându-se în continuare de prezumţia de legalitate.

În plus, a observat că, în realitate completele specializare au fost înfiinţate prin decizia Preşedintelui Curţii de Apel, act administrativ a cărui suspendare nu a fost solicitată.

IV. Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două completuri ale aceleiaşi secţii a Curţii de Apel Ploieşti, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 136 alin. (4) din C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea completului iniţial învestit al Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii formulate de reclamantul A., Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de solicitarea de obligare a pârâtei S.C. B. S.A. Bucureşti, solicitând pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se constate că activitatea desfăşurată în calitate de angajat al pârâtei se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, pentru perioada dintre 20 noiembrie 1978 - 1 aprilie 2001.

Având în vedere faptul că s-a apreciat că măsurile Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti, la care s-a făcut mai sus referire, sunt nelegale, o parte dintre judecători au solicitat instanţei judecătoreşti suspendarea executării celor două hotărâri.

Astfel, prin sentinţa nr. 554 din 21 august 2019, pronunţată de către Tribunalul Argeş, secţia Civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/22.05.2019 şi a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiaşi Colegiu.

Faţă de împrejurarea că sentinţa evocată este executorie, se reţine că suspendarea actului administrativ întrerupe temporar efectele juridice produse de acest act pe perioada suspendării, însă actele administrative menţionate şi ale căror efecte juridice au fost, la acest moment, numai suspendate, se bucură în continuare de prezumţia de legalitate.

Având în vedere faptul că prezenta cauză a fost repartizată completului iniţial anterior pronunţării sentinţei nr. 554 din 21 august 2019, se constată că, în aceste condiţii, suspendarea produce efecte numai pentru viitor.

Prin urmare, completul iniţial învestit rămâne competent să soluţioneze cauza ce i-a fost repartizată, nefiind îndeplinite condiţiile pentru declinarea competenţei către alt complet al secţiei I civile, în raport de data învestirii.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completului iniţial învestit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completului iniţial învestit.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2020.