Corporate Exclusion Dispute: Loss of Current Legal Interest for Extraordinary Appeal Against Trial Suspension

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr. x/2013 reclamantul A., a chemat în judecată pe pârâţii B. şi S.C. C. S.R.L., solicitând a se dispune excluderea asociatului B. şi repartizarea părţilor sociale către celălalt asociat.

Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, excepţie respinsă prin încheierea din data de 11 iunie 2014.

Prin cererea reconvenţională formulată, pârâtul B. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună excluderea reclamantului din cadrul societăţii S.C. C. S.R.L., atribuirea părţilor sociale deţinute de reclamantul-pârât către celălalt asociat B., autorizarea funcţionării S.C. C. S.R.L. cu unic asociat, pârâtul-reclamant B., cu modificarea corespunzătoare a prevederilor actului constitutiv al societăţii, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 412 din 11 martie 2015 Tribunalul Tulcea a respins acţiunea principală formulată de reclamantul A., ca nefondată, respingând cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant B. în contradictoriu cu reclamantul-pârât A., ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamantul A. şi pârâtul B., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin încheierea de şedinţă din data de 26 noiembrie 2015 Curtea a încuviinţat proba cu expertiză contabilă, fiind desemnat prin extragere aleatorie expert contabil D., şi a pus în vedere ambelor părţi să pună la dispoziţia expertului contabil toate actele contabile deţinute în fapt şi în drept, cu indicarea locului în care acestea se află în situaţia în care nu sunt în posesia părţilor, sub sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 242 C. proc. civ.

La termenul de judecată din data de 26 mai 2016 Curtea a constatat că expertiza contabilă nu a fost întocmită datorită faptului că părţile nu au pus la dispoziţia expertului contabil toate documentele contabile, extracontabile relevante pentru realizarea expertizei, dispunând ca pentru termenul următor, societatea S.C. C. S.R.L. să pună la dispoziţia instanţei, în baza art. 293 alin. (1) C. proc. civ., înscrisurile considerate relevante, respectiv facturi pe anii 2014 - 2015, balanţele aferente anilor 2014 - 2015, bilanţul pe anul 2015, pentru întocmirea raportului de expertiză contabilă.

Întrucât părţile nu au îndeplinit obligaţiile fixate în sarcina lor de către instanţă, nedepunând până la acest termen de judecată toate documentele contabile, extracontabile şi înscrisurile solicitate intimatei-pârâte S.C. C. S.R.L., Curtea a dispus prin încheierea din 16 iunie 2016 suspendarea judecăţii apelurilor promovate de reclamantul A. şi de pârâtul B. în temeiul art. 242 C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs recurentul-reclamant A. solicitând admiterea acestuia şi modificarea în tot a încheierii recurate în sensul respingerii cererii de suspendare şi de continuare a judecăţii.

Critica recurentului vizează, în esenţă, faptul că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a art. 242 C. proc. civ., în condiţiile în care nu există o culpă a sa care să justifice măsura suspendării judecăţii dispusă de instanţă.

Intimatul-pârât B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Înalta Curte examinând cererea de recurs constată următoarele:

Conform extrasului de pe portalul instanţelor cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2013 al Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi în care s-a pronunţat încheierea recurată are fixat termen de soluţionare la data de 9 martie 2017.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. orice cerere, inclusiv exercitarea unei căi de atac, poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia justifică un interes.

Conform art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Prin interes se înţelege folosul practic urmărit de cel care a iniţiat demersul judiciar, în oricare dintre formele concrete de manifestare ale acestuia.

În speţă, folosul practic urmărit de recurent, prin exercitarea căii de atac a recursului împotriva încheierii prin care instanţa de apel a suspendat judecata cauzei în temeiul art. 242 C. proc. civ., este reluarea judecăţii.

Interesul, ca şi condiţie de exercitare a unui demers judiciar trebuie verificat pe tot parcursul procesului.

Astfel, dacă la momentul promovării recursului interesul recurentului era născut, legitim şi actual, ulterior, prin reluarea judecăţii în cauza, în care s-a pronunţat încheierea recurată, acesta şi-a pierdut actualitatea, motiv pentru care recursul urmează a fi respins pentru lipsa interesului ca şi condiţie de exerciţiu a acestei căii de neformare.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte va respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 16 iunie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 16 februarie 2017.