Buyer's damages claim assigned to Bucharest Tribunal as place of contractual performance for green certificates payment.

Asupra conflictului negativ de competenţă,

Din actele dosarului, constată următoarele:

I. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 21 februarie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L.:

i. obligarea pârâtei la plata sumei de 656.603,26 RON reprezentând prejudiciul creat reclamantei prin neîndeplinirea de către pârâtă a obiectului contractului, respectiv obligarea pârâtei la plata contravalorii certificatelor verzi ce au făcut obiectul contractului încheiat între părţi, contravaloare achitată pârâtei de către reclamantă;

ii. obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (3) şi (4) din O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legala remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar fiscale în domeniul bancar, cu modificările şi completările ulterioare, calculată de la data la care ar fi trebuit să fie transferate reclamantei certificatele verzi până la data plăţii sumei reprezentând prejudiciu, precum şi iii. obligarea pârâtei la achitarea cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă 2552/2019 pronunţată la data de 18 septembrie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze privind pe reclamanta A. S.A., în contradictoriu pârâta B. S.R.L., în favoarea Tribunalului Satu Mare.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Bucureşti a reţinut că, potrivit art. 131 din C. proc. civ., la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa este competentă general, material şi teritorial să judece pricina.

A constatat că, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, susţinerea reclamantei, potrivit căreia în speţă se pune problema unei competenţe teritorială alternativă de soluţionare a cauzei, este lipsită de fundament legal, având în vedere că pretenţiile solicitate de reclamantă se întemeiază contractul încheiat de părţi şi, nicidecum, pe contractul reglementat de Legea nr. 220/2008.

Întrucât sediul pârâtei se află în Satu Mare, Tribunalul Bucureşti a apreciat că instanţa competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze cererea este Tribunalul Satu Mare.

II. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Satu Mare, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 1 octombrie 2019, fiind fixat primul termen de judecată la data de 4 noiembrie 2019.

Prin sentinţa civilă nr. 282/2019 din 11 noiembrie 2019, Tribunalul Satu Mare, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Satu Mare.

A declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta societatea B. S.R.L., în favoarea Tribunalului Bucureşti.

A constatat conflictul negativ de competenţă dintre Tribunalul Bucureşti şi Tribunalul Satu Mare, a suspendat judecata cauzei până la soluţionarea conflictului de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În pronunţarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că acţiunea introductivă, prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 656.603,26 RON, reprezentând prejudiciu creat prin neîndeplinirea de către pârâtă a obiectului contractului, a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1270 şi 1350 alin. (2) C. civ., care reglementează forţa obligatorie a contractului şi răspunderea contractuală.

A constatat că, din motivele de fapt prezentate în susţinerea acţiunii, rezultă că despăgubirile sunt solicitate pentru neîndeplinirea de către pârâtă a obligaţiei stipulate la art. 10 din contractul de vânzare/cumpărare de certificate verzi nr. 1 din data de 22 ianuarie 2016, respectiv obligaţia asumată de vânzător ca, în termen de 5 zile calendaristice de la data încasării sumelor aferente fiecărei facturi emise de vânzător, să transmită către operatorul pieţei de certificate verzi confirmarea privind stingerea obligaţiilor de plată între părţi corespunzătoare certificatelor verzi valabile tranzacţionate, obligaţie prevăzută şi de art. 33 alin. (2) lit. d) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a pieţei de certificate verzi aprobat prin Ordinul ANRE nr. 60 din data de 1 aprilie 2015.

Tribunalul Satu Mare a evocat dispoziţiile art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora, cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Totodată, a remarcat că, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., invocate de reclamantă, în afară de instanţele prevăzute la art. 107- 112 din C. proc. civ., în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract mai este competentă şi instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, reclamantul având, conform art. 116 din C. proc. civ., alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

În raport cu obiectul prezentei acţiuni, constând în angajarea răspunderii contractuale a pârâtei, instanţa a considerat că cererea de chemare în judecată priveşte executarea unui contract şi, deşi în contract nu s-a prevăzut expres locul executării obligaţiei stipulate la art. 10, acesta se poate stabili prin raportate la natura prestaţiei.

Cum, în speţă, obligaţia pentru a cărei neexecutare se solicită despăgubiri constă în transmiterea către operatorul pieţei de certificate verzi a confirmării privind stingerea obligaţiilor de plată între părţi, corespunzătoare certificatelor verzi valabile tranzacţionate, a considerat că locul executării obligaţiei, potrivit naturii sale, este sediul operatorului pieţei de certificate verzi, situat în Bucureşti.

Tribunalul Satu Mare a apreciat că dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ. nu se aplică doar atunci când în contract este prevăzut expres un loc al executării obligaţiei, ci şi atunci când acest loc se poate stabili potrivit naturii prestaţiei sau dispoziţiilor legale, fără a fi indicat expres.

În consecinţă, constatând că cererea priveşte executarea obligaţiei stipulate la art. 10 din contractul de vânzare/cumpărare de certificate verzi nr. 13 din data de 22 ianuarie 2016, Tribunalul Satu Mare a apreciat că, pe lângă instanţa de la sediul pârâtei, este competentă să soluţioneze cauza şi instanţa locului de executare a obligaţiei, respectiv Tribunalul Bucureşti, fiind vorba deci despre o competenţă teritorială alternativă.

Întrucât reclamantul are dreptul de a alege între două sau mai multe instanţe competente, conform art. 116 din C. proc. civ., instanţa a apreciat că Tribunalul Bucureşti este competent să soluţioneze cauza, ca instanţă competentă la care reclamanta a înregistrat cererea de chemare în judecată.

III. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din noul C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Bucureşti competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Obiectul cauzei este reprezentat de solicitarea reclamantei A. S.A. privind obligarea pârâtei B. S.R.L., în temeiul răspunderii civile contractuale, la plata sumei de 656.603,26 RON, reprezentând prejudiciu creat prin neîndeplinirea de către pârâtă a obligaţiei stipulate la art. 10 din contractul de vânzare-cumpărare de certificate verzi nr. 1 din data de 22 ianuarie 2016, respectiv obligaţia asumată de vânzător ca, în termen de 5 zile calendaristice de la data încasării sumelor aferente fiecărei facturi emise de vânzător, să transmită către operatorul pieţei de certificate verzi confirmarea privind stingerea obligaţiilor de plată între părţi corespunzătoare certificatelor verzi valabile tranzacţionate, obligaţie prevăzută şi de art. 33 alin. (2) lit. d) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a pieţei de certificate verzi aprobat prin Ordinul ANRE nr. 60 din data de 1 aprilie 2015.

Regula de drept comun în materia competenţei teritoriale este înscrisă în art. 107 C. proc. civ., conform căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul.

Potrivit dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., în afară de instanţele prevăzute la art. 107- 112 din C. proc. civ., în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract mai este competentă şi instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, reclamantul având, conform art. 116 din C. proc. civ., alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

În speţă, deşi locul executării de către pârâtă a obligaţiei stipulate la art. 10 din contractul de vânzare-cumpărare de certificate verzi nr. 1 din data de 22 ianuarie 2016 nu este prevăzut expres, acesta poate fi stabilit, în raport cu împrejurarea că, potrivit art. 10 din contractul încheiat între părţi, obligaţia pârâtei, a cărei neexecutare se invocă, aceea de a transmite confirmarea privind stingerea obligaţiilor de plată între părţi, prin natura acesteia, se poate executa exclusiv la sediul operatorului pieţei de certificate verzi.

Or, Operatorul Pieţei de Energie Electrică şi C. S.A. - are sediul în Bd. x, Bucureşti.

În consecinţă, având în vedere că, în temeiul prevederilor art. 116 C. proc. civ., reclamanta a avut posibilitatea de alegere între instanţa de drept comun, prevăzută de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., şi instanţele competente alternativ, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., în raport cu obiectul cererii, care vizează executarea contractului dintre părţi, Înalta Curte constată că acţiunea a fost introdusă la Tribunalul Bucureşti cu respectarea normelor de competenţă teritorială alternativă.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a litigiului va fi stabilită în favoarea Tribunalului Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2020.