Consumer loan refinancing contract clauses upheld and restitution ordered; appeal inadmissible due to value threshold.

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 3609 din 23 iunie 2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2015, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., în sensul că s-a constatat nulitatea absolută a următoarelor clauze din contractul de împrumut pentru refinanţarea unui credit de consum nr. x/11.04.2008: - art. 3.2 alin. (3), (4) şi 5; - art. 8.6 teza a II-a, referitoare la dreptul băncii de a modifica unilateral penalităţile. A fost obligată pârâta să restituie reclamantei sumele reprezentând diferenţa dintre dobânda contractuală iniţială şi cea majorată conform clauzei stipulate la art. 3.2 din contract, pe perioada 11.04.2008-17.09.2010. A fost respinsă în rest cererea ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei de mai sus au formulat apel ambele părţi, soluţionate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă prin decizia civilă nr. 368/2016 din 29 februarie 2016, în sensul că a fost admis apelul formulat de apelanta reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 3609 din 23 iunie 2015, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2015. A fost schimbată în parte sentinţa apelată, instanţa constatând şi nulitatea următoarelor clauze ca fiind abuzive:

- art. 4 din contractul de împrumut pentru refinanţarea unui credit de consum nr. x din 11.04.2008, privind comisionul de acordare;

- art. 5 din acelaşi contract privind comisionul de rambursare în avans;

- art. 6 privind dobânda anuală efectivă (DAE), respectiv definirea acesteia;

- art. 8 pct. 8.2 din contract, privind valoarea anuităţii;

- art. 8 pct. 8.5 cu privire la rambursarea în avans;

- art. 8 pct. 8.6 cu privire la dobânzile penalizatoare şi la dreptul băncii de a revizui nivelul penalităţilor în funcţie de politica sa de creditare;

- art. 9 pct. 9.2 privind dreptul băncii de a încasa toate veniturile prezente şi viitoare, incluzând salariul său fără limitare până la concurenţa sumelor datorate;

- art. 10.4, art. 10.6, art. 12.1, art. 12.2 privind posibilitatea pentru bancă de a aprecia discreţionar care evenimente pot constitui neîndeplinirea obligaţiilor contractuale de către împrumutat, de a rezilia în orice moment contractul fără nici o formalitate, de a declara scadenţa anticipată a contractului;

- art. 13.7 privind înregistrarea oricăror cheltuieli efectuate de bancă în contul de creanţe restante purtătoare de dobânzi, în cuantumul prevăzut la art. 8.6 (declarată de asemenea nulă absolut);

- art. 13.10 privind posibilitatea băncii de a modifica graficul de rambursare discreţionar;

- art. 13.11 privind exceptarea de la acordul ambelor părţi, a modificărilor privind dobânzile, anuităţile şi penalităţile;

- art. 13.15 privind mandatarea băncii de a încheia asigurare de invaliditate permanentă totală şi deces având beneficiar exclusiv banca.

A fost constatată nulitatea clauzelor cuprinse în actele adiţionale prin care se modifică în mod corespunzător clauzele constatate ca fiind abuzive din contract, dispunându-se restituirea sumelor încasate necuvenit în baza clauzelor anulate. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Prin aceeaşi decizie a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâtă S.C. B. S.A.

Împotriva deciziei civile nr. 368/2016 din 29 februarie 2016 a declarat recurs reclamanta A..

A fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care s-a constatat că acesta nu este admisibil.

Completul de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 05 octombrie 2016, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Părţile au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prezentul recurs are ca obiect decizia civilă nr. 368/2016 din 29 februarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, aceasta neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

În cererile privind constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea unui act juridic, chiar dacă nu se solicită şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, pentru stabilirea competenţei se va ţine seama de valoarea obiectului acestuia, sau după caz a părţii din obiectul dedus judecăţii, în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) şi (2) din noul C. proc. civ.

Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv ".

În cauză, se constată că prin cererea dedusă judecăţii, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., anularea clauzelor abuzive din contractul de împrumut pentru refinanţarea unui credit de consum nr. x din 11.04.2008 şi restituirea de către pârâtă a sumelor pe care le-a încasat fără temei legal în baza acestui contract.

În speţă, raportat şi la prevederile mai sus enunţate, se constată că valoarea creditului acordat prin contractul nr. x din 11.04.2008 este de 13.860 CHF, respectiv 50.860,65 RON(calculat la cursul BNR de la data introducerii acţiunii, respectiv 23 septembrie 2014: 3,6696 RON/CHF), sub pragul de 1.000.000 RON prevăzut de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Înalta Curte are în vedere şi dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 şi alin. (2) din noul C. proc. civ., potrivit căruia, sunt definitive, de la data pronunţării, hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) din noul C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

Aşa fiind, decizia ce formează obiectul prezentei cauze are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 din C. proc. civ.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 368/2016 din 29 februarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2017.