Inadmissibility of cassation appeal against final labor dispute decision due to statutory exclusion of higher review

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta S.C. A. a solicitat obligarea pârâtului B. la plata sumei de 2001 Euro, datorată reclamantei în baza procesului-verbal nr. x încheiat de autorităţile spaniole la data de 11.10.2013, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 47/2015 din 15 ianuarie 2015 pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia I civilă a fost admisă acţiunea reclamantei şi a fost obligat pârâtul la plata sumei de 2001 Euro, reprezentând prejudiciu adus societăţii, cu obligarea acestuia la plata sumei de 900 RON cheltuieli de judecată.

Pârâtul B. a declarat apel împotriva acestei sentinţe.

Prin decizia civilă nr. 615/2015 din 8 septembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost respins ca nefondat apelul pârâtului şi a fost obligat acesta la plata sumei de 1000 RON cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva deciziei civile nr. 615/2015 din 8 septembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, pârâtul B. a formulat recurs.

A fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care s-a constatat că recursul nu este admisibil.

Completul de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 05 octombrie 2016, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Părţile nu au depus punct de vedere cu privire la raport.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prezentul recurs are ca obiect decizia civilă nr. 615/2015 din 8 septembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Decizia ce formează obiectul prezentului dosar are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, aceasta neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

În accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 din noul C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv, cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac - care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunţării lor.

Potrivit dipoziţiilor art. 208 din Legea nr. 62/2011, republicată şi modificată, în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, conflictele individuale de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal, hotărârile instanţei de fond fiind supuse numai apelului, astfel cum dispune art. 214 din acelaşi act normativ.

Art. 216 din Legea nr. 62/2011 statuează că prevederile acestui act normativ, referitoare la procedura de soluţionare a conflictelor individuale de muncă, se completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc. civ.

Conflictele individuale de muncă sunt definite de art. 1 alin. (1) lit. i) din acelaşi act normativ ca fiind "conflictele în legătură cu plata unor despăgubiri pentru acoperirea prejudiciilor cauzate de părţi prin neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor stabilite prin contractul individual de muncă ori raportul de serviciu".

Prin sentinţa civilă nr. 47/2015 din 15 ianuarie 2015, Tribunalul Sibiu, secţia I civilă a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile C. civ., invocate prin acţiune, litigiul având natura unui litigiu de muncă, fiind soluţionat în temeiul art. 254 alin. (1) din Codul muncii, aceste aspecte nefiind contestate de către părţi.

Prin urmare, decizia recurată nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei civile nr. 615/2015 din 8 septembrie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2017.